Prințesa Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau
| Prințesa Carolina | |
| Prințesă de Nassau-Weilburg | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 28 februarie 1743 Leeuwarden, Seignory of Friesland(d), Provinciile Unite  |
| Decedată | (44 de ani) Kirchheimbolanden, Renania-Palatinat, Germania |
| Înmormântată | Kirchheimbolanden |
| Părinți | Willem al IV-lea, Prinț de Orania Anne, Prințesă Regală |
| Frați și surori | Willem al V-lea, Prinț de Orania |
| Căsătorită cu | Karl Christian de Nassau-Weilburg |
| Copii | Prințul George Wilhelm Prințul Wilhelm Ludwig Prințesa Maria Luise, Prințesă Heinrich XIII Reuss de Greiz Frederic Wilhelm, Duce de Nassau Karoline, Prințesă de Wied Prințul Karl Ludwig Amalie, Prințesă de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym Henriette, Ducesă Louis de Württemberg Prințul Karl |
| Ocupație | Regent |
| Limbi vorbite | limba neerlandeză limba franceză limba germană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Orania |
Modifică date / text  | |
Prințesa Carolina de Orania și Nassau-Dietz, Prințesă de Nassau-Weilburg (Wilhelmine Carolina; 28 februarie 1743, Leeuwarden – 6 mai 1787, Kirchheimbolanden)[1] a fost fiica lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania, Stadtholder al Țărilor de Jos și a soției acestuia, Anne, Prințesă Regală.
Bunicii materni au fost regele George al II-lea al Marii Britanii și regina Caroline de Ansbach.
Regentă
modificarePrințesa Carolina s-a născut la Leeuwarden.[1] În 1747, s-a declarat că poziția de Stadtholder poate fi moștenită de femei, lucru care a transformat-o pe tânăra Prințesă Carolina moștenitoarea prezumptivă pentru poziția de Stadtholder. Totuși, în 1748, părinții ei au avut un moștenitor masculin, Prințul Willem; Carolina a devenit a doua în linia de succesiune.
Tatăl Prințesei Carolina a murit în 1751; micul prinț în vârstă de trei ani a devenit Willem al V-lea, Prinț de Orania iar mama ei regentă. În 1759 mama ei a murit iar Willem avea doar 10 ani. Atunci, bunica paternă a Carolinei, Marie Louise de Hesse-Kassel a fost numită regentă. Prințesa Marie-Luise a condus până în 1765 când a murit. Willem avea 16 ani dar tot nu era suficient de mare pentru a domni de drept, așa încât Prințesa Carolina a fost numită regentă. Ea a domnit până când fratele ei a împlinit 18 ani.
Căsătorie și copii
modificareLa 5 martie 1760, la Haga, în timpul regenței bunicii ei, Prințesa Carolina s-a căsătorit cu Karl Christian de Nassau-Weilburg.[1] Ei au avut 15 copii dintre care 7 au atins vârsta adultă:
- Georg Wilhelm Belgicus de Nassau-Weilburg (18 decembrie 1760 - 27 mai 1762)
- Wilhelm Ludwig Karl Flamand de Nassau-Weilburg (12 decembrie 1761 - 16 aprilie/26 aprilie 1770)
- Augusta Carolina Maria de Nassau-Weilburg (5 februarie 1764 - 25 ianuarie 1802). Călugăriță la Quedlinburg și Herford.
- Wilhelmine Luise de Nassau-Weilburg (28 septembrie 1765 - 10 octombrie 1837), căsătorită la Kirchheim la 9 ianuarie 1786 cu Heinrich al XIII-lea, Prinț Reuss de Greiz (16 februarie 1747 - 29 ianuarie 1817), a avut copii
- Frederic Wilhelm, Duce de Nassau (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816).
- Karoline Luise Friederike de Nassau-Weilburg (14 februarie 1770 - 8 iulie 1828), căsătorită la Kirchheim la 4 septembrie 1787 cu Karl Ludwig Fürst zu Wied (1763-1824), fără copii
- Karl Ludwig of Nassau-Weilburg (19 iulie 1772 - 27 iulie 1772)
- Karl Wilhelm Friedrich de Nassau-Weilburg (1 mai 1775 - 11 mai 1807), necăsătorită și fără copii
- Amalie Charlotte Wilhelmine Louise de Nassau-Weilburg (7 august 1776 - 19 februarie 1841), căsătorită prima dată la Weilburg la 29 octombrie 1793 cu Victor al II-lea, Prinț de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym; au avut copii. S-a căsătorit a doua oară la Schaumburg la 15 februarie 1813 cu Friedrich Freiherr von Stein-Liebenstein zu Barchfeld (1777-1849); au avut copii
- Henriette de Nassau-Weilburg (22 aprilie 1780 - 2 ianuarie 1857). Căsătorită cu Ducele Louis de Württemberg, al doilea fiu al lui Friedrich al II-lea Eugen, Duce de Württemberg.
- Karl de Nassau-Weilburg (1784 - la scură vreme după)
- Patru copii care nu au apucat să fie botezați (1767, 1778, 1779, 1785)
Note
modificare- ^ a b c Montgomery-Massingberd, Hugh (ed.) (). Burke's Royal Families of the World, 1st edition. London: Burke's Peerage. p. 240. ISBN 0-85011-023-8.