Prințesa Louise-Élisabeth a Franței

Date personale
Prințesa Louise-Élisabeth
Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla
Louise Élisabeth și fiica ei, Isabella Maria
Născută	14 august 1727(1727-08-14) Palatul Versailles, Franța
Decedată	6 decembrie 1759 (32 de ani) Palatul Versailles, Franța
Înmormântată	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	cauze naturale (variolă)
Părinți	Ludovic al XV-lea al Franței Maria Leszczyńska
Frați și surori	Prințesa Louise a Franței Thérèse de France[] Sophie-Philippine a Franței Henriette-Anne a Franței Prințesa Victoria a Franței Prințesa Louise-Marie a Franței Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) Charles de Vintimille[] Filip, Duce de Anjou Marie Adélaïde a Franței
Căsătorită cu	Filip, Duce de Parma
Copii	Prințesa Isabella Maria de Parma Ferdinand, Duce de Parma Maria Luisa de Parma
Ocupație	artistă
Limbi vorbite	limba franceză
Apartenență nobiliară
Titluri	duce ducesă[*] prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Domnie
Domnie	1749 - 1759
Semnătură

Modifică date / text

Marie Louise Élisabeth a Franței, Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla (n. 14 august 1727, Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc^⁠(d), Regatul Franței – d. 6 decembrie 1759, Versailles, Communauté d'agglomération Versailles Grand Parc^⁠(d), Regatul Franței) a fost cel mai mare copil al regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a soției lui, Maria Leszczyńska, și sora geamănă cea mare a Henriette-Anne. Ca fiică a regelui, ea era Fiică a Franței. S-a căsătorit cu Filip, Duce de Parma, al patrulea fiu al regelui Filip al V-lea al Spaniei devenind Ducesă de Parma.

Primii ani

Marie Louise Élisabeth a Franței și sora sa geamănă Prințesa Henriette Anne s-au născut la Palatul Versailles la 14 august 1727. A fost botezată la Versailles la 27 aprilie 1737. La curte era cunoscută drept Madame Royale, Madame Première, Madame Élisabeth iar în familie Babette.

Élisabeth a crescut la Versailles alături de sora sa geamănă Henriette și de surorile lor mai mici Marie-Louise, Marie Adélaïde și de fratele lor, Delfinul. Élisabeth era inteligentă și învăța repede. Dintre toți frații doar ea și fratele ei s-au căsătorit și numai Adélaïde și Victoire au trăit să vadă căderea vechiului regim sub domnia nepotului lor, Ludovic al XVI-lea al Franței.

Căsătorie

Logodna dintre ea și Infantele Filip al Spaniei a fost anunțată la curte în februarie 1739, când Élisabeth avea 12 ani. Filip era al treilea fiu al unchiului lui Ludovic al XV-lea, regele Filip al V-lea al Spaniei și deci era în linia de succesiune la tronul Spaniei. Anunțul viitoarei căsătorii n-a fost bine primit la curtea Franței deoarece erau șanse mici ca Filip să devină rege al Spaniei.

Căsătoria a avut loc la 25 octombrie 1739 la 30 km nord-est de Madrid, la Alcalá de Henares. În momentul în care Élisabeth a ajuns în Spania, eticheta de la curtea spaniolă era mult mai strictă decât la Versailles și, pentru a face lucrurile și mai rele, Elisabeth a descoperit că soacra sa, Elisabeta de Parma, era foarte dominantă. Ca rezultat, ea a petrecut cea mai mare parte a timpului departe de regină, jucându-se cu păpuși. Élisabeth i-a scris tatălui ei că este nefericită. La 31 decembrie 1741, la vârsta de paisprezece ani, ea a dat naștere primului ei copil, Isabella, care a fost numită după regină.

În 1745, sora mai mică a lui Filip, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, s-a căsătorit cu fratele mai mic al Elisabetei, Delfinul Ludovic.

Ducesă de Parma, Piacenza și Guastalla

Elisabeta

Élisabeth a putut să părăsească Spania în 1748. În urma Tratatului de la Aix-la-Chapelle din 1748, care a pus capăt Războiul austriac de succesiune, împărăteasa Maria Tereza a Sfântului Imperiu Roman a trebuit să cedeze ducatele de Parma, Piacenza și Guastalla inamicul său, Filip al V al Spaniei. La îndemnul lui Ludovic al XV-lea, Filip și Elisabeta au devenit Duce și Ducesă de Parma.

În drum spre Parma, Élisabeth a vizitat Versailles, unde a ajuns la 11 decembrie 1748. I-a mulțumit tatălui ei pentru noul Ducat al soțului ei. În timpul celor câteva luni cât a stat la Versailles, ea a făcut cunoștință cu Madame de Pompadour, metresa tatălui ei, pe care a plăcut-o, fapt ce nu a fost apreciat de frații ei. În iulie 1726, cumnata sa, Infanta Maria Teresa Rafaela a Spaniei, soția Delfinului, a murit la naștere. În ianuarie 1747, Delfinul s-a căsătorit cu prințesa Maria Josepha de Saxonia care a devenit foarte apropiată de Elisabeth.

Élisabeth a ajuns la Parma în octombrie 1749 aducând manierele franțuzești și bucătăria franceză. Cât a stat la Parma, ea și soțul ei au locuit la Palatul Colorno redecorat în stil francez. În 1751 s-au născut copiii ei Ferdinand și Maria Luisa, care a devenit copilul favorit.

Sora geamănă a Elisabetei a murit în 1752 iar Elisabeth s-a întors în Franța în septembrie, la mormântul surorii sale de la Saint-Denis. Se aștepta să rămână numai câteva săptămâni însă a rămas aproape un an. Élisabeth s-a întors în Franța din nou în septembrie 1757, pentru a aranja căsătoria fiicei ei Isabella cu arhiducele Joseph de Austria, viitorul împărat Joseph II. Căsătoria a avut loc în 1760.

Regele Ferdinand al VI-lea al Spaniei a murit fără să lase moștenitor în august 1759 și a fost succedat de fratele lui mai mic, Carol, care a devenit Carol al III-lea al Spaniei. Cât a stat la Versailles, Élisabeth s-a îmbolnăvit și a murit de variolă la 6 decembrie 1759. A fost înmormântată la 27 martie 1760 la biserica Saint-Denis lângă sora sa geamănă, Henriette. Mormântul lor a fost profanat în 1793 în timpul Revoluției franceze.