Deschide meniul principal
Club Atletic Oradea
Clubul Atletic Oradea logo.png
Informații generale
Nume completClub Atletic Oradea 1910
PoreclăAlb-Verzii, Orădenii
Nume precedent(e)Nagyváradi Atlétikai Club (NAC)
Libertatea
Întreprinderea Comunală Orășenească (ICO)
Progresul
Clubul Sportiv
Crișana
Data fondării25 mai 1910
17 martie 2017 (reînființare)
Culori        
StadionIuliu Bodola, Oradea
(18.000 locuri)
CampionatLiga a IV-a
PreședinteRomânia Florin Mal
AntrenorRomânia Florin Farcaș
Prezență online
http://caoradea.ro/
Palmares
NaționalCampionatul Ungariei (1)
Campionatul României (1)
Cupa României (1)
Echipament
Kit body cao1920h.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Acasă
Kit body cao1920a.png
Kit body.svg
Kit right arm.svg
Kit shorts.svg
Kit socks long.svg
Deplasare

Asociația Club Sportiv CAO 1910 Oradea, cunoscută sub numele de Club Atletic Oradea, CA Oradea, sau pur și simplu CAO, este un club amator de fotbal din România, cu sediul în Oradea, județul Bihor.

Echipa a fost înființată ca Nagyváradi Atletikai Club în 1910, când Transilvania făcea parte din Austro-Ungaria. De-a lungul istoriei sale, CAO a câștigat un titlu național românesc, un titlu național maghiar și o Cupa României. S-a dizolvat în 1963, dar a fost refondat în 2017 și a început să joace în divizia a cincea.

Locul unde "alb-verzii" își desfășoară meciurile de pe teren propriu este Stadionul Iuliu Bodola, cu o capacitate de 18.000 de locuri.

IstorieModificare

Primii ani (1910–1940)Modificare

Nagyvárad (Oradea) era în anul 1910 un oraș prosper în centrul regatului Ungariei, cu o populație de etnie maghiară în proporție de 90%. Centru comercial și nod de transport, orașul a fost un leagăn timpuriu al jocului de fotbal, care a apărut aici în 1902, datorită locuitorilor săi care se întorceau de la studii sau de la muncă din străinătate sau din Budapesta. Sportul câștiga în popularitate, dar nu exista încă un club organizat care să reprezinte orașul în meciurile împotriva unor orașe precum: Kolozsvár (Cluj-Napoca) sau Temesvár (Timișoara). Înființată în 1910, când Transilvania era încă parte a Austro-Ungariei, Nagyváradi Atletikai Club - în limba română: Club Atletic Oradea - va deveni în curând simbolul fotbalului din orașul de pe Crișul Repede. Inițialele sale, NAC, apoi CAO, vor impune respect. Culorile clubului erau alb-verde. Adunarea de constituire a avut loc la 25 mai 1910, în cafeneaua orădeană Emke, consiliul director fiind format din dr. Emil Jonas, președinte, Bela Miklo, președinte executiv, Andor Szabo, secretar, și dr. Kalman Kovacs, casier, iar afilierea la Federația Ungară de Fotbal a fost semnată imediat. La 31 iulie, NAC a jucat primul său meci împotriva clubului KVSC din Kolozsvár (Cluj-Napoca), iar în ianuarie 1912 a fost asigurat un teren propriu în parcul Rhedey (unde se află acum grădina zoologică). Luna următoare, o echipă din Anglia care se afla în turneu a venit în oraș: este vorba de Bishop Auckland, campioana Ligii Nordului în acel sezon; NAC a câștigatul meciul cu un neverosimil 8-0.


 
Iuliu Baratky, unul dintre jucătorii legendari ai Oradiei.

Înainte de Primul Război Mondial, clubul a activat doar la nivel local și regional; după ce s-a alăturat Diviziei de Est a Ligii de Sud a Ungariei, în 1913 NAC a câștigat 25 dintre cele 31 de meciuri. În 1914, în calitate de campioană a diviziei, NAC a avut dreptul să participe la turneul final de la Budapesta, dar această competiție nu a mai avut loc niciodată din cauza izbucnirii războiului, în iunie.

După război, Transilvania a devenit parte a României, așa cum a fost declarată și apoi ratificată de Tratatul de la Trianon. Orașul Nagyvárad, rămas la 12 km dincolo de granițele Ungariei, a fost numit oficial Oradea de către autoritățile române, dar clubul și orașul au continuat totuși să fie încă dominate de etnici maghiari. Unul dintre cei mai talentați jucători locali din această perioadă a fost Elemér Berkessy (viitorul mijlocaș al FC Barcelona și manager al echipei engleze Grimsby Town - în 1954 a devenit primul manager străin din liga engleză).

Echipele transilvănene s-au alăturat campionatului național românesc în sezonul 1921-22, dar NAC - acum cunoscut și sub denumirea de Clubul Atletic Oradea - a fost învins în faza orășenescă a campionatului de Stăruința Oradea și apoi de Înțelegerea Oradea pentru primele câteva sezoane și, astfel, nu s-a calificat pentru turneul final până în sezonul 1923-24. Ei au bătut atunci Universitatea Cluj și Jahn Cernăuți, înainte de a fi învinsă în finală de Chinezul Timișoara - echipă care va câștiga primele șase titluri naționale de după Marea Unire.

În sezonul 1932-33, după o altă perioadă petrecută în turneul regional, CAO a apărut într-o competiție națională extinsă, organizată în două serii paralele a câte șapte echipe; au terminat pe locul doi în divizie, în timp ce rivalii locali Crișana Oradea au ajuns pe locul al treilea în cealaltă serie. Doi ani mai tarziu, cu liga națională reorganizată într-o singură divizie, CAO a terminat pe locul doi, încadrată de cele două cluburi dominante ale perioadei, Ripensia Timișoara și Venus București. În sezonul 1938-39, clubul a fost retrogradat într-o Divizie B restructurată, unde au rămas până la următorul război, care a adus o schimbare neașteptată a destinului echipei.

În 1932, conducerea clubului a decis că stabilirea de contacte cu fotbalul din alte țări ar contribui la dezvoltarea acestui sport în Oradea. Așa că au efectuat un turneu de douăsprezece meciuri în Franța și Elveția, în timpul cărora au învins Olympique Lillois cu 5-2, echipă care în acel sezon va deveni campioana Franței. În anul următor turneul a fost în Franța și în coloniile sale din Africa de Nord, iar Oradea și fotbalul românesc și-au răspândit faima în jurul continentului. În timpul perioadei interbelice, CAO a furnizat optsprezece internaționali români, majoritatea dintre ei fiind constituită, în mod întâmplător, din etnici maghiari, evrei și germani.

Jucătorii care au jucat în dungile alb-verzi ale CAO în această perioadă au fost: Francisc Rónay, primul jucător care a marcat vreodată pentru echipa națională de fotbal a României (împotriva echipei naționale de fotbal a Iugoslaviei în 1922); Nicolae Kovács, care a fost unul dintre cei cinci jucători care au jucat la primele trei Cupe Mondiale; Iuliu Baratky, un maghiar din Oradea, care a optat să rămână în România în timpul celui de-al doilea război mondial, devenind o legendă a Rapidului București.

Campioana româno-maghiară (1940–1963)Modificare

 

Vécsey
Mészáros
Ónody
Demetrovits
Tóth
Spielmann
Stibinger
Echipa CAO din sezonul 1943–44.
 
CA Oradea (1943–1944)

Dictatul de la Viena, din august 1940, a anexat nordul Transilvaniei, inclusiv Oradea, aliatului lui Hitler, Ungaria, în timp ce România experimenta propria dictatură militară de dreapta. Mulți fotbaliști de origine germană sau maghiară care se aflau la cluburi din București, Timișoara, Arad sau din alte părți ale României, au trecut noua frontieră în această regiune și s-au alăturat cluburilor din Oradea (Nagyvárad) sau Cluj-Napoca (Kolozsvár); mulți dintre ei au semnat pentru CAO - acum, încă o dată, cunoscut oficial sub numele său maghiar, NAC. După un sezon înapoi într-o ligă transilvăneană, NAC a fost promovată în divizia superioară maghiară. Echipa a terminat a doua în sezonul 1942-43 și apoi în 1943-44 a devenit prima echipă din afara Budapestei care a câștigat campionatul maghiar în istoria sa de 44 de ani, terminând cu 13 puncte înaintea celei de-a doua echipe, Ferencváros.

Jucătorii care au ajutat clubul în realizarea acestei performanțe istorice, au fost unii dintre cei mai importanți fotbaliști maghiari și români ai acelor ani:

Gyula Lóránt, din vestul Ungariei, avea doar 20 de ani în timpul sezonului în care NAC a luat titlul. A continuat să joace la Vasas, alături de László Kubala, care în 1949 a fugit de guvernarea comunistă și a format o echipă de fotbaliști maghiari care vor juca meciuri amicale în Europa de Vest. Lóránt a încercat să scape și să se alăture lui Kubala, dar a fost capturat și intervievat, până când antrenorul echipei naționale a intervenit în vederea eliberării sale. Lóránt a jucat pentru Ungaria din 1949 până în 1955, în cea mai fastă perioadă a fotbalului maghiar: a jucat în centrul defensivei pentru Aranycsapat, Echipa de Aur a Ungariei de la începutul anilor '50. Pe lângă câștigarea campionatului românesc cu UTA Arad și alte trei titluri în Ungaria cu Honvéd, Lóránt a continuat ca antrenor al echipei Bayern München, la sfârșitul anilor '70.

 
Iuliu Bodola, unul dintre simbolurile clubului.

Iuliu Bodola sau Gyula Bodola a fost un etnic maghiar născut în Brașov (atunci Brasso) în 1912. După o perioadă de șapte ani de succes, fiind un atacant prolific al CAO în anii '30, și o perioadă de trei ani la Venus București, s-a îndreptat spre Oradea după anexarea Transilvaniei de Nord de către Ungaria în 1940 și a jucat pentru NAC timp de cinci ani. După război s-a mutat la Budapesta și a reprezentat clubul MTK. În timpul anilor petrecuți în România a jucat de 48 de ori pentru echipa națională de fotbal, iar în perioada 1940-1943 a fost un jucător de bază pentru echipa națională a Ungariei. În mod remarcabil, a deținut timp de 66 de ani recordul de goluri date pentru România, din 1931 până în 1997, când Gheorghe Hagi i-a depășit totalul de 30 de goluri. Stadionul Municipal din Oradea este acum numit în onoarea sa.

 
Iosif Petschovschi (stânga), unul dintre cei mai buni jucători din istoria CAO și a României.

József Pecsovszky cunoscut în România ca Iosif Petschovschi sau pur și simplu "Peci", a fost un alt membru tânăr al echipei de succes a NAC și fiind selecționat de naționala Ungariei la vârsta de 21 de ani. Un mijlocaș ofensiv născut în Timișoara, de etnie maghiară, Peci avea să devină mai târziu erou la Arad datorită rolului său principal în cele trei titluri ale UT-ei din anii '40 și apoi a celor două campionate cucerite de CCA București în anii '50. Primul său joc pentru România a fost împotriva Ungariei la Budapesta în 1945, a și înscris alături de Spielmann și Simatoc, însă Hidegkuti si Puskás au înscris câte două goluri într-o victorie cu 7-2 a maghiarilor. Pecsovszky este considerat drept unul dintre cei mai buni jucători ai fotbalului românesc alături de nume precum Gheorghe Hagi sau Nicolae Dobrin.

Francisc Spielmann, cunoscut în Ungaria ca Ferenc Sárvári, golgheterul echipei în sezonul de titlu, cu 23 de goluri; a fost de asemenea desemnat și jucătorul maghiar al anului.

Antrenorul NAC, în perioada succesului maghiar a clubului, a fost vedeta alb-verzilor din anii '20, Francisc Rónay.

Gusztáv Juhász, de asemenea, scris (în română) ca Gustav Iuhași, a fost un mijlocaș de bază pentru echipa națională de fotbal a României din 1934, când a fost și jucătorul celor de la CAO, echipă ce avea sa termine pe locul secund campionatul. Împreună cu Bodola și Rudolf Demetrovits / Demenyi, Juhász a făcut parte din marea echipă a Venusului București de la sfârșitul anilor '30.

 

Vécsey
Vasile
Melan
Bodó
Zilahi
Turcuș
Serfözö
Spielmann
Tudose
Echipa CAO din sezonul 1948–49.

Nicolae Simatoc, mai mult rezervă în acel sezon, a fost singurul etnic român din echipa celor de la NAC; el a fost scos din echipa de start de catre tripleta timișoreană: Petschovschi, Demetrovits și Juhász. Simatoc, cunoscut sub numele de Miklós Szegedi (în Ungaria), va petrece un sezon alături de Kubala la Barcelona, precum și doi ani la Inter Milano. Sezonul maghiar, 1944-45, a fost abandonat după patru jocuri datorită luptelor de pe front, iar NAC nu a mai jucat niciodată în liga ungară: regiunea anexată a fost eliberată de trupele române în octombrie 1944 și restituită statului român la sfârșitul războiului. NAC / CAO și-a schimbat denumirea în Libertatea Oradea în 1948, iar apoi în ICO Oradea anul următor, după intrarea României în sfera de influență sovietică. Petschovschi, Bodola și Ronnay au plecat la Ferar Cluj - echipa care a ocupat locul trei în Ungaria în 1943-44, dar întoarsă și ea în România - în timp ce cinci dintre jucătorii câștigători ai campionatului maghiar cu CAO vor forma nucleul unei noi forțe ce va domina fotbalul românesc, ITA Arad.

 
CA Oradea (1948–1949)

Până în sezonul 1948-49, doar trei jucători au mai rămas din marea echipă a NAC (1943-44). Și totuși ICO Oradea a devenit campioană a României, de această dată. Gheorghe Váczi, un etnic maghiar selecționat însă de România, a contribuit cu 21 de goluri în 26 de meciuri. În echipă erau și alte nume grele, precum: Vécsey, Kovács II, Spielmann, Ion Vasile, Bodó, Zilahi sau Serfözö, iar antrenorul în acel an a fost Nicolae Kovács, fost jucător al CAO și fratele lui Ștefan Kovács, care avea să antreneze echipa de aur a lui Ajax de la începutul anilor '70.

Ca Progresul Oradea, clubul a câștigat Cupa României în 1956. După o scurtă perioadă ca CS Oradea, numele a fost schimbat în Crișana Oradea - extrem de confuzant, deoarece acesta era numele unui club complet diferit din oraș, existent înainte de cel de-al doilea război mondial, și de asemenea o rivală a CAO. După o alternare între primele două divizii pentru câțiva ani (Rónay a revenit ca antrenor in 1962-63), însă la finalul acelui sezon clubul avea să fie desființat. În același an, un alt club din Oradea a reușit promovarea în Divizia A, Crișul Oradea, club ce a fost cel mai cunoscut sub numele de FC Bihor Oradea. Orașul Oradea a strălucit puternic pe firmamentul fotbalului regional și național, cu câțiva dintre cei mai mari jucători ai Ungariei și României din acele vremuri - o cupă și un titlu de campion în două țări - dar acum se află mult în umbră: FC Bihor a fost declarat falimentar la 12 ianuarie 2016, după o istorie furtunoasă, iar în primăvara anului 2017, aceast faliment a provocat o situație stranie, inversă față de cea de la începutul anilor '60, CAO reapărând și înlocuind-o acum ea pe FC Bihor.[1][2][3]

Refondare (2017–prezent)Modificare

La 22 decembrie 2016 a fost înființată Asociația CAO 1910, iar la 17 martie 2017 asociația și-a schimbat statutul în asociație sportivă numită fiin: Asociația Clubul Sportiv CAO 1910, marcând astfel reîntoarcerea echipei alb-verde.[4]

Refondarea clubului a fost urmată de o perioadă de promovare și marketing în care, printre altele, au fost lansate site-ul oficial și pagina oficială de facebook.[5]

Apoi, la 28 iulie 2017, a fost semnat un parteneriat între CAO și CSM Oradea, echipă care a preluat Centrul de Copii și Juniori al FC Bihor Oradea după dizolvarea acesteia, dar care nu avea o echipă de seniori, prin acest parteneriat CSM Oradea asigurându-și o continuitate pentru jucătorii de la tineret la nivel de seniori, iar CAO asigurându-și un centru de copii și juniori. În aceeași perioadă, echipa a fost înscrisă în Liga V.[6]

La sfârșitul sezonului, CAO a avut o linie impresionantă de clasament, 24 de victorii, un egal și o singură înfrângere, 146 de goluri marcate și 21 primite, 73 de puncte, cu 15 mai mult decât principala rivală la promovare, Dinamo Oradea.[7] După promovare, alb-verzii și-au continuat strategia de promovare a tinerilor fotbaliști, fiind clasată pe locul 2 în Liga IV, seria Bihor, la finalul sezonului 2018–19, la 13 puncte distanță de campioana CSC Sânmartin, o echipă cu mulți jucători de certă valoare și experiență, precum: Salif Nogo, Alexandru Sorian sau Florin Pop, printre alții.

Stema și culorileModificare

StemaModificare

Prima emblemă a Clubului Atletic Oradea, folosită între 1910 și 1919, a fost aproape o replică a celei utilizate de River Plate, diferențele constând într-o linie diagonală verde, în loc de roșie, respectiv inițialele NAC (Nagyváradi Atletikai Club) scrise în diagonală, în opoziție cu dunga verde.[8] Pentru următorii 20 de ani (1920–1940), clubul a folosit primul logo ce avea parte de dungile verzi, poziționate pe un fundal alb, în interiorul unui cerc maro. Pe stemă se aflau cele două abrevieri, CAO și NAC, ca un simbol al culturii și prieteniei româno-maghiare ce exista în jurul clubului și nu numai.[8]

 
Stema istorică utilizată între 1920 și 1940.

În 1930, la cea de-a 20-a aniverdare a clubului, staff-ul administrativ a decis crearea unei embleme speciale. Stema de la vremea respectivă a fost modificată, locul dungilor verzi și a fundalului alb fiind inversate. La acel moment clubul se afla în campionatul maghiar, astfel în partea superioară a stemei apărea doar abrevierea NAC, scrisă într-o nuanță aurie. Pe marginile emblemei apăreau laurii, iar în partea inferioară, pe două funde diferite erau marcate punctele de referință, anul fondării (1910) și cel curent (1930).[8]

Ultima variantă cu influențe maghiare a stemei a fost în anii '40, cu aceleași dungi alb-verzi, acum având niște linii aurii între ele. În partea superioară era scris Nagyváradi AC, iar în cea inferioară, anul fondării, 1910 și în mijloc a fost plasată stema locală a utilizată la vremea respectivă.[8]

După 1945, clubul a fost mutat înapoi în România, dar de data aceasta sub conducerea regimului comunist, fapt ce a condus la ștergerea oricăror nume cu influențe maghiare. Numele clubului, la fel ca stema, au fost schimbate frecvent, de nu mai puțin de cinci ori în următorii 20 de ani. Unele dintre ele au fost pierdute în negura timpului, dar de exemplu, între 1951 și 1958, când clubul era cunoscut sub numele de Progresul Oradea, folosea un logo triunghiular, cu un turn de apă bleu-albastru-alb în mijloc. În partea de sus apărea numele clubului, scris cu o nuanță de roșu.[8]

În 2017, după refondare, clubul a ales să revină la numele de Club Atletic Oradea și la culorile originale, alb-verde. Noua stemă are o formă rotunjită, cu un fundal verde și un contur auriu. Deasupra emblemei sunt plasate două stele aurii reprezentând cele două titluri naționale cucerite de club în Ungaria (1944), respectiv România (1949), în interiorul formei, cu litere albe sunt trecute numele clubului și anul fondării, la fel ca o reprezentare stilizată a Cetății Oradea.[9]

Culorile și echipamenteleModificare

Culorile originale ale clubului sunt alb și verde, această combinație a fost utilizată aproape regulat, cu excepția unor perioade, în care culori precum, bleu, albsatru sau alb au fost imprimate pe tricouri.

Echipamentul clasic utilizat la meciurile de acasă constă în tricou alb cu dungi verzi verticale, șort alb și jambiere albe sau verzi. După refondare, clubul a utilizat în primul sezon o variantă printată a echipamentelor originale utilizare de către club, marcând o punte simbolică de legătură între entitatea curentă și istoria glorioasă a echipei de pe malurile Crișului Repede.

O selecție a echipamentelor istorice folosite de CAO
 
Tricoul alb cu dungi verzi, șort alb și jambiere alb-verzi. Utilizat în sezonul 1943–1944
Tricoul alb cu trei dungi verzi verticale, șort alb și jambiere verzi. Utilizat în sezonul 2017–2018
Tricoul alb cu trei dungi verzi verticale, șort alb și jambiere albe. Utilizat la meciurile de acasă în sezonul 2018–2019
Tricoul negru cu o linie albă vertică, inserție verde și jambiere albe. Utilizat în meciurile din deplasare în sezonul 2018–2019

Centrul de Copii și JunioriModificare

CAO și-a format academia după parteneriatul încheiat cu CSM Oradea, club care a preluat Centrul de Copii și Juniori al FC Bihor după desființarea sa în 2016.[10]

StadioaneModificare

 
Stadionul Iuliu Bodola

Clubul își dispută meciuri de pe teren propriu pe Stadionul Iuliu Bodola din Oradea, un stadion cu o capacitate de 11.155 de locuri pe scaune, redusă de la o capacitate de 18.000 de locuri datorită tribunei a doua care se află într-o stare precară, fiind închisă. Este cel mai mare stadion din județul Bihor și totodată denumit după Iuliu Bodola, cel mai bun jucător al CAO din anii '30 și '40. De asemenea, clubul folosește Stadionul Motorul pentru meciuri amicale.

RivalitățiModificare

Principala rivală a CAO este considerată Ripensia Timișoara, dar rivalitățile zonale precum cele cu UTA Arad sau Politehnica Timișoara sunt și ele recunoscute. În trecut CAO a avut importante rivale și la nivel local, meciurile împotriva unor echipe precum Stăruința sau Crișana fiind recunoscute pentru intensitatea lor.[11]

Denumiri de-a lungul timpuluiModificare

Nume Perioada
Nagyváradi Atletikai Club (NAC) 1910–1918
Club Atletic Oradea (CAO) 1918–1941
Nagyváradi Atletikai Club (NAC) 1941–1945
Libertatea Oradea 1945–1948
Întreprinderea Comunală Orășenească Oradea (ICO) 1948–1951
Progresul Oradea 1951–1958
CS Oradea 1958–1961
Crișana Oradea 1961–1963
Club Atletic Oradea (CAO) 2017–prezent

SezoaneModificare

  • 1910–13 – Meciuri amicale și nivel amator
  • 1913–14 – Liga Ungariei de Sud, locul 1, competiție neoficială
  • 1914–18 – Competițiile au fost suspendate în timpul Primului Război Mondial
  • 1918–21 – Clubul a fost inactiv
  • 1921–22 – Divizia A, Zona Oradea, eliminată de Stăruința
  • 1922–23 – Divizia A, Zona Oradea, eliminată de Înțelegerea
  • 1923–24 – Divizia A locul 2
  • 1924–25 – Divizia A Sferturi de finală
  • 1925–32 – Campionatul Regional
  • 1932–33 – Divizia A locul 2, Grupa 2
  • 1933–34 – Divizia A locul 3, Grupa 2
  • 1934–35 – Divizia A locul 2
  • 1935–36 – Divizia A locul 4
  • 1936–37 – Divizia A locul 6
  • 1937–38 – Divizia A locul 7, Grupa 1, a retrogradat în Divizia B
  • 1938–39 – Divizia B locul 2, Seria Vest, Grupa Sud
  • 1939–40 – Divizia B locul 5, Seria I
  • 1940–41 – Liga Transilvăneană locul 2, a promovat
  • 1941–42 – NB I locul 5
  • 1942–43 – NB I locul 2
  • 1943–44 – NB I locul 1, campioană
  • 1944–45 – NB I fără loc, NB I a fost suspendat din cauza celui de Al Doilea Război Mondial
  • 1945–46 – Revine înapoi în Divizia A
  • 1946–47 – Divizia A locul 8
  • 1947–48 – Divizia A locul 6
  • 1948–49 – Divizia A locul 1, campioană
  • 1950 – Divizia A locul 7
  • 1951 – Divizia A locul 3
  • 1952 – Divizia A locul 6
  • 1953 – Divizia A locul 12
  • 1954 – Divizia A locul 14, a retrogradat în Divizia B
  • 1955 – Divizia B locul 1, a promovat în Div. A
  • 1956 – Divizia A locul 8, a câștigat Cupa României
  • 1957–58 – Divizia A locul 12, a retrogradat în Divizia B
  • 1958–59 – Divizia B locul 14, Seria I
  • 1959–60 – Divizia B locul 3, Seria III
  • 1960–61 – Divizia B locul 5, Seria III
  • 1961–62 – Divizia B locul 1, Seria III, a promovat în Divizia A
  • 1962–63 – Divizia A locul 13, a retrogradat în Divizia B și s-a desființat
  • 1963–2017 – clubul a fost desființat și nu a participat în nici o competiție oficială
  • 2017–18 – Liga V, Seria I, locul 1 a promovat in Liga IV, clubul a fost reînființat după 54 de ani de absență
  • 2018–19 – Liga IV locul 2

PalmaresModificare

CampionateModificare

CupeModificare

Lotul actualModificare

La 27 august 2019.
Nr. Poziție Jucător
1   P Nadin Herman
3   F Luca Popa
4   F Alin Panti
5   F Erik Țîrtea
6   F Șerban Man
7   M Marius Hosu
8   M Andrei Haș (căpitan)
9   A Victor Dobrescu
10   M Darius Costea
11   M Adrian Balog
12   P Vlad Ghețe (vice-căpitan)
13   F Loren Ioviță
15   M Raul Ardelean
Nr. Poziție Jucător
17   M Patrick Blăgea
18   A Andrei Farcaș
19   A Sergiu Ciocan
20   F Cristian Copil
21   A Patrick Gânțe
22   F Cosmin Letan (vice-căpitan)
23   F Daniel Stan
27   F Vlad Negruțiu
30   M Alexandru Lezeu
43   M Darius Torok
80   P Radu Bob
88   M George Tenche

Jucători împrumutațiModificare

Nr. Poziție Jucător
  F Andrei Alungi (la Viitorul Borș)
Nr. Poziție Jucător

Oficialii clubuluiModificare

Staff administrativModificare

Rol Nume
Președinte   Florin Mal
Vice-Președinte   Marcel Boldis
Director sportiv   Marius Chereji
Manager operațional   Florin Negruț

Staff tehnicModificare

Rol Nume
Antrenor principal   Florin Farcaș
Antrenor secund   Dorin Mihuț
Antrenor cu portarii   Vlad Ghețe

Sponsorii și producătorii de echipamentModificare

Perioada Producător Perioada Sponsor
1910–1963 Necunoscut 1910–1963 Niciunul
2017–   Givova 2017–2018 Niciunul
2018– Herald, Irnord, MarClean

Jucători importanțiModificare

Antrenori importanțiModificare

BibliografieModificare

  • Ionescu, Mihai și Tudoran, Mircea: Fotbal de la A la Z, București, Editura Sport-Turism, 1984, p. 105-107

ReferințeModificare

  1. ^ Club history. caoradea.ro
  2. ^ CA Oradea. romaniaballs.wordpress.com
  3. ^ Povestea singurei echipe care a câștigat titlul în Ungaria și România și a unei prietenii româno-maghiare vechi de șase decenii. prosport.ro
  4. ^ Club status. caoradea.ro
  5. ^ S-a reînființat singura echipă care a câștigat titlul atât în Ungaria, cât și în România!. gsp.ro
  6. ^ Oradea are echipă de fotbal! CSM și CAO 1910 și-au făcut formație de seniori și au înscris-o în Liga a V-a. ebihoreanul.ro
  7. ^ Liga 5. Etapa 13 (ultima a turului): Progresul Sâniob acumulează primul punct! CAO: 13 din 13. bihorpenet.ro
  8. ^ a b c d e „Nagyvárad, Nagyváradi AC” [Oradea, CA Oradea] (în Hungarian). magyarfutball.hu. Accesat în . 
  9. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Status
  10. ^ CSM Oradea a preluat grupele de copii ale FC Bihor. ebihoreanul.ro
  11. ^ Echipe din România interbelică – CAO. Oradea, campioana româno-maghiară. ripensia-sport-magazin.ro

Legături externeModificare