Prometheus (satelit natural)

Prometheus
Imagine cu Prometheus de la Cassini (26 decembrie 2009)
Descoperire
Descoperit de	Stewart A. Collins D. Carlson Voyager 1
Dată descoperire	Octombrie 1980
Denumiri
Denumire MPC	Saturn XVI
Pronunție	/pro.me'te.us/
Denumit după	Προμηθεύς Promētheys
Atribute	Promethean, -ian /pro.me'te̯an/
Caracteristicile orbitei
Epocă 31 decembrie 2003 JD 2453005.5
Axa semi-majoră	7008139380000000000♠139380±10 km
Excentricitate	6997220000000000000♠0.0022
Perioadă orbitală	6999612990038000000♠0.612990038 zile
Înclinație	6996139626340159546♠0.008°±0.004° față de ecuatorul lui Saturn
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Dimensiuni	135.6 × 79.4 × 59.4 km
Raza medie	7004431000000000000♠43.1±2.7 km
Volum	≈ 7005340000000000000♠340000 km3
Masă	7017159500000000000♠(1.595±0.015)×1017 kg
Densitate medie	6999480000000000000♠0.48±0.09 g/cm3
Gravitație	0.0013–0.0058 m/s2
Viteză cosmică	≈ 0.019 km/s
Perioadă de rotație	sincronă
Înclinare axială	zero
Albedo	0.6
Temperatură	≈ 74 K

Prometheus /pro.me'te.us/ este un satelit interior al lui Saturn. A fost descoperit în 1980 (pe 24 octombrie) din fotografiile făcute de sonda Voyager 1 și a fost denumit provizoriu S/1980 S 27.

La sfârșitul anului 1985, a fost numit oficial după Prometeu, un titan din mitologia greacă. Este denumit și Saturn XVI.

Prometeu este extrem de alungit, măsurând aproximativ 136 km × 79 km × 59 km. Are mai multe creste și văi și un număr de cratere de aproximativ 20 kilometri (12 mi) sunt vizibile, dar este mai puțin craterizat decât Pandora, Epimetheus și Janus din apropiere. Din cauza densității sale foarte scăzute și a albedoului relativ ridicat, este probabil ca Prometheus să fie un corp de gheață foarte poros. Există totuși multă incertitudine în aceste valori și, prin urmare, acest lucru rămâne să fie confirmat.

Interacțiuni cu Inelul F și cu alți sateliți

Prometheus este un satelit păstor pentru marginea interioară a inelului F îngust al lui Saturn. Pandora orbitează chiar în afara Inelului F și a fost văzută în mod tradițional ca un păstor exterior al inelului; cu toate acestea, studii recente indică faptul că doar Prometheus contribuie la menținerea inelului.

Imaginile de la sonda Cassini arată că câmpul gravitațional Promethean creează îndoituri și noduri în inelul F în timp ce „fură” material din acesta. Orbita lui Prometheus pare a fi haotică, datorită unei serii de patru rezonanțe de 121:118 cu Pandora. Cele mai apreciabile modificări ale orbitelor lor au loc aproximativ la fiecare 6,2 ani, când periapsida Pandorei se aliniază cu apoapsida lui Prometeu, pe măsură ce se apropie până la aproximativ 1400 km. Prometeu este însuși un perturbator semnificativ al lui Atlas, cu care se află într-o rezonanță de longitudine medie de 53:54.

Imagini selectate

Prometheus trăgând material din Inelul F Prometheus trăgând material din Inelul F  Prometheus făcând îndoituri în Inelul F Prometheus făcând îndoituri în Inelul F  Imagine Voyager 2 (25 august 1981) Imagine Voyager 2 (25 august 1981)  Imagine Cassini (cu capătul îndreptat spre Saturn în dreapta jos) care scoate la iveală o suprafață acoperită cu o pătură de material fin. Imagine Cassini (cu capătul îndreptat spre Saturn în dreapta jos) care scoate la iveală o suprafață acoperită cu o pătură de material fin.  Imagine din 27 ian. 2010 .Lumina lui Saturn iluminează partea înnoptată a satelitului. Imagine din 27 ian. 2010 .Lumina lui Saturn iluminează partea înnoptată a satelitului.  Versiune mai luminată a aceleiași imagini. Versiune mai luminată a aceleiași imagini.  Zbor pe lângă Prometheus (6 decembrie 2015) Zbor pe lângă Prometheus (6 decembrie 2015)

Animații

Prometheus se ciocnește cu inelul F, trage o parte din inel, și lasă în urmă un canal întunecat. 12 secunde 107 kbit/s Prometheus se ciocnește cu inelul F, trage o parte din inel, și lasă în urmă un canal întunecat. 12 secunde 107 kbit/s  Videoclip cu Prometheus și Inelul F repetat o dată. 5 secunde 48 kbit/s Videoclip cu Prometheus și Inelul F repetat o dată. 5 secunde 48 kbit/s

Referințe

Citații

Surse

• Marsden, Brian G. (31 octombrie 1980). „Satellites of Saturn” (discovery). IAU Circular. 3532. Accesat în 29 decembrie 2011. 
• Marsden, Brian G. (3 ianuarie 1986). „Satellites of Saturn and Pluto” (naming the moon). IAU Circular. 4157. Accesat în 29 decembrie 2011. 
• Renner, Stéfan F.; Sicardy, Bruno; French, Richard G. (martie 2005). „Prometheus and Pandora: Masses and orbital positions during the Cassini tour”. Icarus. 174 (1): 230–240. Bibcode:2005Icar..174..230R. doi:10.1016/j.icarus.2004.09.005. 
• Spitale, J. N.; Jacobson, R. A.; Porco, C. C.; Owen, W. M., Jr. (2006). „The orbits of Saturn's small satellites derived from combined historic and Cassini imaging observations”. The Astronomical Journal. 132 (2): 692–710. Bibcode:2006AJ....132..692S. doi:10.1086/505206. 
• Thomas, P. C. (iulie 2010). „Sizes, shapes, and derived properties of the saturnian satellites after the Cassini nominal mission” (PDF). Icarus. 208 (1): 395–401. Bibcode:2010Icar..208..395T. doi:10.1016/j.icarus.2010.01.025. Arhivat din original (PDF) la 23 decembrie 2018. Accesat în 16 iulie 2022. 
• USGS/IAU (21 iulie 2006). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Gazetteer of Planetary Nomenclature. USGS Astrogeology. Accesat în 29 decembrie 2011. 

Legături externe

• „Cassini–Huygens: Multimedia-Videos / Soft Collision”. NASA. Arhivat din original la 29 octombrie 2007. Prometheus slowly collides with the diffuse inner edge of Saturn's F ring ... pulls a streamer of material from the ring and leaves behind a dark channel. 
• Prometheus Profile at NASA's Solar System Exploration site
• The Planetary Society: Prometheus
• 3-D anaglyph view of Prometheus