Wikipedia

Proteste împotriva lui Emmanuel Macron

Protestele împotriva lui Emmanuel Macron
Informații generale
Perioadă 7 mai 2017 – prezent
(7 ani, 6 luni, 3 săptămâni și 6 zile)
Loc Franța
Stare În curs de desfășurare
Cauze
Caracteristici Manifestație, revoltă, vandalism, incendiere, asalt
Modifică date / text Consultați documentația formatului

De la alegerea lui Emmanuel Macron ca președinte ale Franței pe 7 mai 2017, o serie de proteste au fost organizate de activiștii din sindicate, activiștii de stânga și cei de dreapta ca opoziție față de ceea ce protestatarii consideră a fi politicile neoliberale și față de globalizare,[3][4] sprijinul său pentru vizitele de stat ale anumitor lideri mondiali,[5][6] pozițiile sale cu privire la reforma legislației muncii din Franța,[7][8][9] precum și diferitele comentarii sau propuneri politice pe care le-a făcut de la preluarea președinției.[10][11]

Potrivit Amnesty International, autoritățile franceze au folosit starea de urgență, care a fost în viguare de la atentatele din noiembrie 2015 până în noiembrie 2017, ca să suprimeze protestatarii, folosindu-se de atribuțiile sporite din timpul stării de urgență. Aceștia „au impus 639 de măsuri care împiedică anumite persoane să participe la adunările publice. Dintre acestea, 574 au fost vizate de cei care protestau împotriva reformelor propuse în legislația muncii”.[12]

După alegeri

modificare

Pe 8 mai 2017, la doar câteva ore după ce Macron a fost anunțat câștigător al alegerilor prezidențiale, sindicaliștii au început o încleștare cu autoritățile franceze în Paris din cauza temerilor că programul economic al lui Macron ar abroga drepturile muncitorilor.[13][14] Protestul a fost organizat de „Frontul Social”, care deja organizase proteste înainte de turul doi pentru a protesta împotriva celor doi candidați, Marine Le Pen și Emmanuel Macron.[15] Un protest specific organizat de Frontul Social a avut între 950 și 1.500 de protestatari, cu indivizi care încercau să ocupe clădiri publice, cum ar fi o gară din Rennes.[16] Aproape 150 de protestatari au fost arestați după ce s-au informat că au fost aruncate artificii în poliție și că au fost comise acte de vandalism în masă.[17]

Pe 8 mai protestul a fost sprijinit de sindicatele CGT și SUD.[9]

Proteste

modificare

2017

modificare

După ce Macron a fost oficial inaugurat pe 15 mai 2017, au existat numeroase avertismente din partea sindicatelor muncitorești cu privire la pregătirea unui mare protest organizat.[18][19] Sindicatul CGT a încercat de nenumărate ori să organizeze o amplă manifestație împotriva lui Macron, una având loc pe 12 septembrie 2017.[20] Macron a încercat activ să prevină asta prin deschiderea unor negocieri cu sindicatele în ceea ce privește reforma codului muncii.[9] Reacția printre sindicate au fost mixte, șeful sindicatului FO sprijinind negocierile,[21] CFDT a decis să rămână neutru, neparticipând la protestele din 12 septembrie[22] iar CGT a denunțat negocierile alături de aliatul său SUD.[7] Jean-Luc Mélenchon de la La France Insoumise a vorbit în favoarea protestului din 12 septembrie, încurajând membri să participe. Mélenchon în persoană a organizat un protest pe 12 iulie 2017.[23][24]

Vizita președintelui american Donald Trump în Franța în timpul Zilei Bastiliei a fost întâmpinată cu proteste, protestatarii adunându-se în jurul Pieței Republicii pentru crearea unei „zone fără Trump”.[25] Manifestanții au protestat împotriva vizitei lui Trump și a politicilor lui Macron; cu rândurile protestatarilor fiind formate din socialiști, grupări pro-palestiniene, activiști pentru drepturile migranților, ecologiști și antifasciști.[5] În ciuda protestelor în masă, 59% dintre francezi aprobă vizita lui Trump.[26]

 
Protest împotriva lui Macron la Paris pe 23 septembrie 2017

După anunțul de către prim-ministrul Édouard Philippe cu privire la planurile de reformă a imigrației, un mic protest a fost condus de un grup de activiști LGBT la Paris, care țineau un panou pe care scria „Macron înfometează migranții, queers fără frontiere”.[10]

O serie de proteste ale producătorilor de vin din sudul Franței au fost în desfășurare de la președinția lui François Hollande. Aceste demonstrații implică în general incendiere, sabotaj și asalt.[11] Aceste proteste sunt cauzate mai degrabă de importul de vin decât de cumpărarea lui de la producătorii francezi și de pierderea culturii. Aceste proteste au dus la o scădere cu 25% a vânzărilor pentru producătorii spanioli de vin.[27] Cisternele spaniole care transportă vin sunt de obicei ținta acestor atacuri.[28][29]

Protestatarii pro-palestinieni au început să manifeste împotriva lui Macron oferindu-i premierului israelian Netanyahu un loc la Ceremonia Holocaustului de la Paris.[30] Partidul Comunist Francez s-a opus, de asemenea, vizitei lui Netanyahu. Organizatorii protestului erau necunoscuți, dar Le Muslim Post, o emisiune radio religioasă, a promovat demonstrația, încurajând ascultătorii să participe.[31]

23 martie 2018

modificare

200,000 de protestatari anti-Macron au fost raportați la nivel național.[32]

19 aprilie 2018

modificare

Zeci de mii de lucrători feroviari, personal din sectorul public și studenți în grevă s-au adunat în toată Franța împotriva președintelui Emmanuel Macron. SNCF și CGT au fost sindicatele majore în protestele împotriva planurilor lui Macron de a elimina garanțiile de muncă pe viață și privilegiile de pensie pentru noii recruți.[33]

13 mai 2018

modificare

Lucrătorii din transporturi au continuat să protesteze împotriva eforturilor de privatizare aglomerate din Franța. Serviciile cheie SNCF au fost reduse duminică.[34]

26 mai 2018

modificare

La o zi după ce Emmanuel Macron „a sugerat că ar putea fi aproape de victorie într-o luptă publică asupra agendei sale de reformă”,[35] câteva mii de oameni din Franța, conduși de sindicatul CGT și alte 80 de organizații, au protestat împotriva reformelor lui Macron în sectorul public, a descris de către organizatori ca fiind dezechilibrate și „brutale”.[36] Potrivit CGT, 80.000 de oameni au participat la protestul de la Paris, iar 250.000 au ieșit în toată țara. Cu toate acestea, Poliția Franței a declarat că 21.000 de persoane au participat la protestele de la Paris și că 35 de protestatari au fost reținuți pentru diverse „infracțiuni”.[37] Poliția a lansat gaze lacrimogene și a trimis 2000 de ofițeri la eveniment, iar demonstranții țineau pancarte cu „Stop Macron!”.[38]

Protestele vestelor galbene

modificare
 
Un protest al gilets jaunes pe Mont-de-Marsan pe 17 noiembrie 2018
Articol principal: Mișcarea vestelor galbene.

În octombrie 2018, Macron a anunțat că taxa pe carbon va crește în 2019. Aceasta a fost văzută ca o mișcare care paralizează clasa rurală, care nu avea altă opțiune decât să folosească mașina și nu își putea permite combustibil mai scump. La 17 noiembrie 2018, au avut loc proteste în majoritatea orașelor mari, iar autostrăzile au fost blocate. Protestele au reînceput sâmbăta viitoare și au loc în fiecare sâmbătă din iunie 2019. Această mișcare este remarcată pentru că nu are lider oficial și independența ei, în ciuda încercărilor de însușire ale La France Insoumise (Franța nedepusă) și Partidul Rassemblement National (Adunarea Națională).

5 decembrie 2019

modificare
Articol principal: Greva împotriva planului de reformă a pensiilor din 2019.

O grevă generală pentru a protesta împotriva schimbărilor aduse sistemului de pensii din Franța propuse de președintele francez Emmanuel Macron a avut loc pe 5 decembrie 2019. Peste 800.000 de oameni au protestat în toată țara.[39][40][41]

Protestele din 2021-2022

modificare
Articol principal: Protestele muncitorești din Franța din 2021.

Mii de protestatari au mărșăluit pașnic într-un mic grup împotriva proiectului de lege care va incrimina publicarea și circulația fotografiei biroului de poliție, despre care oponentul spune că ar limita libertatea presei. Protestul este, de asemenea, organizat pentru a arăta furia față de filmarea în care un producător de muzică dintr-un bărbat de culoare, fiind bătut de trei polițiști la Paris, pe 21 noiembrie 2020. Un grup mic de protestatari mascați îmbrăcați în negru, au ars două mașini, un motocicletă și o cafenea și a spart vitrinele magazinelor locale. Ca răspuns, poliția a tras gaze lacrimogene și grenade asomatoare pentru a dispersa mulțimea. Au folosit și tunuri de apă trase. Ministerul de Interne a declarat că 46.000 de protestatari au participat la protestul de la Paris și nouă au fost arestați.[42]

COVID-19 protests

modificare
Articol principal: Protestele împotriva răspunsului la pandemia de COVID-19#Franța.

Numeroase proteste au avut loc în 2021 în urma introducerii permiselor de sănătate pentru a intra în anumite locuri publice în timpul pandemiei de COVID-19. Măsurile au fost introduse de guvernul lui Macron pentru a crește gradul de utilizare a vaccinării împotriva COVID-19 în Franța.[43]

Protestele față de alegerile prezidențiale din 2022

modificare
Articol principal: Alegeri prezidențiale în Franța, 2022.

Pe 16 aprilie, după victoria lui Macron în primul tur al alegerilor prezidențiale, manifestanții de stânga s-au ciocnit cu poliția. Forțele de securitate franceze au lansat gaze lacrimogene în timp ce demonstranții anti-dreapta politică au defilat, înainte de a permite reluarea protestelor.[44] Pe 24 aprilie, după victoria lui Macron în al doilea tur de scrutin prezidențial, în multe departamente au izbucnit proteste. În zona Châtelet, polițiștii au încărcat și au pulverizat cu gaze lacrimogene asupra demonstranților. Studenții au protestat în afara Sorbonei, exprimându-și dezamăgirea față de lipsa de alegere în al doilea tur de scrutin.[45]

Protestele din toamna lui 2022

modificare
Articol principal: Protestele din Franța din 2022.

Pe 16 octombrie 2022, zeci de mii de persoane au mărșăluit la Paris în proteste împotriva creșterii costului vieții la o rată a inflației de peste 6%. Concomitent, au avut loc greve ale forței de muncă la rafinăriile de petrol și centralele nucleare care au cauzat lipsuri de gaze.[46]

2023

modificare
Articol principal: Protestele împotriva reformei pensiilor din Franța din 2023.

O zi de greve și demonstrații a avut loc în toată Franța împotriva proiectului guvernului de reformă a pensiilor, care propune creșterea vârstei de pensionare la 64 de ani. Unii numesc aceasta „A doua revoluție franceză”, deoarece serviciile publice au început greve și muncitorii și-au părăsit locul de muncă.[47]

Note

modificare
  1. ^ „Thousands protest racism, police brutality, in French cities”. . 
  2. ^ „Protesters clash with police at Paris protest against police violence”. Reuters. . 
  3. ^ „France: Struggle over workplace rights looms as Macron secures power”. Green Left Weekly. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Haddad, Tareq (). „French riot police fire gas canisters in face-off with anti-capitalist groups”. International Business Times UK. Accesat în . 
  5. ^ a b „Anti-Trump protests erupt in Paris as President attends Bastille Day rally”. The Independent. . Accesat în . 
  6. ^ „Protesters in Paris rally against Israeli PM's visit”. Al Jazeera. Accesat în . 
  7. ^ a b „Macron vs unions vs other unions”. POLITICO. . Accesat în . 
  8. ^ „France election: Teenagers protest at candidates Macron and Le Pen”. BBC News. . Accesat în . 
  9. ^ a b c „French unions move quickly to resist Macron's labour reforms”. Financial Times. . Accesat în . 
  10. ^ a b „LGBT activists protest French president Emmanuel Macron over asylum plan”. Attitude Magazine. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b Williams, David (). „Wine, protest and Macron: why southern French wine producers are so angry”. The Guardian. ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  12. ^ „France: Unchecked clampdown on protests under guise of fighting terrorism”. Amnesty International. . Accesat în . 
  13. ^ „Paris protest shows the challenges facing Macron”. Sky News. Accesat în . 
  14. ^ Paris, Adam Sage | Charles Bremner. „Left-wing protesters march against Macron”. Accesat în . 
  15. ^ „IN PICS: Just one day after Emmanuel Macron's election and Paris holds its first protest”. . Accesat în . 
  16. ^ „"Ni Le Pen, ni Macron" : manifestations houleuses de lycéens à Paris, Rennes et Nantes”. Le Parisien. . Accesat în . 
  17. ^ „French election: Emmanuel Macron elected new president – CBBC Newsround”. . Accesat în . 
  18. ^ „The French President Is Spending His Summer Fighting Unions”. Bloomberg L.P. . Accesat în . 
  19. ^ „French far-left leader calls day of protest, says Macron drunk on power”. Reuters. . Accesat în . 
  20. ^ „French CGT union calls for Sept 12 strike against labour reforms”. Reuters. . Accesat în . 
  21. ^ „Jean-Claude Mailly : " Avec le gouvernement, il y a une vraie concertation " | Force Ouvrière”. Force Ouvrière (în franceză). Accesat în . 
  22. ^ „Laurent Berger (CFDT) : "Il n'y a ni confiance aveugle ni défiance généralisée" au sujet de la réforme du Code du travail” (în franceză). Accesat în . 
  23. ^ Reuters Editorial. „French far-left leader calls day of protest, says Macron drunk on power”. Reuters UK. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „French far-left leader calls day of protest, says Macron drunk on power”. Reuters. . Accesat în . 
  25. ^ „Protesters set up 'No Trump Zone' in Paris”. The Independent. . Accesat în . 
  26. ^ „Most French approve of Trump's visit (even after all he's said about France)”. . Accesat în . 
  27. ^ „Angry French winemakers destroy Spanish wine in protest over imports | Toronto Star”. Toronto Star. . Accesat în . 
  28. ^ „Angry French winemakers attack Spanish lorries, block depot – Decanter”. Decanter. . Accesat în . 
  29. ^ „Furious French wine makers hijack Spanish tankers, pouring 90,000 bottles down the drain”. The Telegraph. Accesat în . 
  30. ^ „French groups to protest Netanyahu attendance at Paris Holocaust ceremony”. The Jerusalem Post | JPost.com. Accesat în . 
  31. ^ „Protest planned for Paris Holocaust memorial event during Netanyahu visit”. The Times of Israel. Accesat în . 
  32. ^ Mowat, Laura (). „PARIS ERUPTS: Furious scenes on streets of France as 200,000 rally against Macron”. 
  33. ^ „Thousands protest against Macron reforms across France | France News”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  34. ^ Bellamy, Daniel. „Emmanuel Macron faces a wave of strikes and protests in France”. The Economist. Accesat în . 
  35. ^ Chazan, David (). „Anti-Macron protests as president claims victory is close in battle with unions”. The Telegraph. Accesat în . 
  36. ^ „Thousands across France protest President Macron's 'brutal' policies”. Los Angeles Times. Associated Press. Accesat în . 
  37. ^ Staff. „France's far left leads protests against Macron reforms”. U.S. Accesat în . 
  38. ^ „Macron Is Depicted as a King Amid Protests of 'Soft Dictatorship'”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ „National Strike In France Shuts Down Cities Over Macron's Pension Reform Plans”. NPR.org (în engleză). Accesat în . 
  40. ^ „Second day of strike brings more chaos to France” (în engleză). . Accesat în . 
  41. ^ Chrisafis, Angelique (). „France faces second day of travel chaos as strikes continue”. The Guardian (în engleză). ISSN 0261-3077. Accesat în . 
  42. ^ „Protesters clash with police at Paris protest against police violence”. NBC News. Accesat în . 
  43. ^ „Thousands march against French Covid health pass for fifth week in a row”. France 24 (în engleză). . Accesat în . 
  44. ^ French police fire tear gas as anti far-right protesters march in Paris, Reuters (publicat la ),  
  45. ^ Police teargas Paris protestors after Macron re-elected, Reuters,  
  46. ^ Méheut, Constant (). „Tens of Thousands March in Paris to Protest Rising Living Costs”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  47. ^ „Pension reform: new day of mobilization on 31 January”. Le Point.fr. Groupe Artémis. Le Point. . Accesat în . 

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Proteste_împotriva_lui_Emmanuel_Macron&oldid=16507395