Executiv

(Redirecționat de la Puterea executivă)

Puterea executivă din stat, reprezentată de guvern, este una din cele trei puteri independente din statele democratice moderne, conform principiului tripartit al Separării puterilor în stat, promovat de către baronul de Montesquieu. Celelalte două puteri ale trio-ului sunt judiciarul și legislativul.

Executivul se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea birocrației de stat. În fruntea guvernului se află prim-ministrul. Astfel, rolul acestei puteri nu este emiterea legilor (rol precis determinat al legislativului) și nici nu este responsabil de interpretarea și aplicarea lor (rol al judiciarului). Guvernul poate însă propune legi spre aprobare de către legislativ.

Executivul poate fi sursa anumitor tipuri speciale de legi, cum ar fi un decret sau o hotărâre executivă. Birocrațiile executive sunt de obicei sursa reglementărilor.

Într-un sistem prezidențial, liderul executivului este atât șeful statului, cât și șeful guvernului.[1] Într-un sistem parlamentar, un ministru al cabinetului ce are un vot de încredere al legislativului, este șeful guvernului, în timp ce șeful statului este de obicei un monarh sau președinte în mare măsură ceremonial.[2]

Forme concreteModificare

În acest context, executivul este format dintr-un lider (i) dintr-un birou sau din mai multe birouri. În mod specific, rolurile de conducere de vârf ale ramurii executive pot include:

  • șeful statului - de multe ori liderul suprem, președintele sau monarhul, reprezentantul principal șef și simbolul viu al unității naționale.
    • șeful guvernului - deseori liderul de facto, prim-ministru, care supraveghează administrarea tuturor afacerilor statului.
      • ministrul apărării - supravegherea forțelor armate, stabilirea politicii militare și gestionarea siguranței externe.
      • ministrul de interne - supravegherea forțelor de poliție, aplicarea legii și gestionarea siguranței interne.
      • ministru de externe - supravegherea serviciului diplomatic, determinarea politicii externe și gestionarea relațiilor externe.
      • ministru de finanțe - supraveghează trezoreria, determină politica fiscală și gestionează bugetul național.
      • justiția - supravegherea urmăririi penale, corecțiilor, executarea hotărârilor judecătorești.

În RomâniaModificare

România este o republică semi-prezidențială, însemnând că președintele țării, în afara rolului său ceremonial, are, alături de guvern, anumite puteri executive, precum ar fi dreptul conferit de constituție de a propune șeful guvernului, prim ministrul, cu investitura de a crea un (nou) guvern.

În FranțaModificare

Puterea executivă din Franța este ambivalentă - împărțită între președinte și guvern (organism colegial), condusă de prim-ministru. Președintele are putere semnificativă, însă coordonează acțiunile în comun cu alte organe de stat, iar guvernul este responsabil pentru implementarea puterii executive. Guvernul definește sarcinile și prioritățile politicii de stat. Guvernul este format în felul următor: președintele numește premierul, precum și membrii guvernului la propunerea premierului.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ „The Executive Branch”. The White House. Accesat în . 
  2. ^ „Executive Branch of Government in Canada”. Parliament of Canada. Accesat în . 

Legături externeModificare


Format:Civil service

Format:Separation of powers