Rădăcina clitorisului

Rădăcinile clitorisului (pedunculii, pilierii) constituie cele două ramuri interne a corpilor cavernoși, sudate pe buza interioară a ramurii ischio-pubiene. Fiecare ramură a rădăcinii este acoperită de mușchii ischiocavernoși. Rădăcinile clitoridiene flanchează uretra, vaginul și aderă intim la bulbii vestibulari.[1]

Rădăcina clitorisului
Clitoris Anatomy RO.png
Structura aparatul erectil al vulvei
Detalii
LatinăCrus clitoridis
Originea embrionarăTubercul genital
Parte aClitorisului
SistemAparatul genital feminin
Arteră dorsală, arteră profundă
Vene dorsale suerficiale, Venă dorsală profundă
Nerv dorsal, Nerv cavernos
Ganglionii limfatici inghinali profunzi
Resurse externe
FMA20175
Terminologie anatomică

Morfologie și anatomieModificare

Rădăcinile clitorisului iau naștere pe fața internă a ramurilor ischiopubiene și sunt ascunse în loja bulboclitoridiană a perineului. Extremitățile posterioare ale rădăcinilor sunt ascuțite, dar devin cilindrice în timp ce înaintează oblic, în sus și înăuntru de-a lungul oaselor pubiene. În partea anterioară a simfizei, pe linia mediană, rădăcinile se unesc formând corpul clitorisului.[2]

De regulă, cele două rădăcini sunt simetrice, totuși la unele femei se observă diferențe minore ale lungimii, grosimii și, mai rar, ale morfologiei. Lungimea medie a unei rădăcini (distanța dintre vârful ascuțit al corpilor cavernoși și locul de joncțiune al acestora) constituie 37 mm, diametrul mediu (măsurat în punctul de mijloc al rădăcinilor clitoridiene) este de 9 mm.

În punctul în care se unesc, rădăcinile clitorisului formează un unghi de convergență, în formă de V inversat (ogivală), cu valoarea medie 85°, prezentând variații între 50 - 95°. Convergența celor două rădăcini nu duce la contopirea corpilor cavernoși, care continuă separat până în gland. Are loc unirea doar a suprafețelor interne ale membranei albuginee ale fiecărei rădăcini, formând septul median al corpului clitorisului.

Din punct de vedere histologic, ramurile radiculară ale clitorisului (țesut erectil) înveți într-o membrană albuginee. Această membrană fibroasă și elastică conferă consistență și fermitate corpilor cavernoși.

FiziologieModificare

În urma excitației sexuale spațiile cavernoase ale țesutului erectil se umplu cu sânge și, împreună cu bulbii vestibulari, se măresc în volum. Datorită amplasării pe părțile laterale ale vaginului, rădăcinile dilatate ale clitorisului asigură contactul mai apropiat a vaginului și penisului în timpul actului sexual.

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ O'Connell, Helen E.; Sanjeevan, Kalavampara V.; Hutson, John M. (2005-10), „ANATOMY OF THE CLITORIS”, Journal of Urology (în engleză), 174 (4 Part 1), pp. 1189–1195, doi:10.1097/01.ju.0000173639.38898.cd, ISSN 0022-5347, accesat în 2021-01-08  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  2. ^ Botsikas, Diomidis; Djema, Amal; Picarra, Marlise; Petignat, Patrick; Montet, Xavier; Delattre, Benedicte; Kinkel, Karen; Abdulcadir, Jasmine (), „Clitoral Anatomy, Physiology and Pathology Demystified by Imaging”, Current Medical Imaging Reviews (în engleză), 14 (3), pp. 366–373, doi:10.2174/1573405613666170126124117, accesat în  

BibliografieModificare

Di Marino, Vincent; Lepiadi, Hubert. Anatomic Study of the Clitoris and the Bulbo-Clitoral Organ. Heidelberg: Springer, 2014. 152 p. ISBN 978-3-319-04893-2, doi: 10.1007/978-3-319-04894-9