Rabanus Maurus

Rabanus Maurus
Gregory-IV Raban-Maur.jpg
Date personale
Născutanii 780 d.Hr.[1][2] Modificați la Wikidata
Mainz, Renania-Palatinat, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[3] Modificați la Wikidata
Mainz, Electoratul de Mainz⁠(d) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[4] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
scriitor
filozof
preot catolic[*]
entomolog[*]
Catholic deacon[*][[Catholic deacon (in the Catholic Church, minister of an order immediately inferior to the priest, with functions of assistance in the exercise of worship and works of charity; His insignia are the crossed stole and the dalmatic)|​]] Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentru Walafrid Strabo[*][[Walafrid Strabo (carolingian priest (808-849))|​]], Otfried von Weissenburg, Rudolf of Fulda[*][[Rudolf of Fulda (9th century Benedictine monk and historian)|​]], Lupus Servatus[*][[Lupus Servatus (Benedictine monk (c.805–c.862))|​]]  Modificați la Wikidata

Rabanus Maurus Magnentius (c. 780 - 4 februarie 856), cunoscut de asemenea sub numele de Hrabanus sau Rhabanus, a fost un călugăr benedictin și teolog, arhiepiscop de Mainz, Germania. El a fost autorul enciclopediei De Rerum naturis („În natura lucrurilor”). A scris, de asemenea, tratate în domeniul educației și gramaticii, precum și comentarii la texte din Biblie. El a fost unul dintre cei mai proeminenți profesori și scriitori ai epocii carolingiene, fiind denumit „Praeceptor Germaniae” sau „profesorul Germaniei”. În calendarul roman (Martyrologium Romanum), el este sărbătorit la 4 februarie drept sfânt.

LucrăriModificare

Operele lui Rabanus, multe dintre ele rămânând nepublicate, cuprind comentarii la Epistolele Sfântului Pavel și tratate cu privire la diverse subiecte doctrinare, inclusiv o serie de predici. În "De institutione clericorum" a pus în evidență opiniile lui Augustin și ale sfântului Grigore cel Mare despre formațiunea necesară pentru o îndeplinire judicioasă a funcției clerice. Una dintre lucrările sale cele mai populare conține o colecție impresionantă de poeme centrate în jurul crucii, numit "De laudibus sanctae Crucis" (în ultimul poem însăsi Rabanus îngenunchind în fața acesteia).

Printre altele se poate menționa "De Universo Libri XXII, sive etymologiarum opus.", un fel de dicționar sau enciclopedie, bazată foarte mult de la "Etimologiile" lui Isidor din Sevilla, conceput ca un ajutor spre interpretarea tipologică, istorică și mistică a Scripturii, "De sacris ordinibus", "De Disciplina ecclesiastica" și "Martyrologium". Toate acestea sunt caracterizate printr-o înaltă erudiție (știa chiar și ceva greacă și ebraică) și includ „Veni Creator Spiritus”, un imn la Duhul Sfânt, cântat adesea la Rusalii. Acest imn a fost folosit de Gustav Mahler ca sursă de inspirație pentru prima sa corală și pentru simfonia a opta.

În analele de filologie germană se acordă un interes deosebit lucrării "Glossaria Latino-Theodisca". Un comentariu, "Super Porphyrium", tipărit de Cousin în 1836, între "inédits Ouvrages d'Abelard" și atribuit atât de editor și de Haurau lui Hrabantis Maurus, este acum considerat drept opera unui discipol.

În 2006, la aniversarea 1150 ani de la moartea sa, a fost sărbătorit în Germania, în special în Mainz și Fulda. Unul din punctele culminante ale festivităților a fost expunerea "Codex Vaticanus latinus Reginensis 124", un împrumut al unei lucrări extrem de rare de la Vatican pentru Mainz, un manuscris care conține spectaculosul "laudibus sanctae Crucis". La aniversare s-au publicat trei cărți de studii despre Maurus și operele sale.

NoteModificare

  1. ^ „Rabanus Maurus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Rabanus Maurus, SNAC, accesat în  
  3. ^ Rabanus Maurus, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în