Raphanaea

Raphanaea sau Rafanea (în greacă veche Ῥαφάνεια;^[1] în arabă الرفنية, transliterat: Rafniye) a fost un oraș antic din provincia romană târzie, Siria Secunda. Scaunul său episcopal a fost sufragan al Mitropoliei de Apamea.

Coordonate: 34°55′58″N 36°22′36″E ({{PAGENAME}}) / 34.93287°N 36.376655°E
Raphanaea
— *sit arheologic și oraș antic[]** —
Raphanaea (Siria) Poziția geografică în Siria

Țară	Siria
Guvernorat	Guvernoratul Hama

Prezență online

Modifică date / text

Situl arheologic a făcut obiectul mai multor campanii de cercetări efectuate de echipe siro-germane.^[2] Potrivit arheologilor, acest oraș era situat la câțiva kilometri sud de fortăreața cruciată Montferrand-Ba`rîn, aflată între actualele sate Ba`rîn (în arabă بعرين) și Nîsâf (în arabă نيصاف).

Istoric

Istoricul evreu Iosephus Flavius menționează Raphanea în Istoria războiului iudeilor impotriva romanilor în legătură cu un pârâu care curgea doar odată la șapte zile (probabil un izvor intermitent numit acum Fuwar ed-Deir) și care a fost privit de Titus în drumul său spre nord de Berytus după distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr.^[3] Acest curs de apă este numit „râul sabatic” deoarece curgea o zi, apoi seca în următoarele șase zile și apoi curgea din nou.^[3] Pliniu cel Bătrân îl menționează în Naturalis Historia unde scrie, din contra, că râul curgea șase zile și seca în a șaptea.^[4]

Legiunea romană a VI-a Ferrata a fost cantonată în regiunea Raphanea, înlocuind Legiunea a XII-a Fulminata în secolul I.^[5] Legiunea XII Fulminata a rămas la Raphanea până în anul 70.^[5] După distrugerea Ierusalimului în 70, Titus a retras Legiunea a XII-a Fulminata „din întreaga Siria, unde se afla încartiruită anterior în Raphanea, pentru a o trimite într-un loc numit Melitene, în apropierea Eufratului, la hotarele Armeniei și Capadociei.^[6] În anul 106 Legiunea a VI-a Ferrata a fost mutată în orașul Bosra din sudul Siriei și a fost înlocuită cu Legiunea a III-a Gallica.^[7] Această legiune a rămas acolo până în secolul al III-lea.^[2] Această garnizoană l-a ajutat pe tânărul Eliogabal (Varius Avitus Bassianus), atunci în vârstă de 14 ani, să-l răstoarne de la putere pe împăratul Macrinus și să devină împărat roman în 218.^[8]^[9]^[10]

Raphanea a emis monede în timpul domniei împăratului roman Eliogabal^[11] și multe dintre monedele sale s-au mai păstrat.^[12]^[13]^[14]

În anul 253 orașul a fost cucerit de perșii sasanizi și distrus,^[2] în timpul domniei împăratului Șapur I.^[15] În ciuda poziției sale frontaliere, Raphanea a rămas un centru urban și unul dintre scaunele episcopale din centrul Siriei.^[2]

Geografii bizantini Hierocles (sec. al VI-lea)^[16] și Georgius Cyprius (sec. al VII-lea)^[17] au menționat Raphanea printre orașele provinciei Siria Secunda.

Cruciații au trecut pe acolo la sfârșitul anului 1099; orașul a fost capturat de cavalerul cruciat Balduin I și dat în stăpânire contelui de Tripoli.^[18] El a fost cunoscut atunci sub numele de Rafania.^[19] În timpul Primei cruciade, la 5 ianuarie 1099, armata francilor condusă de Raymond de Saint-Gilles a plecat de la Ma'arrat al-Numan.^[20] Această armată s-a îndreptat spre sud și a ajuns la Raphanaea. Orașul fusese părăsit de locuitori, iar cruciații au profitat de proviziile găsite în oraș pentru a-și reface forțele.^[21]

După întoarcerea sa în Siria în 1102, Raymond de Saint-Gilles a început construcția fortăreței Montferrand.^[22] Acest nume amintea de legiunea romană a VI-a Ferrata care își avusese tabăra în regiunea Raphanaea. Orașul a devenit granița între comitatul Tripoli și emiratele Alep și Emesa și și-a schimbat stăpânirea de mai multe ori. În 1238-1239 emirul Muzaffar (în arabă تقي الدين الملك المظفر محمود بن ناصر الدين محمد) de la Hama (1229/1230-1244/1245) a decis să distrugă complet cetatea.^[22]

Scaun episcopal

Singurii episcopi de Raphanea cunoscuți astăzi sunt:^[19]^[23]

Bassianus, participant la Sinodul Ecumenic de la Niceea, 325;
Gerontius, participant la Sinodul de la Philippopolis (azi Plovdiv), 344;
Vasile, participant la Sinodul Ecumenic de la Constantinopol, 381;
Lampadius, participant la Sinodul Ecumenic de la Calcedon, 451;
Zoilus, aproximativ 518;
Nonnus, 536.

Scaunul episcopal de Raphanea este menționat încă în secolul al X-lea în Notitia episcopatuum pentru Biserica din Antiohia.^[19]^[24]

Raphanea este sediul unei dieceze in partibus infidelium al cărei cel mai recent episcop titular a fost Armando Bortolaso (2002-2019), fost vicar apostolic al Alepului.^[25]

Note

^ Emil Schürer (2014). „A History of the Jewish People in the Time of Jesus Christ: Two Divisions in Five Volumes”. Aeterna Press.
^ ^a ^b ^c ^d de „Urbanistik der römischen und islamischen Zeit a. Raphaneae”. Deutsches Archäologisches Institut. ^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b Josephus, The War of the Jews or The History of the Destruction of Jerusalem, Cartea 7, cap. V, 1
^ Pliniu cel Bătrân, Natural History, Cartea XXXI, 18, 1, traducere în engleză de H. Rackham (vol. 1-5, 9), W.H.S. Jones (vol. 6-8) și D.E. Eichholz (vol. 10), 1938.
^ ^a ^b Maurice Sartre (2001). „D'Auguste à Trajan : l'achèvement de la provincialisation”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. p. 480. ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}
^ Josephus, The War of the Jews or The History of the Destruction of Jerusalem, Cartea 7, cap. 1, 3
^ Maurice Sartre (2001). „De Trajan aux Sévères : conquêtes et réorganisations”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. p. 618. ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}
^ Jasper Burns, Great Women of Imperial Rome, Routledge, 2006, p. 209. ISBN: 978-1-13413185-3.
^ Maurice Sartre (2001). „Païen, Juifs et chrétiens dans la Syrie romaine”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. pp. 891 și 892 (nota 29). ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}
^ Fotie I al Constantinopolului, Bibliotheca, 99. Herodian, Istorie.
^ Kevin Butcher, Roman Syria and the Near East (Getty Publications 2003 ISBN: 978-0-89236715-3), p. 117
^ „American Numismatic Society: Browse Collection”. numismatics.org.
^ „Roman coin of Elagabalus AE21mm of Raphanea in Syria”. Cerberus Ancient Coins and Antiquities. Arhivat din original la 28 ianuarie 2023. Accesat în 29 martie 2020.
^ „Forum Ancient Coins”. Forum Ancient Coins.
^ Paul Erdkamp (Editor), A Companion to the Roman Army, Wiley-Blackwell, Malden, MA - Oxford, 2011, p. 252. ISBN: 978-1-444-39376-7
^ Synecdemus, 712, 8.
^ 870 (Heinrich Gelzer, Georgii Cyprii descriptio orbis romani, 44)
^ „Historiens des croisades”, passim; Rey în Bulletin de la Société des antiquaires de France, Paris, 1885, p. 266.
^ ^a ^b ^c Sophrone Pétridès, „Rhaphanaea”, în Catholic Encyclopedia, New York, 1912.
^ René Grousset (1995). „III. La première croisade”. L’épopée des Croisades (PDF). Perrin. p. 34.
^ en Thomas Asbridge. „9. The Faltering Path”. The First Crusade: A New History. Oxford University Press US. p. 280. ISBN 9780195189056.
^ ^a ^b „Montferrand”. Forteresses d'Orient.
^ Le Quien, Oriens christianus, II, 921.
^ Vailhé, Échos d'Orient, X, 94.
^ en „Bishop Armando Bortolaso, S.D.B”.

Bibliografie

Maurice Sartre (2001). D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}
René Grousset (1995). L’épopée des Croisades (PDF). Perrin. ISBN 2262011206.

Legături externe

Brown, J., P. Gatier, R. Warner, R. Talbert, T. Elliott, S. Gillies. „Places: 668350 (Raphaneai)”. Pleiades. Accesat în 8 martie 2012.
Raphanea(e) în Arhivat în 5 iunie 2016, la Wayback Machine. Tabula Peutingeriana
de „Urbanistik der römischen und islamischen Zeit a. Raphaneae”. Deutsches Archäologisches Institut. ^{[nefuncțională]}
ar „البعثة الآثارية السورية الألمانية تنهي أعمالها المسحية في مدينة الرفنية”. اكتشف سورية (Découvrez la Syrie). (concluzia misiunii siro-germane de cercetări arheologice în orașul antic Raphanea)

[1] Emil Schürer (2014). „A History of the Jewish People in the Time of Jesus Christ: Two Divisions in Five Volumes”. Aeterna Press.

[dai-2] „Urbanistik der römischen und islamischen Zeit a. Raphaneae”. Deutsches Archäologisches Institut. ^{[nefuncțională]}

[Iosephus-3] Josephus, The War of the Jews or The History of the Destruction of Jerusalem, Cartea 7, cap. V, 1

[4] Pliniu cel Bătrân, Natural History, Cartea XXXI, 18, 1, traducere în engleză de H. Rackham (vol. 1-5, 9), W.H.S. Jones (vol. 6-8) și D.E. Eichholz (vol. 10), 1938.

[sartre-480-5] Maurice Sartre (2001). „D'Auguste à Trajan : l'achèvement de la provincialisation”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. p. 480. ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}

[flajo-7-5-6] Josephus, The War of the Jews or The History of the Destruction of Jerusalem, Cartea 7, cap. 1, 3

[sartre-618-7] Maurice Sartre (2001). „De Trajan aux Sévères : conquêtes et réorganisations”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. p. 618. ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}

[8] Jasper Burns, Great Women of Imperial Rome, Routledge, 2006, p. 209. ISBN: 978-1-13413185-3.

[9] Maurice Sartre (2001). „Païen, Juifs et chrétiens dans la Syrie romaine”. D'Alexandre à Zénobie. Histoire du Levant antique, IVe siècle av. J.-C. - IIIe siècle apr. J.-C. Fayard. pp. 891 și 892 (nota 29). ISBN 978-221360921-8. ^{[nefuncțională]}

[10] Fotie I al Constantinopolului, Bibliotheca, 99. Herodian, Istorie.

[11] Kevin Butcher, Roman Syria and the Near East (Getty Publications 2003 ISBN: 978-0-89236715-3), p. 117

[12] „American Numismatic Society: Browse Collection”. numismatics.org.

[13] „Roman coin of Elagabalus AE21mm of Raphanea in Syria”. Cerberus Ancient Coins and Antiquities. Arhivat din original la 28 ianuarie 2023. Accesat în 29 martie 2020.

[14] „Forum Ancient Coins”. Forum Ancient Coins.

[15] Paul Erdkamp (Editor), A Companion to the Roman Army, Wiley-Blackwell, Malden, MA - Oxford, 2011, p. 252. ISBN: 978-1-444-39376-7

[16] Synecdemus, 712, 8.

[17] 870 (Heinrich Gelzer, Georgii Cyprii descriptio orbis romani, 44)

[18] „Historiens des croisades”, passim; Rey în Bulletin de la Société des antiquaires de France, Paris, 1885, p. 266.

[CE-19] Sophrone Pétridès, „Rhaphanaea”, în Catholic Encyclopedia, New York, 1912.

[grousset-34-20] René Grousset (1995). „III. La première croisade”. L’épopée des Croisades (PDF). Perrin. p. 34.

[asbridge--21] Thomas Asbridge. „9. The Faltering Path”. The First Crusade: A New History. Oxford University Press US. p. 280. ISBN 9780195189056.

[goepp-22] „Montferrand”. Forteresses d'Orient.

[23] Le Quien, Oriens christianus, II, 921.

[24] Vailhé, Échos d'Orient, X, 94.

[25] „Bishop Armando Bortolaso, S.D.B”.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]