Regimentul 17 Infanterie (1941-1944)

Regimentul 17 Infanterie (1941-1944)
Țară	România

Acest articol se referă la participarea regimentului la operațiile din cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru alte sensuri, vedeți Regimentul 17 Infanterie (România).

Regimentul 17 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic, care, s-a constituit prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul I Mehedinți No. 17 „Știrbey Vodă”. A făcut parte din organica Brigăzii 1 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Lugoj. La intrarea în război, Regimentul 17 Infanterie se afla în structura Diviziei 1 Infanterie.

În campania din 1941 a fost atribuit Diviziei 21 Infanterie, luând parte la luptele pentru eliberarea sudului Basarabiei, de la Dalnic și de la Odesa.

   Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele Bătălia de la Țiganca și Bătălia de la Odesa (1941)Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Începând cu data de 12 mai 1944, unitatea a contribuit în cadrul Corpului VII Armată la asigurarea flancului stâng al Armatei 4 române, fiind dislocată la Piatra Neamț. Intercalat între trupele Comandamentelor Comandamentelor 103 și 104 Munte, a luptat în apărare pe Culmea Pleșului.

   Vezi și articolul:  Luptele de pe Culmea Pleșului (1944)Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Lovitura de stat de la 23 august 1944 l-a găsit în subordinea Comandamentului 103 Munte, la Nemțișor. A primit ordin să se retragă împreună cu Corpul VII Armată pe direcția Piatra Neamț–Roznov și în continuare spre sud. S-a retras spre Piatra-Neamț prin Pipirig, reușind să evite întâlnirea atât cu trupele trupele sovietice cât și cu cele germane până în zona Comănești–Moinești–Asău, unde a fost depășit de unitățile Armatei 7 de Gardă sovietice^{⁠(en)[traduceți]}.

Ulterior, regimentul a intrat în compunerea nou formatei Divizii 103 Munte care, urma să lupte alături de ruși împotriva trupelor germano-maghiare, pentru eliberarea Ardealului de Nord. În luptele care au urmat pentru deshiderea văii Trotușului, regimentul s-a remarcat în Masivul Berzunți, luptând apoi în subordinea trupelor sovietice până în Depresiunea Ciucului și mai apoi de-a lungul comunicației către Ditrău. În final a acționat pe direcția Praid–Sovata–Sângeorgiu de Pădure–valea Mureșului, .

Bibliografie

• Neagoe, Tender & Tender, Ilie & Văduva, Gheorghe; Istoria grănicerilor și a începutuluiu Poliției de Frontieră; Editura Scaiul; București; 2004
• Vartic, Gheorghe; Vara anului 1944 pe valea Moldovei și pe Culmea Pleșului – File din jurnalul Armatei 4 române; Analele Liceului „Vasile Conta” Târgu-Neamț, Istorie, 2/2020; pp. 125-145

Vezi și

• Participarea României la Al Doilea Război Mondial