Republica Batavă

Republica Batavă (neerlandeză Bataafsche Republiek) numită și Batavia a fost o republică ce îngloba cea mai mare parte a teritoriului actual al Țărilor de Jos din 1795 până în 1806. A fost prima și cea mai durabilă dintre republicile clientelare franceze. Numele Batavia face referință la poporul germanic Batavi considerați de revoluționarii olandezi ca strămoșii acestora.

Republica Batavă Bataafsche Republiek —  republică clientelară franceză⁠(d)  — ← 1795 – 1806 → Drapel Stemă Imn național La Marseillaise Harta Republicii Batave Harta Republicii Batave Capitală Haga Limbă limba neerlandeză Religie protestantism catolicism Guvernare Formă de guvernare Republică Istorie Epoca istorică Epoca Modernă Revoluția Batavă 1795 Declararea lui Ludovic Bonaparte ca rege 1806 Economie Monedă Florin

Istoria statelor Benelux Belgia actuală Luxemburg Olanda Imperiul Carolingian circa 800-843     Comitatul Flandra secolul IX-1386 Lotharingia Inferioară secolele X-XIV Principatul episcopal Liège + Abația Stavelot- Malmedy + Ducatul Bouillon din secolul X până în 1795        Comitatul Luxemburg 963-1384   Țările de Jos Burgunde apoi Ducatul Luxemburg 1384-1443   1384–1482 Cele Șaptesprezece Provincii 1482–1556 Țările de Jos Spaniole 1581–1713 Provinciile Unite 1581–1795 Țările de Jos austriece 1713–1799   Statele Unite Belgiene 1790       Republica Franceză 1795–1804 Republica Batavă 1795–1806 Imperiul Francez 1804–1815 Regatul Olandei 1806–1810 Regatul Unit al Țărilor de Jos 1815–1830     Regatul Belgiei din 1830 Marele Ducat de Luxemburg din 1839 Regatul Țărilor de Jos din 1830

Republica batavă ia naștere în urma Revoluției batave ce are loc între 1780 și 1795 când elitele urbane îl suspectează pe șeful Provinciilor Unite Willem al V-lea, Prinț de Orania de tendințe autoritare și de dorința de a transforma republica în monarhie. Într-o primă fază revoluția este învinsă în 1787, dar în urma declarării războiului de către revoluționarii francezi Angliei și Provinciilor Unite revoluționarii olandezi se alătură acestora și în 1795 trupele franceze ocupă Provinciile Unite și instaurează noua republică.

Datorită faptului că Provinciile Unite au fost o republică de peste 2 secole, armata franceză este primită în calitate de eliberator iar schimbările revoluționare ce au avut loc nu au fost la fel de sângeroase ca cele din Franța. Noua republică a fost organizată ca un stat unitar centralizat și nu ca o confederație așa cum a fost cazul Provinciilor Unite. Odată cu venirea lui Napoleon la putere în Franța acesta impune numeroase schimbări de afară, printre care numirea lui Rutger Jan Schimmelpenninck ca raadspensionaris - mare pensionar, cu scopul a fost de a întării puterea executivă. acesta a fost înlăturat în 1806 iar Ludovic Bonaparte, fratele lui Napoleon, a fost numit rege, încheind astfel existența republicii.