Republica de la Užice

Republica de la Užice (adesea scrisă cu ghilimele „Republica de la Užice”, în sârbă Užička Republika, cu alfabetul chirilic: Ужичка република) a fost un teritoriu iugoslav eliberat, organizat ca un mini-stat militar, care a existat din toamna anului 1941 pentru o scurtă perioadă de timp în Iugoslavia ocupată de naziști, mai exact în partea vestică a Serbiei. Republica a fost înființată de mișcarea de rezistență a partizanilor și administrată din orașul Užice.

Užice

Užička Republika
Ужичка република

— Teritoriul eliberat din Iugoslavia —

←

1941

→

Drapel

Imn național

Imn național nespecificat¹

Republica de la Užice în cadrul Serbiei din Al Doilea Război Mondial

Capitală

Užice

Limbă

Guvernare

Președinte

Secretar general³

Iosip Broz Tito

Istorie

Epoca istorică

Al Doilea Război Mondial

Partizani în Užice

28 iulie 1941

Bătălia de la Drežnik

18 august 1941

Ultimatumul Germaniei

10 septembrie 1941

Eliberarea din Užice

24 septembrie 1941

Bătălia de la Kadinjača

Cucerită

Economie

¹ Hej Sloveni și alte cântece partizane erau folosite neoficial;
Președinte al Consiliului Popular al Serbiei
³Secretar general al Partidului Comunist din Iugoslavia. De asemenea Comandant Șef al partizanilor.

Istorie

Republica de la Užice cuprindea aproape toată partea vestică a Serbiei și avea o populație de mai bine de 300 000 de persoane. Era situată între linia Valjevo-Bajina Bașta în nord, râul Drina în vest, râul Morava Mare în est și regiunea Sandžak în sud.

Guvernul era format din „consilierii poporului” (odbori) iar comuniștii au deschis școli și publicat un ziar numit Borba (însemnând „Lupta”). Au reușit chiar să administreze un sistem poștal și aproximativ 145 de kilometri de cale ferată și să producă o fabrică de muniție din pivnițele băncii din Užice.^[1]

În noiembrie 1941, în așa numita „prima-ofensivă”, trupele germane au reocupat acest teritoriu, în timp ce majoritatea partizanilor au fugit către Bosnia, Sandžak și Muntenegru, regrupându-se la Foča, în Bosnia.