Revolta lui Bar Kohba
Revolta lui Bar Kohba | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războaiele Iudaico-Romane | |||||||
Bar Kohba (imaginar), altorelief, parte din complexul sculptural „Menora” în fața Knessetului din Ierusalim | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Imperiul Roman | Evreii din Iudeea | ||||||
Conducători | |||||||
Hadrian Tineius Rufus Sextus Julius Severus Publicius Marcellus T. Haterius Nepos Q. Lollius Urbicus | Simon Bar Khoba Akiva ben Joseph | ||||||
Efective | |||||||
Legiunea X Fretensis Legiunea VI Ferrata Legiunea III Gallicia Legiunea III Cirenaica Legiunea XXII Deiotariana Legiunea X Gemina Total: 60.000-120.000 | 200.000 de evrei | ||||||
Pierderi | |||||||
Pierderi mari Legiunea XXII Deiotariana distrusă (conform lui Dio Cassius) Legiunea IX Hispanica posibil distrusă. | 580.000 evrei uciși (2/3 populație nebeligerantă), 50 de orașe fortificate și 985 de sate distruse (conform lui Dio Cassius[1]). | ||||||
Modifică date / text |
Revolta lui Bar Kohba a avut loc în Iudeea în perioada 132-135 d.H., fiind condusă de Shimon Bar Kohba.
Date istorice
modificareDupă plecarea lui Hadrian din Iudeea, evreii și-au început rebeliunea pe scară largă[2]. Bar Kohba a bătut monede pe care scria ,,Libertate Israelului” și începuse să fie considerat Mesia cel așteptat al evreilor[3].
Succesul său inițial a fost considerabil, deoarece, pentru a-i învinge pe evrei Roma a pus în luptă inițial trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea[4], dar după distrugerea Legiunei a XXII-ea Deioteriana, este posibil că romanii au antrenat în lupte și alte legiuni[5]. Printre legiunile care au participat la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război[5]. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Betar, sediul general al lui Bar Kohba. După luptă aprigă, terminată într-o baie de sânge cu învingerea totală a răsculaților, luptatorii evrei au fost schingiuiți, crucificați, iar restul populației a fost trimisă în robie.
Referințe
modificare- ^ fr Cassius, Dion: Histoire romaine, trad. Étienne Gros & V. Boissée, vol. I - X, Didot, Paris, 1845-1870
- ^ en Schoenberg, Shira: The Bar-Kokhba Revolt (132-135 C.E.), Jewish Virtual Library, http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/revolt1.html
- ^ en Schoenberg, Shira: The Bar-Kokhba Revolt (132-135 C.E.), op. cit.
- ^ en http://books.google.com/books?id=9LusFqJ0btkC&pg=PA86&dq=simon+bar+kochba&hl=en&ei=BK_yTP2GGtTS4gbNyZ3IAQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=9&ved=0CEoQ6AEwCA#v=onepage&q=simon%20bar%20kochba&f=false
- ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
modificare- fr Histoire des Juifs, Troisième période, I - Chapitre III - Soulèvement des Judéens sous Trajan et Adrien.
- de Von Schlatter, Adolf: Die Tage Trajans und Hadrians, Gütersloh, 1897.
- fr Borghesi, Bartolomeo: Œuvres, i. 500.
- de Graetz, Heinrich: Geschichte.
- de Schürer, Emil: Geschichte.
- ***: Prosopographia Imperii Romani, ii. 308, No. 325;
- en Brett, Michael and Fentress, Elisabeth: The Berbers, ed. Blackwell, 1996. ISBN 978-0-631-20767-2
- Feuchtwanger, Lion: Războiul evreilor („Der jüdische Krieg”), 1932, Editura Aurom 1992.
- fr Yourcenar, Marguerite: Mémoires d'Hadrien, Éd. Plon, Paris, 1951.
- en Wayne, H.: The Jesus Who Never Lived: Exposing False Christs and Finding the Real Jesus.
- en Cassius Dio: Dio's Rome, Kessinger Publishing, 2004.
Surse externe
modificare- en Wars between the Jews and Romans: Simon ben Kosiba (130-136 CE)http://www.livius.org/ja-jn/jewish_wars/jwar07.html Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat: 10 mai 2013
- en Schoenberg, Shira: The Bar-Kokhba Revolt
(132-135 C.E.), http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/revolt1.html Accesat: 10 mai 2013.
Vezi și
modificare