Pădurea Uricani

Pădurea Uricani
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Localizarea rezervației pe harta țării
Poziția	Județul Iași România
Cel mai apropiat oraș	Uricani
Coordonate	47°08′38″N 27°19′11″E () / 47.14389°N 27.31972°E
Suprafață	68 ha
Înființare	1973
Modifică date / text

Pădurea Uricani este o arie protejată de interes științific național, ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală, tip forestier) situată în regiunea dealurilor mijlocii din Podișul Moldovei, pe teritoriul județului Iași. Ea se află în satul Uricani din comuna Miroslava,^[1] la 8 km sud de municipiul Iași, și se întinde pe o suprafață de 68,00 hectare.

În rezervație se ajunge de pe DJ Iași - Voinești până în punctul Valea Ursului - 8 km, după care se urmează drumul comunal Valea Ursului - Uricani - 1,5 km.

Pădurea Uricani a fost declarată rezervație în anul 1973, apoi recunoscută ca atare prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994. În prezent, statutul său este reglementat prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate ^[2]. Rezervația se află în administrarea Ocolului Silvic Ciurea și se ocrotește șleaul de deal cu gorun, stejar pedunculat și tei argintiu.

Pădurea se întinde pe un versant de deal care coboară spre lunca râului Bahlui, la o altitudine de 140 m, la circa 1 km sud de comuna Uricani. Cele mai abundente specii de arbori de aici sunt speciile de stejar (Quercus robur, Quercus pedunculiflora, Quercus petraea, Quercus polycarpa, Quercus dalehampii), arțarul (Acer campestris, Acer tataricum) și teiul (Tilia tomentosa). Pe lângă speciile ocrotite de lege, se întâlnesc aici și alte specii de arbori (cum ar fi carpen, jugastru și cireș), arbuști (corn, sânger, păducel, cătină albă), precum și floră erbacee (rogoz și lipitoare, specii intens humifere) ^[3].