Rezina

oraș din Republica Moldova
Pentru alte sensuri, vedeți Rezina (dezambiguizare).
Rezina
Răzeni
—  oraș  —
Vedere aeriană a orașele Râbnița, Rezina (se află în dreapta-jos) și a satelor Ciorna și Boșernița
Vedere aeriană a orașele Râbnița, Rezina (se află în dreapta-jos) și a satelor Ciorna și Boșernița
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Rezina se află în Moldova
Rezina
Rezina
Rezina (Moldova)
Poziția geografică
Coordonate: 47°44′57″N 28°57′44″E ({{PAGENAME}}) / 47.74917°N 28.96222°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionRezina
Atestare5 februarie 1495[2]
Promovat oraș1935[3]

Guvernare
 - PrimarSimion Tatarov (PS[1], 2023)

Populație (2014)[4]
 - Total11.032 locuitori

Cod poștalMD-5400
Prefix telefonic254

Prezență online
Primăria Rezina

Rezina (anterior Rezina-Târg) este un oraș din Republica Moldova, reședința raionului omonim. Este situat pe malul drept al Nistrului, la 98 km de municipiul Chișinău și la 3 km de gara feroviară a orașului Rîbnița. Orașul este intersectat de traseul Orhei – Rîbnița. Cea mai importantă întreprindere din Rezina este uzina Lafarge Ciment Moldova, sucursală a Lafarge România.

Populația Rezinei de circa 16 mii persoane este alcătuită din persoane ce locuiesc nemijlocit în oraș - 13.800 persoane și restul care locuiesc în satele care intră în componența orașului.

Geografie

modificare

Până în anul 2002 suprafața Rezinei era de 100,08 km2, însă din 2003 ea constituie 33,52 km2 datorită faptului că unele localități rurale care intrau în componența localității au fost transformate în primării separate. Din totalul terenurilor 1.777 ha (46,2%) constituie terenurile cu destinație agricolă. În zona aferentă Rezinei, pe malul râului Nistru, prezintă interes turistic două rezervații naturale: Saharna (670 ha) și Țipova (430 ha).

Etimologie

modificare

După părerea cercetătorului Anatol Eremia, denumirea localității a fost preluată de la hidronimul Rezina, care la rândul său ar avea la bază numele proprietarului unei moșii pe care curgea râulețul respectiv – Răzanu.

În sudul orașului, la circa 4 km, se găsesc niște foste chilii și lăcașuri de rugăciune săpate în calcarul unor înălțimi. Ele datează de 800-900 de ani.[necesită citare] În consecință, în apropierea acestui sit a fost întemeiată mănăstirea Saharna.

Orașul a fost atestat documentate pentru prima dată într-un document din 1495, prin care Ștefan cel Mare voievod întărește lui Toader pisar satele Rizina, unde a fost Alexa vataman, pe Nistru, la gura Rizinei, cumpărate de la rudele sale, strănepoți ai lui Negrea, cu 150 de zloți tătărești:[5][6]

„Din mila lui Dumnezeu, noi Ștefan voievod și domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut că această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, că a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mic, Done, fiica Nastasei nepoata Mariei, de bună voia ei, de nimeni nesilită nici asuprită și-a vândut ocina sa dreaptă, din uricul său drept, un sat pe Nistru la gura Rizinei, anume satul Rizina, unde a fost Alexa vătăman, care acest sat s-a cuvenit în partea ei din ocinile străbunicului ei pan Negrea. Și-a vândut aceste sat vărului său, slugii noastre credincioase, pan Toader, pisarul nostru pentru 70 de zloți tătărești.

...
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan Tăutul logofăt să scrie și să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.

A scris Matei diac, la Iași, în anul 7003 <1495> luna Februarie 5 zile.”
Istoria apartenenței statale  
  Republica Moldova 1991–
  URSS 1944–1991
  România 1941–1944
  URSS 1940–1941
  România 1918–1940
  Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
  Republica Rusă 1917
  Imperiul Rus 1812–1917
  Moldova –1812

La 1700, aci a existat o mănăstire românească numită Râzana. Pe la 1806, această mănăstire era un schit, și împreună cu schiturile Casovățul, Soroca, Verejeni, Cărâtura, Poiana, Lomanova, Hradiște, Hiticica, Peciștea, Pașteru, Popăuți, a fost desființată de pra­voslavnica Rusie.

La 1813, în schitul Răzeni au fost 22 călugărițe, toate românce; apoi, pe la 1828, când s-a închis schi­tul, din ordinul guvernului rusesc, toată averea sa și chiliile s-au vândut evreilor. Documente, privitoare la această mănăstire, se află azi în arhiva mănăstirii Japca.

Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea Rezina este calificată ca târg, pentru ca în secolul al XIX-lea localitatea să devină centru de volost.

La 1902 Rezina era un târgușor, centrul volostei cu același nume, așezat pe malul Nistrului, puțin mai jos de târgușor trece linia căii ferate Bălți-Râbnița (guvern. Podolia). Aci e pod de fer peste râul Nistru. De la târgușor merge șoseaua spre Orhei. Are 316 case, cu o populație de 2848 suflete, majoritate români, parte ruteni și evrei.[7]

 
Stema interbelică a Rezinei (1936)

Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului tipărit în 1922 oferă date despre viața religioasă de după unire, astfel la Biserica Adormirea Maicii Domnului (zidită din piatră din 1859) în calitate de preot paroh slujea Antonie Jușcov, de 39 de ani, absolvent al seminarului teologic în 1905, servind biserica din Rezina din anul 1911. Cântărețul bisericii era Mihail Câșleanu, pe atunci de 39 ani, absolvent al școlii de cântăreți în 1911, servind pe loc din 1919. Anuarul consemnează în Rezina 120 de gospodării românești și rusești.[8]

La recensământul din anul 1930 în Rezina (Rezina Târg+Rezina Sat) au fost numărați în total 4.590 locuitori, inclusiv români – 1512 persoane, unguri – 6 persoane, germani – 10 persoane, iugoslavi – 1 persoană, bulgari – 3 persoane, poloni – 5 persoane, evrei – 2938 persoane, greci – 2 persoane, armeni – 1 persoană, găgăuzi – 1 persoană, alte etnii – 112 persoane.[9]

În 1936 este aprobată prima stemă a orașului Rezina: Pe scut roșu o biserică de argint cu două turnuri, așezată în profil pe o terasă verde, străbătută da o fascie ondulată de argint. Scutul timbrat cu o coroană murală de argint eu trei turnuri. Simbolizează ctitorie veche moldovenească.[10]

Începând cu anul 1940, în urma ocupării Basarabiei de către URSS, a devenit centrul administrativ al raionului cu același nume. Dezvoltarea bruscă a început prin anii 1970.

La recensământul unional din 1989 au fost înregistrați 14311 de locuitori, inclusiv 9793 – moldoveni și români, 1928 – ucraineni, ruși – 2033, 33 – găgăuzi, 47 – bulgari și 477 – alte etnii.

Stema și drapelul

modificare

Stema orașului Rezina reprezintă un scut de tip antic în centrul căruia e un cerc verde-haki cu o biserică de aur cu 2 turnuri, așezată în profil, la poalele căreia trece o fascie ondulată de argint. Scutul e timbrat cu o coroană murală de aur cu trei turnuri. Elementul central este biserica mănăstirii Răzana, înființată în 1700 și desființată de administrația rusă după anexarea Basarabiei. Fascia ondulată de argint care trece la poalele bisericii reprezintă apele Nistrului. Cercul verde-haki semnifică tradiționalele cariere de piatră și calcar, precum și tradiționalele întreprinderi de stingere a varului, care au existat la Rezina. Coroana murală de aur cu trei turnuri explică poziția Rezinei în ierarhia orașelor din Republica Moldova.

Drapelul orașului reprezintă o pânză dreptunghiulară mărimea 1,0 pe 1,5 m, albă, având în centru un cerc verde-haki, încărcat cu o cruciuliță de aur și o fascie ondulată de argint în partea inferioară. Drapelul orașului Rezina este elaborat în baza stemei. Pentru armonizarea ansamblului vexilologic biserica din stemă a fost înlocuită cu o cruciuliță din același metal. Ciucurii exprimă poziția Rezinei în ierarhia generală a unităților administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Vârful hampei și panglica tricoloră arată apartenența de stat a urbei. Culoare albă a drapelului semnifică puritatea, nevinovăția și sinceritatea orășenilor.

Stema și drapelul au fost elaborate de Andrieș Tabac și Nicolae Proca.

Demografie

modificare

Structura etnică

modificare

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[11]:

Grup etnic Populație % Procentaj
Moldoveni / Români 8,341 81.81%
Ucraineni 868 8.51%
Ruși 839 8.28%
Bulgari 29 0.28%
Evrei 28 0.27%
Găgăuzi 20 0.19%
Alții 71
Total 10,196 100%

Economie

modificare

Rezina este un oraș industrial. Pe teritoriul localității activează 915 agenți economici, dintre care 422 constituie gospodării țărănești. Unul dintre cei mai mari agenți economici este uzina de ciment S.A. „Lafarge Ciment Moldova”. Pe teritoriul orașului în anul 2003 a fost deschisă o unitate de cazare pentru turiști, își desfășoară activitatea 5 filiale ale băncilor, 3 a companiilor de asigurare și 2 instituții de consultanță juridică. Localitatea are un profil turistic accentuat datorită obiectivelor turistice naturale din preajma localității. Operator pe piața de servicii turistice este „Agenția de Turism și Voiaj Rezina”. În domeniul agricol activează întreprinderea „Ost-Nord-Agrocom” care se ocupă cu producerea și prelucrarea produselor agricole și o fabrică de prelucrare a laptelui. Deoarece în componența orașului intră două localități rurale – Ciorna și Stohnaia – în structura agenților economici o pondere semnificativă o constituie gospodăriile țărănești.

Finanțele publice locale

modificare

Rezina este o localitate cu un potențial economic mare, comparativ cu alte localități similare din republică. Din acest motiv, după cum putem observa, în structura veniturilor publice locale predomină veniturile proprii și defalcările care sunt strâns legate de potențialul economic al localității. Datorită majorării veniturilor publice locale, în mare măsură condiționată de creșterea volumului transferurilor, s-a modificat esențial structura cheltuielilor publice locale. Astfel au crescut de 2,6 ori cheltuielile comunale, care influențează direct bunăstarea populației.

Administrație și politică

modificare

Primarul orașului Rezina este Simion Tatarov (Partidul Schimbării), reales în noiembrie 2023.[1]

Componența Consiliului local Rezina (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023,[12] este următoarea:

  Partid Consilieri Componență
  Partidul Schimbării 12                        
  Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 4                        
  Partidul Acțiune și Solidaritate 3                        
  Partidul Dezvoltării și Consolidării Moldovei 1                        
  Partidul Comuniștilor din Republica Moldova 1                        
  Candidat independent GHENADIE CUZUIOC 1                        
  Platforma Demnitate și Adevăr 1                        

Populația Rezinei este de circa 16.700 persoane, dintre care populația nemijlocită din aria urbană constituie 13.800 persoane, restul locuiesc în satele care intră în componența orașului. Pe teritoriul orașului sunt 3 instituții preșcolare, o școală medie, 3 licee, colegiul privat „Miriade-Prim” și o școală profesională polivalentă. În oraș funcționează filiala Universității de Criminologie. În spitalul din oraș și Centrul medicilor de familie lucrează 98 medici și 249 personal medical mediu.

Cultură

modificare

Rețeaua de instituții culturale este cuprinsă din Palatul de cultură, 2 biblioteci publice și 9 formații artistice de amatori printre care corul „Doina Nistrului”, teatrul de păpuși „Spiriduși”, formația folclorică „Opincuța”, etc.

În zona Rezinei și în apropierea ei se află mai multe monumente arheologice: așezările geto-dacice de la Horodiște, Țipova, Țareuca, Mateuți și Saharna. Lângă satul Pripiceni-Răzeși se află un amplasament fosil de dinoteriu, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[13]

Personalități

modificare

Născuți în Rezina

modificare
  1. ^ a b „Alegerea Primarului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Rezina”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  2. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi: Îndreptar bibliografic. Volumul 2: M-Z. Chișinău: Universitas, 1991. pp. 179. ISBN 5-362-00842-0
  3. ^ Manuila, Sabin. Anuarul Statistic al României, 1937 și 1938. București: Imprimeria Națională, 1939.
  4. ^ Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor din 2014: „Caracteristici - Populație (populația pe comune, religie, cetățenie)” (XLS). Biroul Național de Statistică. . Accesat în . 
  5. ^ Documente privind istoria României. A. Moldova. Veacul XV. Volumul II (1476-1500). București: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1954, pp.238-239.
  6. ^ Documenta Romaniae Historica. A, Moldova. Volumul III (1487-1504). București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1980, p. 326, 327.
  7. ^ Arbore, Zamfir C. Dicționarele geografice ale provinciilor române în afară de Regat. [Vol.] 1: Dicționarul geografic al Basarabiei. București : Atelierele Grafice I. V. Socecu, 1904, p. 176.
  8. ^ Anuarul Eparhiei Chișinăului și Hotinului (Basarabia). Chișinău: Tipografie Eparhială, 1922, pp. 158.
  9. ^ Recensământul General al Populației României din 29 Decemvrie 1930. Vol. II: Neam, limbă maternă, religie. Partea 1:Neam, limbă maternă. București: 1938, pp. 338-339.
  10. ^ Monitorul Oficial al României, nr. 268, 17 noiembrie 1936, p. 9 (9776).
  11. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md
  12. ^ „Alegerea Consiliului Local. 05.11.2023. Circumscripția electorală orășenească Rezina”. Comisia Electorală Centrală. . Accesat în . 
  13. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Veaceslav Ioniță: Ghidul orașelor din Republica Moldova / Veaceslav Ioniță. Igor Munteanu, Irina Beregoi, Chișinău: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5
  • Nicolae Proca, Olga Proca. Rezina. Schiță istorică. Chișinău, 1999. Editura CIVITAS.
  • Iurie Răileanu. Cele 7 minuni ale Moldovei
  • Valerian Ciobanu. Popas în Valea Adâncă. Chișinău, 2005. Ed. Pontos.
  • Istoria orașului Rezina

Legături externe

modificare