Rezistență electrică
Rezistența electrică este o mărime fizică prin care se exprimă proprietatea unui conductor electric de a se opune trecerii prin el a curentului electric. În electrotehnică, ea este o măsură care determină ce valoare de tensiune este necesară pentru ca un anumit curent electric să treacă printr-un circuit (conductor) electric dat. Unitatea de măsura a rezistenței electrice, în SI, este ohm-ul, notat cu Ω.

Pentru un conductor omogen, valoarea rezistenței este :
unde:
- ρ este rezistivitatea materialului din care este făcut conductorul, măsurată în ohm · metru;
- l este lungimea conductorului, măsurată în metri;
- S este secțiunea transversală a conductorului, măsurată în metri pătrați;
Într-un circuit electric simplu (ochi), valoarea rezistenței lui se calculează cu ajutorul legii lui Ohm, fiind egală cu raportul dintre tensiunea U aplicată la bornele circuitului și intensitatea I a curentului care circulă prin circuit.
Inversa acestei mărimi este mărimea conductanță electrică.
Variația rezistenței electrice în funcție de temperatură modificare
Rezistența electrică a metalelor crește cu temperatura iar a cărbunelui și a lichidelor scade cu cât temperatura lor crește. Rezistența electrică a cuprului crește cu 4% la o încălzire de 10 °C. Modul cum variază rezistența electrică a unui conductor electric în funcție de temperatură se poate determina folosind următoarea relație:
unde:
- este temperatura materialului
- este rezistivitatea materialului la temperatura t, numită și rezistența specifică a materialului;
- este rezistivitatea materialului la 20 °C;
- este coeficientul de variație a rezistenței cu temperatura (specific fiecărui material și reprezintă variația rezistenței de un ohm a conductorului respectiv la o creștere a temperaturii sale cu 1 °C). Există materiale cu coeficient de temperatură pozitiv (cele mai multe) și materiale cu coeficient negativ (a căror rezistență scade la creșterea temperaturii lor).