Rosalind (satelit)

satelit al Uranus
Există, de asemenea, un asteroid numit 900 Rosalinde.
Rosalind
The Hubble Space Telescope captured tiny Rosalind orbiting Uranus in 1997
Telescopul spațial Hubble a fotografiat-o pe micuța Rosalind care orbitează în jurul lui Uranus în 1997
Descoperire
Descoperit deStephen P. Synnott⁠(d) / Voyager 2
Dată descoperire13 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPCUranus XIII
Pronunție/'ro.sa.lind/
AtributeRosalindian /ro.sa.lin.di'an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
69.926,795 ± 0,053 km[1]
Excentricitate0,00011 ± 0,000103[1]
Perioadă orbitală
0,558459529 ± 0,000000019 zile[1]
Înclinație0,27876 ± 0,045° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni72 × 72 × 72 km[2]
Raza medie
36 ± 6 km[2][3][4]
Suprafață
~16.000 km2[a]
Volum~200.000 km3[a]
Masă~2,5×1017 kg[a]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
~0,012 m/s2[a]
~0,031 km/s[a]
sincronă [2]
zero[2]
Albedo0,08 ± 0,01[5]
Temperatură~64 K[a]

Rosalind este un satelit interior al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 13 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 4. A fost numit după fiica ducelui alungat din piesa lui William Shakespeare Cum vă place. Este desemnat și Uranus XIII.

Rosalind aparține grupului de sateliți Portia, care-i include și pe Bianca, Cressida, Desdemona, Portia, Juliet, Cupid, Belinda și Perdita. Acești sateliți au orbite și proprietăți fotometrice similare. În afară de orbita sa, raz de 36 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre Rosalind.

În imaginile Voyager 2, Rosalind apare ca un obiect aproape sferic. Raportul axelor sferoidului prolat al lui Rosalind este 0,8-1,0. Suprafața sa este de culoare gri.

Rosalind este foarte aproape de o rezonanță orbitală de 3:5 cu Cordelia.

Vezi și modificare

Referințe modificare

Note explicative

  1. ^ a b c d e f Calculat pe baza altor parametri.

Citații

  1. ^ a b c d Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263. 
  2. ^ a b c d Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
  3. ^ a b „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  4. ^ Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în . 
  5. ^ Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 

Legături externe modificare