Rudolf Caplanschi
| Rudolf Caplanschi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1911  Reni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (55 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Ocupație | muzician |
Modifică date / text  | |
Rudolf Caplanschi (Kaplanski; alte variante de nume Ruven sau Ruvim; în rusă Рудольф Ильич Капланский; n. 1911, Reni, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS) a fost un evreu basarabean, cântăreț și violonist român și sovietic moldovean.
Biografie modificare
S-a născut în târgul Reni din ținutul Ismail, gubernia Basarabia, Imperiul Rus (actualmente în Ucraina), în familia negustorului de cereale Eliuhim Kaplanski, care mai târziu s-a mutat împreună cu familia la Cetatea Albă. În 1930 a absolvit Conservatorul privat „Unirea” din Chișinău la clasa de vioară a profesorului Mark Pester, după care a evoluat ca violonist și flautist în orchestrele restaurantelor din Cetatea Albă (1930-1933), iar din 1933 la București. Din 1935, a cântat în orchestra bucureșteană a lui Petre Leșcenco, unde și-a cunoscut soția, pianista și acompanianta Sonia (Sofia) Shirman (1911–?).[1] În 1937 a condus orchestra restaurantului Schwarzer Adler („Vulturul Negru”) din Cernăuți. De asemenea, în aceeași orchestră au început să cânte, la invitația sa, instrumentiștii Harry Shirman și Charles (Heikel) Breitburd, care au format ulterior „coloana vertebrală” a Moldgosjaz (Orchestra de Jazz de Stat din Moldova).[2]
Doi ani mai târziu s-a întors la București, unde a cântat în orchestra barului „Pelican” și din nou cu Leșcenco. După ocupația sovietică a Basarabiei în 1940, s-a mutat împreună cu familia la Chișinău, unde a organizat în curând o orchestră la cinematograful Orpheum. Pe baza acestei orchestre, dirijorul Șico Aranov a creat în 1941 Orchestra de Jazz de Stat din Moldova (Moldgosjazz), al cărei solist a fost Caplanschi.[3] Soția sa a cântat în aceeași orchestră, la fel ca și fratele ei, violonistul, saxofonistul și clarinetistul Harry Shirman. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orchestra a cântat pe fronturi.
Majoritatea melodiilor au fost interpretate în limbile „moldovenească” și rusă. Piesele „Nu m-am putut abține să mă întorc”, „Vioara”, „Mulțumesc, mamă!”, „Întoarcere”, „Dacă iubiți...” (versuri de Liviu Deleanu, text rusesc de Georghi Hodosov) interpretate de Rudolf Caplanschi, au devenit hit-uri. Alte piese pe care le-a interpretat, includ „Aurica” (versuri de Aureliu Busuioc, versuri rusești de Alexandr Renin și Igor Ivanov), „Nopțile Moldovei” (versuri de Alexandru Badaș, text rusesc de Alexandr Renin), „George”, inspirat de filmul Let George Do It!.[4] Muzica pentru toate melodiile a fost scrisă de Șico Aranov.
După dizolvarea Moldgosjazz-ului în 1948, a devenit solistul ansamblului Filarmonicii din Chișinău, din anii 1950, în orchestra de jazz „Bucuria”.[5][6]
A decedat la Chișinău în 1966.
Bibliografie modificare
- Исаак Брейтбурд «Шико Аранов и его оркестр». Тель-Авив, 2001.[7]
Referințe modificare
- ^ Гарри Ширман «Две звезды»
- ^ „Давид Хахам «Молдавский джаз и евреи»”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Șico Aranov”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Красная книга российской эстрады
- ^ Зиновий Столяр «Как в Кишинёве появился джаз»[nefuncțională]
- ^ „Татьяна Соловьёва "Взлёт и закат «Букурии»"”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Шико Аранов и его оркестр”. Arhivat din original la . Accesat în .