Wikipedia

Rudolph Valentino

actor italian (1895–1926)
(Redirecționat de la Rudolf Valentino)
Rudolph Valentino

Rudoph Valentino înainte de faimă, revista Motion Picture Classic (noiembrie 1920)
Date personale
Nume la naștereRodolfo Alfonso Rafael Filiberto Julio Modificați la Wikidata
PoreclăRudy Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Castellaneta, Apulia, Italia Modificați la Wikidata
Decedat (31 de ani)[3][6][5][7][4] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatHollywood Forever Cemetery[*][[Hollywood Forever Cemetery (cemetery in Los Angeles, California)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (peritonită) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuNatacha Rambova[*][[Natacha Rambova (American film personality and fashion designer (1897-1966))|​]] (–)
Jean Acker[*][[Jean Acker (American actress (1893-1978))|​]] (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Italiei Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
Alte premii
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]​ Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rodolfo Pietro Filiberto Raffaello Guglielmi di Valentina d'Antonguolla (n. 6 mai 1895, Castellaneta, Italia – d. 23 august 1926, New York City, New York), cunoscut public drept Rudoph Valentino, a fost un actor american de film mut, de origine italiană. Supranumit The Latin Lover[9], Valentino a reprezentat unul dintre cele mai populare sex simboluri ale anilor 1920.

Moartea lui prematură (la numai 31 de ani), cauzată de un ulcer care a dus la o peritonită, a provocat o isterie în masă printre admiratoarele sale din SUA.

Tinerețea

modificare

Rodolfo Guglielmi s-a născut în Castellaneta, Apulia.[10] Tatăl său, Giovanni Antonio Giuseppe Fedele Guglielmi di Valentina d'Antonguella, era un italian din Martina Franca, Apulia. Acesta a fost căpitan de cavalerie în armata italiană, și mai târziu medic veterinar.[11] A murit de malarie când Rodolfo avea 11 ani. Mama sa, Marie Berthe Gabrielle Barbin (1856-1918), era franțuzoaică cu ascendență torineză, născută la Lure în Franche-Comté. Valentino avea un frate mai mare, Alberto (1892-1981), o soră mai mică, Maria, și o soră mai mare, Beatrice, care a murit în copilărie.[12]

După ce a locuit la Paris în 1912, s-a întors în Italia. Nereușind să-și găsească un loc de muncă, a plecat în Statele Unite în 1913. A fost înregistrat pe Ellis Island la vârsta de 18 ani, la 23 decembrie 1913.[13]

Ajuns în New York, s-a întreținut cu diferite slujbe, cum ar fi servirea meselor în restaurante și grădinăritul. În jurul anului 1914, restauratorul Joe Pani, care deținea Castles-by-the-Sea, Colony și Woodmansten Inn, a fost primul care l-a angajat pe Rudolph să danseze tango cu Joan Sawyer pentru 50 de dolari pe săptămână.[14] În cele din urmă, și-a găsit de lucru ca dansator plătit la Maxim's Restaurant-Cabaret.[15] Printre ceilalți dansatori de la Maxim's se aflau mai mulți membri strămutați ai nobilimii europene, pentru care exista o cerere de primă mână.

Cariera

modificare
 
Rudolph Valentino în 1919

În 1917, Valentino s-a alăturat unei companii de operetă ce călătorea în Utah, unde s-a și desființat. Mai târziu, a făcut parte din producția lui Al Jolson, Robinson Crusoe Jr., care a călătorit la Los Angeles. Până în toamnă, se afla în San Francisco cu un rol secundar într-o producție a piesei Nobody Home. În timp ce locuia în oraș, Valentino l-a întâlnit pe actorul Norman Kerry, care l-a convins să încerce o carieră în cinematografie, artă aflată încă în epoca filmului mut.[16]

Rudolph Valentino a ajuns la apogeul carierei sale prin filmul The Sheik (Șeicul) din anul 1921. Pelicula s-a bazat pe romanul bestseller cu același nume, din 1919, scris de Edith Maude Hull, și a fost adaptat pentru marele ecran de Monte M. Katterjohn. Filmul a fost un succes la box-office.[17]

Renumele lui Valentino ca amant cu temperament meridional, idol al sexului frumos, s-a conturat prin rolurile jucate în filmele The Conquering Power din 1921, și Blood and Sand (Sânge și Nisip) din 1922. Un alt film în care este protagonist, The Four Horsemen of the Apocalypse (Cei 4 cavaleri ai Apocalipsului) din 1921, este recunoscut pentru o secvență care îi ilustrează foarte bine valențele pasionale de „amant latin”. Este vestita scenă în care el dansează tango.

Până în 1924, popularitatea lui Valentino a început să scadă, după ce acesta a apărut în două eșecuri box-office, Monsieur Beaucaire și A Sainted Devil, ambele cu roluri care se îndepărtau de imaginea sa de mare amant. De asemenea, a avut dispute legate de bani cu Famous Players-Lasky, studioul cu care era semnat, ceea ce a dus în cele din urmă la renunțarea la contract. Famous Players-Lasky l-a eliberat în cele din urmă pe Valentino de obligații, acesta semnând cu United Artists în 1925.[18]

Într-un efort de a profita de succesul pe care Valentino îl obținuse cu Șeicul, președintele United Artists, Joseph M. Schenck, a cumpărat drepturile asupra romanului Son of the Sheik (Fiul șeicului) al lui Edith Maude Hull și l-a distribuit pe Valentino în rolul dublu de tată și fiu.[19]

Fiul șeicului a avut premiera la Million Dollar Theater din Los Angeles pe 9 iulie 1926[20] și a rulat timp de patru săptămâni.[21]

Moartea

modificare
 
Femeie jelind la catafalcul lui Valentino în timpul procesiunilor funerare, 1926

Pe 15 august 1926, Valentino s-a prăbușit la Hotelul Ambassador de pe Park Avenue din Manhattan. A fost internat la Spitalul Policlinicii din New York. În urma unei examinări, a fost diagnosticat cu apendicită și ulcer gastric, iar operația a fost efectuată imediat. După operație, Valentino a făcut peritonită.

Starea sa s-a agravat pe 21 august. În primele ore ale zilei de luni, 23 august, Valentino a fost pentru scurt timp conștient și a discutat cu medicii săi despre viitorul său, dar în curând a intrat în comă. A murit câteva ore mai târziu, la vârsta de 31 de ani. După moartea lui Valentino, medicii care l-au tratat au confirmat că actorul contactase septicemie.[22]

Înhumare

modificare

Se estimează că aproximativ 100.000 de oameni s-au aliniat pe străzile din Manhattan pentru a aduce un omagiu la înmormântarea sa,[23] gestionată de Frank Campbell Funeral Home. Au fost raportate sinucideri ale fanilor deznădăjduiți. Ferestrele au fost sparte de fanii înfocați, izbucnind o revoltă pe durata întregii zile de 24 august. Peste 100 de ofițeri călare și rezerva de poliție a NYPD au fost folosiți pentru a restabili ordinea. O falangă de ofițeri a mărșăluit pe străzi pentru tot restul priveghiului. Actrița poloneză Pola Negri, care pretindea că este logodnica lui Valentino, s-a prăbușit în isterie în timp ce se afla deasupra sicriului,[24] iar Campbell a angajat patru actori care să se dea drept o gardă de onoare fascistă de Cămăși Negre, care ar fi fost trimisă de Benito Mussolini.[25] Rapoartele presei conform cărora cadavrul expus în salonul principal nu era Valentino au fost negate în permanență de Campbell.

După ce rămășițele lui Valentino au fost transportate cu trenul de la New York în California, o a doua înmormântare a avut loc pe Coasta de Vest, la Biserica Catolică a Bunului Păstor din Beverly Hills.[26]

Filmografie

modificare
Filme complete din domeniul public
The Four Horsemen of the Apocalypse (1921)
The Sheik (1921)
Blood and Sand (1922)
Monsieur Beaucaire (1924)
The Eagle (1925)
Anul Titlu Rol
1914 My Official Wife Extra
1914 The Battle of the Sexes Dansator
1916 The Quest of Life Extra
1916 The Foolish Virgin Extra
1916 Seventeen Extra
1917 Alimony Dansator
1917 Patria
1918 A Society Sensation Dick Bradley
1918 All Night Richard Thayer
1918 The Married Virgin Contele Roberto di San Fraccini
1919 The Delicious Little Devil Jimmy Calhoun
1919 The Big Little Person Arthur Endicott
1919 A Rogue's Romance Dansator
1919 The Homebreaker Extra
1919 Out of Luck
1919 Virtuous Sinners Bit Part
1919 The Fog
1919 Nobody Home Maurice Rennard
1919 Eyes of Youth Clarence Morgan
1920 Stolen Moments Jose Dalmarez
1920 An Adventuress Jacques Rudanyi
1920 The Cheater Extra
1920 Passion's Playground Prințul Angelo Della Robbia
1920 The Wonderful Chance Joe Klingsby
1921 The Four Horsemen of the Apocalypse Julio Desnoyers
1921 Uncharted Seas Frank Underwood
1921 The Conquering Power Charles Grandet
1921 The Sheik Șeicul Ahmed Ben Hassan
1921 Camille Armand Duval
1922 Moran of the Lady Letty Ramon Laredo
1922 Beyond the Rocks Lordul Hector Bracondale
1922 Blood and Sand Juan Gallardo
1922 The Young Rajah Amos Judd
1924 Monsieur Beaucaire Ducele de Chartres/Beaucaire
1924 A Sainted Devil Don Alonzo Castro
1925 Cobra Contele Rodrigo Torriani
1925 The Eagle Locotenent Vladimir Dubrovsky
1926 The Son of the Sheik Ahmed/Tatăl lui Ahmed

Note

modificare
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  3. ^ a b „Rudolph Valentino”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b Rudolph Valentino, GeneaStar 
  5. ^ a b Rudolph Valentino, SNAC, accesat în  
  6. ^ Rodolfo Guglielmi, Roglo 
  7. ^ Rudolph Valentino, Discogs, accesat în  
  8. ^ „Rudolph Valentino”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Ramírez, Charles (). Latino Images in Film: Stereotypes, Subversion, and Resistance. U of Texas Press. p. 76. ISBN 0-292-70907-2. 
  10. ^ „Immagine 127 / Image 127 [ Birth certificate no 182 ]” (în italiană). Archivio di Stato di Castellaneta / States Archives in Castellaneta > Antenati: Gli Archivi per la Ricerca Anagrafica / Ancestors: Archives for Research Registry. . Accesat în .  Birth name: Rodolfo Pietro Filiberto Raffaello Guglielmi.
  11. ^ Rudolph Valentino: His Romantic Life and Death, Ben-Allah Newman, Ben-Allah Company, 1926, p. 22
  12. ^ Leider, Emily (). Dark Lover: The Life and Death of Rudolph Valentino. Farrar, Straus and Giroux. pp. 1–3. ISBN 0-374-28239-0. 
  13. ^ „The Statue of Liberty – Ellis Island Foundation, Inc”. Ellisisland.org. Accesat în . 
  14. ^ Mok, Michel (). „Joe Pani, Purveyor of Epicurean Viands, Once Staked Valentino to Coffee and Cakes”. The New York Post: 15. 
  15. ^ Robinson, David (iunie 2004). „Embezzler of Hearts”. Sight & Sound. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Leider, pp. 81–83
  17. ^ Holmes, Su; Redmond, Sean (). Framing Celebrity: New Directions In Celebrity Culture. Routledge. p. 137. ISBN 978-1-135-65371-2. 
  18. ^ DiMare, Philip C. (). Movies in American History: An Encyclopedia, Volume 1. 1. ABC-CLIO. p. 830. ISBN 978-1-598-84296-8. 
  19. ^ Block, Alex Ben; Wilson, Lucy Autrey (). George Lucas's Blockbusting: A Decade-by-Decade Survey of Timeless Movies Including Untold Secrets of Their Financial and Cultural Success. HarperCollins. p. 74. ISBN 978-0-061-96345-2. 
  20. ^ Leider 2004 p.370
  21. ^ „'Padlocked,' $32,000, Met's Best'; 'Ben-Hur,' 20 Weeks in L.A”. Variety. . p. 4. Accesat în . 
  22. ^ Meeker, Harold D. (). „SURGEON EXPLAINS VALENTINO'S DEATH; Dr. Meeker Describes in Detail the Diagnosis, Operation and Treatment of Actor. OVERWHELMED BY SEPSIS" Letter to Ullman Is Made Public by Dr. Wyman to "Aid Any Possible Investigation."”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  23. ^ Brownlow, Kevin. Hollywood, Episode "Swanson & Valentino," 1980; New York Daily News headline, August 24, 1926.
  24. ^ Brownlow, Kevin. Hollywood, Episode "Swanson & Valentino," 1980; interview with Ben Lyon, who was in charge of Valentino's funeral
  25. ^ Maeder, Jay (). Big Town, Big Time. Sports Publishing. p. 57. ISBN 1-58261-028-2. 
  26. ^ Ellenberger, Allan R.; Ballerini, Edoardo (). The Valentino Mystique: The Death and Afterlife of the Silent Film Idol. McFarland. p. 193. ISBN 0-7864-1950-4. 

Legături externe

modificare
  Portal Biografie
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rudolph_Valentino&oldid=15663317