Rusia Unită

Oameni cheie
Rusia Unită
Единая Россия

Președinte	Dmitri Medvedev
Secretar general	Andrey Turchak
Lider parlamentar	Sergey Neverov
Fondator(i)	Sergey Shoygu Yury Luzhkov Mintimer Shaimiev
Date
Înființat	1 decembrie 2001
Organizație de tineret	Garda Tânără
Număr de membri (2013)	2 073 772
Informații
Ideologie oficială	Conservatorism rusesc^[1]^[2]^[3] Naționalism rus^[4] Etatism^[5]^[6]^[7] Putinism^[8] Protecționism^[9] Conservatorism social^[10] Conservatorism național^[11] Iredentism rus^[12] Autoritarism^[13]^[14]^[15] Corporatism^[16]^[17] Dreapta creștină^[18]^[19]^[20] Antifascism (autoproclamat)^[21]^[22]
Poziție politică	Big tent^[23]
Afiliere națională	Frontul Popular din toată Rusia
Culori oficiale	Alb Albastru Roșu (Culorile naționale ale Rusiei)
Locuri în Consiliul Federației	128 / 170
Locuri în Duma de stat	335 / 450
Guvernatori	58 / 85
Locuri în Parlamentele Regionale	3.091 / 3.980
Miniștrii	20 / 31
Prezență online
er.ru
Modifică text

Rusia Unită (rusă: Единая Россия, Edinaia Rossia) este un partid politic din Rusia. În prezent este cel mai puternic partid din Rusia.^{[necesită citare]} La alegerile prezidențiale din 2008, Rusia Unită l-a susținut pe Dmitri Medvedev în cursa pentru funcția de președinte, pe care a și obținut-o. Actualul președinte al Rusiei, Vladimir Putin este acum lider al partidului și a redevenit șeful Rusiei după alegerile din 2012.^[24]

Alexander Sidyakin a devenit șeful Comitetului Executiv Central la congresul din 4 decembrie 2021.^[25]^[26]^[27]

ReferințeModificare

^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Mezhuev115
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite White2011_362
^ „В Кремле рассказали о правом сдвиге "Единой России"” [The Kremlin talks about the right shift of "United Russia"] (în rusă). RBK Group. Accesat în 25 decembrie 2017.
^ Laruelle, Marlène (2009). „Nationalism as Conservative Centrism: United Russia”. In the Name of the Nation . New York: Palgrave Macmillan. pp. 119–152. doi:10.1057/9780230101234_5. ISBN 978-1-349-38117-3.
^ Nordsieck, Wolfram (2016). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în 20 august 2018.
^ Sakwa, Richard (2013). Power and Policy in Putin's Russia. Routledge. p. 7. ISBN 978-1-317-98994-3. Accesat în 14 octombrie 2017.
^ de Vogel, Sasha (25 octombrie 2012). „New Russian "Patriots"”. The Institute of Modern Russia. Arhivat din original la 5 august 2017. Accesat în 26 mai 2017.
^ Футурье Эдуард (2018-12-07T13:45:00:00+03:00), Никонов: идеология «Единой России» основывается на ценностях Путина (în rusă), Ридус Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ LARUELLE, MARLENE (4 septembrie 2016). „The Izborsky Club, or the New Conservative Avant-Garde in Russia”. The Russian Review. 75 (4): 626–644. doi:10.1111/russ.12106. ISSN 0036-0341.
^ „Parties and Elections in Europe”.
^ Chen, Cheng (6 iulie 2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. ISBN 9780472119936.
^ Vladimir Socor. „Putin's Crimea Speech: A Manifesto of Greater-Russia Irredentism”. 11 (56). Eurasia Daily Monitor.
^ „La Russia di Putin | Geopolitica, ATLANTE | Treccani, il portale del sapere”.
^ „Regime autoritario in Russia Archivi”.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 februarie 2022. Accesat în 15 septembrie 2022.
^ „Putin's New Corporatist State”. 28 aprilie 2014.
^ Vanteeva, Nadia (2016). „In the absence of private property rights: Political control and state corporatism during Putin's first tenure”. Russian Journal of Economics. 2: 41–55. doi:10.1016/j.ruje.2016.04.003.
^ Michel, Casey, How Russia Became the Leader of the Global Christian Right (în engleză), POLITICO Magazine
^ Tom Porter (15 septembrie 2018), Christian Right Forms Anti-LGBT Alliance With Russia (în engleză), Newsweek
^ https://www.theguardian.com/profile/sergio-olmos (5 martie 2022), ‘Key to white survival’: how Putin has morphed into a far-right savior (în engleză), the Guardian
^ „Cultures of History Forum : The Pop-Cultural Lineage of Russia's Anti-Fascist Discourse: Unravelling the Plot of Putins's War on Ukraine”.
^ „Russia's Never-Ending War against "Fascism". Memory Politics in the Russian-Ukrainian Conflict”.
^ Chen, Cheng (2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. University of Michigan Press. p. 87. ISBN 978-0-472-11993-6. Accesat în 30 octombrie 2017.
^ Putin to lead United Russia party, de la BBC. Published 15 aprilie 2008; accessed 24 aprilie 2008.
^ „Александр Сидякин оставляет должность главы администрации Радия Хабирова” (în rusă). www.kommersant.ru. 17 noiembrie 2021. Accesat în 31 martie 2023.
^ „Сидякин Александр Геннадьевич руководитель Центрального исполнительного комитета партии «Единая Россия»” (în rusă). БИЗНЕС Online. Accesat în 31 martie 2023.
^ „Сидякин Александр Геннадьевич: жизнь и карьера реформатора российской системы ЖКХ” (în rusă). Дзен | Блогерская платформа. Accesat în 31 martie 2023.

Acest articol despre Rusia este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!

[Mezhuev115-1] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Mezhuev115

[White2011_362-2] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite White2011_362

[3] „В Кремле рассказали о правом сдвиге "Единой России"” [The Kremlin talks about the right shift of "United Russia"] (în rusă). RBK Group. Accesat în 25 decembrie 2017.

[Laruelle2009-4] Laruelle, Marlène (2009). „Nationalism as Conservative Centrism: United Russia”. In the Name of the Nation . New York: Palgrave Macmillan. pp. 119–152. doi:10.1057/9780230101234_5. ISBN 978-1-349-38117-3.

[PEE-5] Nordsieck, Wolfram (2016). „Russia”. Parties and Elections in Europe. Accesat în 20 august 2018.

[Sakwa2013-6] Sakwa, Richard (2013). Power and Policy in Putin's Russia. Routledge. p. 7. ISBN 978-1-317-98994-3. Accesat în 14 octombrie 2017.

[7] Vogel, Sasha (25 octombrie 2012). „New Russian "Patriots"”. The Institute of Modern Russia. Arhivat din original la 5 august 2017. Accesat în 26 mai 2017.

[8] Футурье Эдуард (2018-12-07T13:45:00:00+03:00), Никонов: идеология «Единой России» основывается на ценностях Путина (în rusă), Ридус Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[9] LARUELLE, MARLENE (4 septembrie 2016). „The Izborsky Club, or the New Conservative Avant-Garde in Russia”. The Russian Review. 75 (4): 626–644. doi:10.1111/russ.12106. ISSN 0036-0341.

[10] „Parties and Elections in Europe”.

[11] Chen, Cheng (6 iulie 2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. ISBN 9780472119936.

[12] Vladimir Socor. „Putin's Crimea Speech: A Manifesto of Greater-Russia Irredentism”. 11 (56). Eurasia Daily Monitor.

[13] „La Russia di Putin | Geopolitica, ATLANTE | Treccani, il portale del sapere”.

[14] „Regime autoritario in Russia Archivi”.

[15] „copie arhivă”. Arhivat din original la 12 februarie 2022. Accesat în 15 septembrie 2022.

[16] „Putin's New Corporatist State”. 28 aprilie 2014.

[17] Vanteeva, Nadia (2016). „In the absence of private property rights: Political control and state corporatism during Putin's first tenure”. Russian Journal of Economics. 2: 41–55. doi:10.1016/j.ruje.2016.04.003.

[18] Michel, Casey, How Russia Became the Leader of the Global Christian Right (în engleză), POLITICO Magazine

[19] Tom Porter (15 septembrie 2018), Christian Right Forms Anti-LGBT Alliance With Russia (în engleză), Newsweek

[20] ttps://www.theguardian.com/profile/sergio-olmos (5 martie 2022), ‘Key to white survival’: how Putin has morphed into a far-right savior (în engleză), the Guardian

[21] „Cultures of History Forum : The Pop-Cultural Lineage of Russia's Anti-Fascist Discourse: Unravelling the Plot of Putins's War on Ukraine”.

[22] „Russia's Never-Ending War against "Fascism". Memory Politics in the Russian-Ukrainian Conflict”.

[23] Chen, Cheng (2016). The Return of Ideology: The Search for Regime Identities in Postcommunist Russia and China. University of Michigan Press. p. 87. ISBN 978-0-472-11993-6. Accesat în 30 octombrie 2017.

[24] Putin to lead United Russia party, de la BBC. Published 15 aprilie 2008; accessed 24 aprilie 2008.

[25] „Александр Сидякин оставляет должность главы администрации Радия Хабирова” (în rusă). www.kommersant.ru. 17 noiembrie 2021. Accesat în 31 martie 2023.

[26] „Сидякин Александр Геннадьевич руководитель Центрального исполнительного комитета партии «Единая Россия»” (în rusă). БИЗНЕС Online. Accesat în 31 martie 2023.

[27] „Сидякин Александр Геннадьевич: жизнь и карьера реформатора российской системы ЖКХ” (în rusă). Дзен | Блогерская платформа. Accesat în 31 martie 2023.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]