Sânmartin, Harghita
Sânmartin (în maghiară Csíkszentmárton) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.
Sânmartin | |||
Csíkszentmárton | |||
— sat și reședință de comună — | |||
Biserica romano-catolică din Sânmartin | |||
| |||
Localizarea satului pe harta României | |||
Localizarea satului pe harta județului Harghita | |||
Coordonate: 46°15′56″N 25°56′15″E / 46.26556°N 25.93750°E | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Harghita | ||
Comună | Sânmartin | ||
SIRUTA | 85797 | ||
Altitudine[2] | 691 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 1.096 locuitori | ||
Fus orar | EET (+2) | ||
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
Cod poștal | 537280 | ||
Prefix telefonic | +40 x66[1] | ||
Localități înfrățite | |||
- Mórahalom | Ungaria | ||
- Kenderes | Ungaria | ||
- Zalahaláp | Ungaria | ||
- Isaszeg | Ungaria | ||
Prezență online | |||
GeoNames | |||
Sânmartin pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 | |||
Modifică date / text |
Așezare
modificareLocalitatea Sânmartin se află situată în sudul județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Vișag, pe DN12, Sâncrăieni - Sânsimion - Băile Tușnad.
Scurt istoric
modificareSăpăturile arheologice făcute pe teritoriul acestei localitîți de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel la bifurcația dintre drumul comunal și cel județean, pe o terasă a pârâului Vișag s-au descoperit fragmente ceramice modelate cu mâna și cu roata, aparținând perioadei dacice din secolele II î.Hr. și secolul I d.Hr.
Pe teritoriul satului se află o așezare de tip Coțofeni și Wietenberg. În vatra satului, cu prilejul unor săpături efectuate în anul 1989, s-a descoperit un mormânt aflat într-o cistă aparținând culturii amforelor sferice, iar din alt loc provin mai multe tetradrahme thasiene.
Satul Sânmartin, între anii 1762 și 1851 a făcut parte din Compania a IV-a ce aparținea Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.
Începând cu anul 1876 localitatea Sânmartin a aparținut de Comitatul Ciuc, din Regatul Ungariei, apartenență ce a încetat în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea noilor frontiere ale Ungariei cu vecinii săi. Deci, Sânmartinul a devenit, legal, localitate românească.
Economie
modificareActivitatea economică a localității este bazată pe agricultură prin cultivarea terenurilor (cereale, cartof, sfeclă de zahăr), exploatarea fânețelor și creșterea animalelor, pe activități în exploatarea și prelucrarea primară a lemnului, comerțul cu produse agricole și activități agroturistice.
Monumente istorice și atracții turistice
modificare- Biserica romano-catolică „Sf. Martin”
- Capela romano-catolică, construcție la 1564
- Monumentul eroilor maghiari
Localități înfrățite
modificareBibliografie
modificare- Județul Harghita, Monografie, Z: Makfalvi, L. Vifkori. Ed. Sport Turism, București 1979
- Repertoriul Arheologic al județului Harghita, V. Cavruc ISBN 973-99270-2-5
- Județul Harghita, I. Pisota, D. Bugă. Ed Academiei RSR, București 1976
Note
modificare- ^ x indică operatorul telefonicȘ 2 pentru Romtelecom: 3pentru alți operatori de telefonie fixă
- ^ Google Earth
Legături externe
modificare