Sabie de ofițer, model 1893

Sabia de ofițer, model 1893 a fost o armă albă din categoria săbiilor, aflată în dotarea ofițerilor Armatei României din toate armele, în Primul Război Mondial. Săbiile au fost fabricate de firmele Eisenhauer și Weyersberg-Kirschbaum & Cie - din Solingen, Paul Telge - din Berlin și Fabrica de Toledo, din Toledo. Săbiile aveau lama cu lungimea regulamentară de 950 mm, 1000 mm sau 1050 mm, funcție de înălțimea ofițerului. [1]

Detaliu constructiv

Sabia avea un profil ușor curbat, cu lamă din oțel și mânerul din corn negru având la partea superioară un cap de acvilă care ținea în cioc extremitatea de sus a gărzii. Lama era gravată cu motive florale, având pe partea exterioară cifrul regelui Carol I, iar pe partea interioară stema regală. Garda era confecționată din metal de culoare galbenă, fiind prevăzută cu cinci ramuri. Ramurile exterioare erau gravate cu motive florale. Teaca era confecționată din oțel nichelat, având două brățări și două inele pentru prindere. [2]

Note modificare

  1. ^ Horia Vladimir Șerbănescu, Armamentul alb din dotarea armatei române. Partea a II-a. 1860-1916, în „Buletinul Muzeului Militar Național”, nr. 6, Editura Alpha MDN, București, 2008, p. 294
  2. ^ Căpitan Constantin I. Sclia, , Curs de arme portative, Litografia Școalei de Oficeri, București, 1897, pp. 134-136

Bibliografie modificare

  • Georgescu, Pion (colonel), Curs de armament portativ. Studiul armelor portative, Timișoara, 1924
  • Sclia, Constantin I. (căpitan), Curs de arme portative, Litografia Școalei de Oficeri, București, 1897
  • Șerbănescu, Horia Vladimir, Armamentul alb din dotarea armatei române. Partea a II-a. 1860-1916, în „Buletinul Muzeului Militar Național”, nr. 6, Editura Alpha MDN, București, 2008
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989

Vezi și modificare