Chihlimbar

Chihlimbarul, numit și „ambră galbenă”, este o piatră semiprețioasă de culoare galbenă, transparentă, translucidă sau opacă, cu incluziuni translucide sau opace, fiind de origine organică, și anume rășina fosilă.

Chihlimbar

Unele incluziuni îi pot conferi culoare albăstruie sau verzuie, așa cum este chihlimbarul din Republica Dominicană. Aceste pietre sunt exemplare rare și foarte scumpe.

Origine

„Salonul de chihlimbar” din Pușkin de lângă Sankt Petersburg (recent reconstruit)

Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Provine din rășina arborilor de pe acele vremuri, care cu timpul s-a solidificat ca o substanță amorfă, fără să fie un mineral. Chihlimbarul prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinii.

Peștera Cave of El Soplao El Soplao din Cantabria, Spania, conține cel mai mare zăcământ de chihlimbar din Europa, datând de acum 110 milioane de ani.

Extragerea chihlimbarului

În România, singura exploatare de chihlimbar a fost în satul Colți, Buzău.

În România există un tip de chihlimbar specific munților Carpați, numit „rumanit”, de culoare galben-verzuie, despre care savantul Gheorghe Munteanu-Murgoci a demonstrat în 1902, prin lucrarea sa de doctorat, că este chihlimbar, nu tămâie.

Proprietăți fizico-chimice

Chihlimbarul este o substanță organică amorfă cu formula chimică C₁₀H₁₆O. Este o piatră cu duritate mică (1 - 2,5 din 10 pe scara Mohs), solubilă în alcool, eter și benzină.

Utilizare

Insectă fosilă conservată în chihlimbar

Chihlimbarul este socotit piatră prețioasă încă din timpurile preistorice, fiind folosit ca bijuterie sau obiect de cult. Unele bijuterii de chihlimbar din Egiptul antic, care s-au păstrat, au o vechime de peste 6.000 de ani.

Exploatarea și comercializarea acestei pietre semi-prețioasă a început în neolitic. În Europa, începând din antichitate, pe ruta Roma - Kaliningrad a fost creat "Drumul chihlimbarului", ca dovadă a aprecierii acestui produs, rută ce a fost utilizată mult timp (germană: Bernsteinstraße; rusă: Янтарный путь; italiană: Via dell'Ambra, latină: Via Sucinaria; poloneză: Szlak Bursztynowy, Jantarowy Szlak).

Una dintre operele de artă cele mai valoroase din istorie realizate din această piatră prețioasă este „Salonul de chihlimbar”, ale cărui decorațiuni din chihlimbar au fost făcute cadou în anul 1716 de regele Prusiei, Frederic Wilhelm I (1688-1740), țarului Rusiei, Petru cel Mare. Acest obiect de artă, expus în Rusia, a dispărut (a fost furat) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între 1979-2003, salonul a fost reconstruit după fotografii de către specialiști ruși și acum, este expus în Palatul "Ecaterina" din orașul Pușkin (fostul sat Țarskoe Selo), la circa 25 km sud de Sankt Petersburg. Ultimele căutări de regăsire a decorațiunilor originale de chihlimbar au fost în 2011, fără succes.

Dacă o bucată de chihlimbar este frecată cu o bucată de blană, provoacă o sarcină electrică pe suprafața acestuia, care apoi poate crea o scânteie când este adus aproape de un obiect legat la sol.

În România

La Colți, Buzău, se află un muzeu al chihlimbarului. Înființat în anul 1979, muzeul a fost refăcut între 1980 și 1983. Acesta ființează într-o casă cu etaj, cu o arhitectură rurală specifică locului, construită între 1973-1974. Muzeul adăpostește o mare varietate de mostre de chihlimbar, provenite din zăcămintele extrase din minele din împrejurimi sau din alte zone din Munții Buzăului.

Vezi și

• Chihlimbarul de Buzău

Legături externe

• Chihlimbar ieftin ca braga^{[nefuncțională]}, 26 iunie 2006, Radu Tutuianu, Jurnalul Național
• Surprizele din chihlimbar^{[nefuncțională]}, 31 octombrie 2010, Anca Aldea, Jurnalul Național
• Camera de chihlimbar – misterul dispariției „celei de-a opta minuni a lumii”, 26 iunie 2012, Marius Comper, Descoperă
• O minune pierduta: Camera de Chihlimbar - Enigme, Natasa Galche, Formula AS - anul 2010, numărul 949