Sandu Eliad
| Sandu Eliad | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Solomon Bercovici  |
| Născut | Botoșani, România[1] |
| Decedat | (79 de ani) |
| Căsătorit cu | Agnia Bogoslava |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalist regizor de teatru director de teatru[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Sandu Eliad (n. 30 iunie 1899, Botoșani – d. 11 martie 1979, București) a fost un gazetar și un director, regizor și critic de teatru român, evreu de origine. A lucrat, între altele, la Teatrul Barașeum, la teatrele evreiesti de stat din Iași și București, la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” etc.
Biografie
modificareSandu Eliad s-a născut în 1899 într-o familie de evrei din Botoșani, în Regatul României, sub numele Solomon Bercovici. La vârsta de 17 ani s-a mutat la București. A lucrat o vreme ca vânzător în magazine și în același timp a făcut studii de teatru la Academia de arte dramatice din București. Încă înainte de terminarea studiilor a început să fie cunoscut sub pseudonimul românesc Sandu Eliad, ca ziarist specializat în politica externă, reporter și secretar de redacție la publicațiile Facla , Zorile și Viața Românească. Din adolescență, alături de alți tineri intelectuali, parte dintre ei avangardiști, a fost activ în cercurile stângii democratice. Eliad a îndeplinit, între altele, funcția de secretar al organizației Amicii URSS. În 1933 s-a numărat printre membrii de vază ai Comitetului Național Antifascist din România condus de Iorgu Iordan. [2] care a fost interzis de autorități după 18 luni de activitate.
Începând din anii 1920 Sandu Eliad a lucrat ca regizor în diverse ansambluri teatrale. În 1922-1923 a activat în grupul de avangardă „Insula” [3] În 1925 in colaborare cu prietenul său, pictorul Marcel Iancu care a creat costumația, el a regizat pe scena Casei Artelor din București spectacolul Arlequinade de Nikolai Evreinov. [4] A luat parte la 28-29 mai 1925 la Demonstrațiile de Artă Modernă organizate de revista Contemporanul. [5].În 1931 a regizat un film scurt documentar Frumusețile și pitorescul urbanistic bucureștean producție a Laboratorului cinematografic Gociu-Vasilescu[6]
Sandu Eliad a fost și unul din bărbații însemnați în viata personală și profesională a Mariei Tănase. A descoperit-o la începutul carierei ei artistice, a încurajat-o și i-a făcut cunoștință cu muzicologii și folcloriștii Constantin Brăiloiu și Harry Brauner care au fost impresionați de talentul ei și au ajutat-o să-și lărgească repertoriul și să înregistreze primele ei discuri în țară și în străinătate.
Sandu Eliad a fost și unul din partenerii de viață ai actriței si cântăreței Agnia Bogoslava, iar mai târziu soțul actriței în limba idiș, Leonie Waldman-Eliad. În timpul legilor antisemite ale dictaturii lui Ion Antonescu, Eliad a colaborat cu pictorul Max Herman Maxy și a regizat majoritatea spectacolelor [7]Teatrului Barașeum din București, care era singurul teatru permis în anii 1941-1944 spectatorilor, actorilor și autorilor evrei din România, cu repertoriu evreiesc și străin numai în limba română. S-a distins prin regia unor spectacole precum comedia Cafeneaua mică de Tristan Bernard cu Nell Stroe în rolul principal, fantezia umoristică muzicală Vraja unei nopți de vară de N.Kanner-Nican, Eugen Mirea si Elly Roman, Calea Văcărești după cartea lui I.Peltz, revista Din glumă în glumă creată de Ion Pribeagu, N.Kanner, Hary Schwartzman și Eugen Koffler, Lozul cel Mare de Șalom Alehem pe muzic[ de Schwartzman si cu decoruri de Maxy, În timpul dictaturii comuniste, în anii 1950, Eliad a fost numit director al Teatrului Consilului Central al Sindicatelor (sau al Confederației Generale a Muncii)[8] .În acea perioadă el a încurajat începutul carierei dirijorului Sergiu Comissiona.[9] Mai târziu a devenit directorul Teatrului de Revistă Constantin Tănase și director și regizor al Teatrului Evreiesc de Stat din Iași. Ocazional el a colaborat la revista Teatrul din București. În anii 1960 Eliad a promovat cariera artistică a dansatorului, actorului și artistului de circ Mihai Ciucă.
Viața particulară
modificareFiul lui Sandu Eliad și al Agniei Bogoslava, a fost poetul și scriitorul Tudor Eliad (1943-2007) care s-a stabilit la Paris.
Distincții
modificare- 1946 - Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, apoi în grad de Ofițer[10]
- 1952 - Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[11]
- 1953 - titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română „cu prilejul împlinirii a 5 ani de activitate publică a Ansamblului Artistic al Consiliului Central al Sindicatelor din Republica Populară Română”[12]
- 1953 - Medalia Muncii (13 octombrie 1953) pentru contribuția sa la „munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie(d)”[13]
- 1956 - Ordinul Muncii clasa a II-a „cu prilejul împlinirii a cinci ani de activitate a Teatrului de stat de operetă și pentru merite deosebite în muncă”[14]
- 1959 - Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru activitate rodnică în dezvoltarea științei și culturii din Republica Populară Romînă”[15]
Note
modificare- ^ Performing Modernism: A Jewish Avant-Garde in Bucharest (în engleză), Walter de Gruyter, , p. 207, accesat în
- ^ I.Bercovici 1998, p.164
- ^ A.Chiriac
- ^ Ernie Schoffham, Luminița Machedon The Architecture of Bucharest 1920-1940 MIT Press 1999 p 3
- ^ A.Chiriac
- ^ [1]
- ^ I,Bercovici 1998 p.185
- ^ (Monitorul Oficial nr. 68 din 22 martie 1947, partea I-a, p. 2148)
- ^ Cecilia Burcescu A Romanian Rhapsody The Life of the Conductor Sergiu Comissiona Xlibris Co 2008. p. 45
- ^ Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946, Monitorul Oficial nr. 192 din 21 aug. 1947, partea I-a, p. 7543, citate după cartea lui Iulian Apostu „Evreii și comunismul, Cazul României (1944-1965)” 2013
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 111.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 108 din 21 februarie 1953 pentru conferirea titlurilor de „Artist Emerit al Republicii Populare Române” și de „Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Română”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 11, 9 aprilie 1953, p. 104.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 425 din 13 octombrie 1953 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor tovarăși care s’au evidențiat în munca de pregătire și desfășurare a celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 42, 21 octombrie 1953, p. 451.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 134 din 7 martie 1956 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor artiști și tehnicieni de la Teatrul de stat de operetă din București, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 9, 12 martie 1956, p. 40.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 192.
Lectură suplimentară
modificare- Alexandra Chiriac - notă biografică despre Sandu Eliad în Performing Modernism: A Jewish Avant-Garde in Bucharest (în engleză), Walter de Gruyter, 2022, p. 207
- Israil Bercovici - O sută de ani de teatru evreiesc în România, Integral, București, 1998