Sava Pădureanu
Sava Pădureanu.jpg
Lăutarul Sava Pădureanu în epoca de tinerețe.
Date personale
NăscutRomania 1848, București, România
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
DecedatRomania 1918, București, România
București, România Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalpopulară, romanțe, clasică
Instrument(e)cobză, vioară
Ani de activitate1860-1918

Sava Pădureanu (n. 1848, București — d. 1918, București) a fost un muzician și violonist român, care a pus bazele unei trainice legături artistice cu Rusia, fiind lăutarul preferat al Țarului Alexandru al III-lea. Faima de care s-a bucurat la Petersburg ajunsese atât de mare încât, la apogeul carierei sale (1894 - 1904), în comerțul rusesc puteau fi întâlnite șampania și țigările „Pădureanu”. A fost decorat atât de țar cât și de Regele Carol I al României.[1]

BiografieModificare

Născut în anul 1848 în București, în cartierul lăutarilor, pe strada Sfinților nr. 39, a crescut de mic copil în atmosfera artistică a lăutarilor bucureșteni.[2]

În 1860 intră cobzar într-un taraf bucureștean, unde deprinde meșteșugul acompaniamentului, ceea ce i-a ușurat trecerea în scurt timp la studiul viorii.[3]

 
Coperta lucrării Souvenir de Mali Fontan, o polcă pentru pian de Sava Pădureanu, în amintirea perioadei când lăutarul român a cântat la localul Mali Fontan din Odessa.

În 1877 își alcătuiește un taraf propriu, acest taraf fiind ales (alături de taraful naistului Angheluș Dinicu) în 1885 ca reprezentant al muzicii românești la Expoziția Universală de la Paris ce urma să aibă loc în 1889.[4] La această Expoziție, taraful lui Pădureanu primește Diploma de onoare și Medalia de aur.[5]

În 1891 are două concerte mari la Circul Piccadilly din Londra. Între piesele din repertoriul concertului se numără: obișnuitul Marș național, valsul Te iubesc, Doina și celebra Ciocârlie, romanțele Manola și Steluța, Mandolinata, un potpuriu din Traviata de Verdi, cântecul Am un leu și vreau să-l beu și propria compoziție Sârba Expoziției.[6]

În 1894 taraful său (căruia i se adăugase recent violoncelistul ieșean Nicolae Barbu) merge într-un turneu de 4 luni la Petersburg, Rusia.[7] Influența pe care o lasă aici este uriașă, compozitorul Rimski-Korsakov, de exemplu, auzind naiul în taraful lui Sava Pădureanu, îl introduce în lucrarea sa de operă-balet „Mlada”.[8]

În vara anului 1895 cântă la restaurantul „Krestovski” din Petersburg. Tot acum participă la diferite evenimente caritabile organizate de înalta societate ruseasca (în special la teatrul Peterhof).[9] La întoarcerea în țară, după trei luni de turneu, lăutarii din taraful lui Pădureanu au realizat un beneficiu de 50.000 de lei (undeva în jurul sumei de 500.000 USD astăzi).[10]

În 1900, participă la a doua Expoziție de la Paris (alături de un alt taraf, condus de violonistul Cristache Ciolac).[11] În toamna anului 1901 concertează la marile casinouri din Monte Carlo (în special Atrium sau Palais des Beaux-Arts). Revine aici într-un alt turneu în perioada 1908 - 1909.[12]

În septembrie 1910 fiul său (Gheorghe Pădureanu) intră ca tenor la opera locală din Monte Carlo cântând în localuri diferite, dar în aceeași țară, câteva luni. În același an i se alătura orchestrei violonistul francez Eugene Ysaye.[13]

În 1911 înregistrează pentru casa de discuri Zonophon-Record din Berlin câteva discuri de gramofon („Potpuriu Românesc”, „Potpuriu Rusesc”, „Hora lui Pădureanu” etc.).[14]

DecesulModificare

Moare în anul 1918 la București, la vârsta de aproape 70 de ani, fiind înmormântat la cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”) din Colentina.[15]

CompozițiiModificare

  • Polca, pian, Editura Constantin Gebauer, București, 2 p.
  • Souvenir de Mali Fontain, polka pentru pian, „dedicată dnei Sophie Scheins”, Editura E.P. Bernardi, Odesa, 3 p.

DiscografieModificare

Discurile lui Sava Pădureanu au fost înregistrate la casa de discuri Zonophon-Record între anii 1914 - 1915 la București.[16]

An Număr de catalog Format Piese Acompaniament
1914 500 636 / 500 904 shellac, 25 cm, 78 RPM Laza. Ceardaș
Sorento (solo de vioară Sava Pădureanu)
orchestra Sava Pădureanu
1915 507 900 / 507 901 shellac, 25 cm, 78 RPM Potpouri național
Mary, Mary
orchestra Sava Pădureanu
1915 507 902 / 507 903 shellac, 25 cm, 78 RPM Mia Bella
Hora lui Pădureanu (compozitor Sava Pădureanu)
orchestra Sava Pădureanu

BibliografieModificare

  • Cosma, Viorel: Figuri de lăutari, Editura „Muzicală” a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., București, 1960, pp. 105-126
  • Cosma, Viorel: Lăutarii de ieri și de azi, ediția a II-a, Editura "Du Style", București, 1996, p. 103-116 ISBN 973-9246-05-2
  • Cosma, Viorel: București. Citadela seculară a lăutarilor români, Fundația culturală Gheorghe Marin Sepeteanu, București, 2009, pp. 218-235 ISBN 978-973-88609-7-1
  • Poslușnicu, Mihail Gr.: Istoria musicei la români. De la Renaștere până în epoca de consolidare a culturii artistice. Cu 193 chipuri în text, București, 1928, p. 598

NoteModificare

  1. ^ Poslușnicu, Istoria musicei la români, p. 598
  2. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 106
  3. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, p. 104
  4. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 107
  5. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 111
  6. ^ Cosma, Figuri de lăutari, pp. 111-112
  7. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 113
  8. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 116
  9. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 117
  10. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 119
  11. ^ Cosma, Lăutarii de ieri și de azi, pp. 112-113
  12. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 120
  13. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, pp. 234-235
  14. ^ Cosma, Figuri de lăutari, p. 121
  15. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 235
  16. ^ Cosma, București. Citadela seculară a lăutarilor români, p. 547

Legături externeModificare