Setebos (satelit)
Setebos | |
Imaginea de descoperire a lui Setebos (încercuit) | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | |
Dată descoperire | 18 iulie 1999 |
Denumiri | |
Denumire MPC | Uranus XIX |
Pronunție | /'se.te.bos/ |
Atribute | Setebosian /se.te.bo.si'an/ |
Caracteristicile orbitei | |
Raza medie a orbitei | 17.418.000 km[1][2] |
Excentricitate | 0,5914[2] |
Perioadă orbitală | 2225,21 z |
Înclinație | 158° (față de ecliptică)[1] |
Sateliți | Uranus |
Caracteristici fizice | |
Raza medie | 24 km (estimare)[3] |
Suprafață | ~7.200 km2 (estimare) |
Volum | ~58,000 km3 (estimare) |
Masă | ~7,5×1016 kg (estimare) |
Densitate medie | ~1,3 g/cm3 (presupusă) |
~0,0063 m/s2 (estimare) | |
~0,0204 km/s (estimare) | |
4,255 ± 0,017 ore | |
? | |
Albedo | 0,04 (presupus)[3] |
Temperatură | ~65 K (estimare) |
Setebos /'se.te.bos/ este unul dintre cei mai exteriori sateliți neregulați retrograzi ai lui Uranus. A fost descoperit pe 18 iulie 1999 de John J. Kavelaars(d) et al. și desemnat provizoriu S/1999 U 1.
Confirmat ca Uranus XIX, este numit după zeul adorat de Caliban(d) și Sycorax(d) în piesa Furtuna a lui William Shakespeare.
Parametrii orbitali sugerează că ar putea aparține aceluiași cluster dinamic ca Sycorax și Prospero, sugerând o origine comună. Cu toate acestea, această sugestie nu pare să fie susținută de culorile observate. Satelitul apare neutru (gri) în lumina vizibilă (indici de culoare BV=0,77, RV=0,35), [4] similar cu Prospero dar diferit de Sycorax (care este roșu deschis).
Un crater de pe Umbriel este numit și el după Setebos, dar cu ortografia Setibos.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3.
- ^ a b Yeomans, Donald K. (). „Planetary Satellite Mean Orbital Parameters”. JPL/NASA. Accesat în .
- ^ a b Sheppard, Jewitt & Kleyna 2005, p. 523, Table 3 ... ri (km) ... 24 ... i Radius of satellite assuming a geometric albedo of 0.04. .
- ^ Grav, Holman & Fraser 2004.
- Grav, Tommy; Holman, Matthew J.; Fraser, Wesley C. (). „Photometry of Irregular Satellites of Uranus and Neptune”. The Astrophysical Journal. 613 (1): L77–L80. Bibcode:2004ApJ...613L..77G. doi:10.1086/424997.
- Sheppard, S. S.; Jewitt, D.; Kleyna, J. (). „An Ultradeep Survey for Irregular Satellites of Uranus: Limits to Completeness”. The Astronomical Journal. 129 (1): 518–525. Bibcode:2005AJ....129..518S. doi:10.1086/426329.