Silcotub
Silcotub SA este o companie metalurgică din România. Unitățile sale de producție sunt situate la Zalău - linie de laminare la cald, cu o capacitate anuală de producție de 180.000 de tone de țevi fără sudură, și la Călărași - oțelărie, cu o capacitate anuală de producție de 470.000 de tone de oțel[1].
Silcotub este parte a companiei Tenaris - cel mai mare producător de țevi la nivel mondial[1]. Titlurile societății sunt listate la a doua categorie a Bursei de Valori București, din ianuarie 2004, sub simbolul SLC[2]. Tubman Holding Gibraltar Limited, acționarul majoritar (controlat de Tenaris), controlează 84,86% din Silcotub, iar Talta-Trading E Marketing deține 10,86%[2]. Cele două societăți acționează concertat și controlează 95,72% din capitalul Silcotub[2].
Principalele piețe de export ale Silcotub SA includ: Europa de Vest, America de Nord, Europa de Est și CSI[1].
Cifra de afaceri:
Silcotub Zalău modificare
SC Silcotub SA a fost înființată ca societate pe acțiuni în baza Legii 15/1990 și a HG 31, din 14 ianuarie 1991, prin reorganizarea Întreprinderii de Țevi Zalău[4].
Acțiunile Silcotub se tranzacționează de Bursa de Valori București din data de 7 iulie 1997, sub simbolul SLC[4].
În martie 1999 s-a semnat între Fondul Proprietății de Stat (FPS) și Tubman (International) Limited contractul de vânzare-cumpărare pentru un pachet de 71,96 % din acțiuni[4].
În anul 2004, grupul luxemburghez Tenaris a preluat compania Tubman Holding Gibraltar Limited, pentru care a plătit 4,2 milioane de dolari, devenind astfel proprietar al Silcotub Zalău[2].
În anul 2009, Unitatea din Zalău avea o capacitate anuală de producție de 180.000 tone de țevi fără sudură și o forță de muncă de 1.300 angajați[5].
Donasid Călărași modificare
Combinatul Siderurgic din Călărași a fost înființat la 1 martie 1976[6]. Devenit SIDERCA după 1990, la combinat s-a declanșat procedura falimentului în 2000, suspendată în 2001 pentru patru ani, timp în care s-a încercat rentabilizarea combinatului[6]. Asfel a apărut, în ianuarie 2003, DONASID, care a preluat partea viabilă a combinatului - oțelăria electrică, secția de turnare continuă și laminorul de profile grele și șine - evaluată la 20 de milioane de dolari[6].
Combinatul a fost vândut investitorilor italieni de la Beltrame care ulterior au vândut Donasid Călărași, pentru 37 de milioane de euro, grupului Tenaris[6].
În anul 2009, Unitatea din Călărași avea o capacitate anuală de producție de 470.000 tone de oțel și o forță de muncă de 300 angajați[5].
Note modificare
- ^ a b c Silcotub si-a dublat profitul net in primul semestru al acestuia an,14 august 2006, wall-street.ro, accesat la 13 ianuarie 2010
- ^ a b c d e f Actionarii Tenaris Silcotub renunta la dividende, lasa profitul la dispozitia firmei, 30 aprilie 2007, wall-street.ro, accesat la 13 ianuarie 2010
- ^ TenarisSilcotub: cererea pentru țevi de petrol și gaze este la maximum, astăzi, 00:07, Adrian Cojocar, Ziarul financiar, accesat la 26 iunie 2012
- ^ a b c Profit de peste 31 milioane lei inregistrat de Silcotub Zalau in primul semestru al acestui an[nefuncțională], 15 august 2006, stiri.portal.ro, accesat la 14 ianuarie 2010
- ^ a b Tenaris plateste 97 dolari pe o actiune Hydril[nefuncțională], 11 Sep 2009, money.ro, accesat la 14 ianuarie 2010
- ^ a b c d Industria metalurgica romaneasca va produce 9,115 mii tone de otel pe an, 12 iulie 2006, wall-street.ro, accesat la 13 ianuarie 2010
Legături externe modificare
- www.silcotub.ro Arhivat în , la Wayback Machine. - Site web oficial