Silviu Brucan
| Silviu Brucan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Saul Bruckner  |
| Născut | [2][3] București, România |
| Decedat | (90 de ani)[3][2][4] București, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Căsătorit cu | Alexandra Sidorovici |
| Copii | Anca, Vlad Silviu și Dinu[1] |
| Cetățenie |  România |
| Religie | iudaism |
| Ocupație | lingvist diplomat jurnalist traducător politician |
| Limbi vorbite | limba engleză[2] limba română[2] |
| Director în Societatea Română de Radiodifuziune | |
| În funcție – | |
| Reprezentant permanent al României la Organizația Națiunilor Unite în New York | |
| În funcție – | |
| Ambasador al României în Statele Unite ale Americii | |
| În funcție – | |
| Partid politic | PCR |
| Alma mater | Colegiul Național „Sfântul Sava” din București |
| Cunoscut pentru | Semnatar al „Scrisorii celor șase” |
Modifică date / text  | |
Silviu Brucan (n. Saul Bruckner, n. , București, România – d. , București, România[5]) a fost un politician comunist român, de origine evreiască, ambasador al României în Statele Unite ale Americii și la Organizația Națiunilor Unite, precum și director al Societății Române de Radiodifuziune. După Revoluția din 1989 a fost prezent în mass media ca analist politic.
Biografie
modificareFamilie, primii ani
modificareNăscut într-o familie de origine evreiască, Brucan a urmat școala primară la școala evanghelică, iar liceul la Colegiul Național Sf. Sava. Ca ziarist, a lucrat între 1935 și 1936 la „Gazeta de seară“, iar în anii 1937 - 1938 a fost secretar general de redacție la „Dacia nouă“, ambele fiind publicații comuniste.[6]
Partidul Comunist Român
modificareA intrat în Partidul Comunist la vârsta de 19 ani. Între 1940 și 1944 a activat în organizația de tineret a partidului, apoi a devenit membru al PCR și a participat la acțiuni ilegale. În 1943 a primit sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general și de "Scânteia" în principal. În 1943 a fost arestat, dar a fost eliberat după două zile.[7]
În septembrie 1944 a fost numit secretar general de redacție la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia a cerut condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu.[8] Soția sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Între 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din București, deși nu avea decât 6 clase de liceu. Silviu Brucan a fost membru al Partidului Muncitoresc Român.[9]
Ambasador
modificareÎn timpul României comuniste a fost ambasador în Statele Unite în 1955 și la ONU între 1959 - 1962. Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, a început reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din care a demisionat în 1966.
Brucan era un apropiat al lui Gheorghiu-Dej, însă nu îl agrea pe Ceaușescu (cu care a fost vecin timp de zece ani, înainte de venirea la putere a acestuia din urmă), pe care îl considera incult și paranoic.[necesită citare]
1987 - 1990
modificareDupă revolta muncitorilor din Brașov (14-15 noiembrie 1987), a făcut declarații critice la politica conducerii de partid și de stat, transmise de postul BBC și agenția de presă UPI. A fost anchetat și i s-a impus domiciliu forțat. Totuși, la intervenția ambasadei americane, și cu ajutorul șefului Securității la acea vreme, Iulian Vlad, i s-a permis să plece pentru șase luni în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcționari ai Departamentului de Stat, Biroul pentru Europa de Est, și cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care i-a facilitat o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.[10]
În noiembrie 1988 a ajuns la Moscova unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov.[7] A revenit în România, unde în martie 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor șase” demnitari comuniști împotriva lui Nicolae Ceaușescu. I s-a impus din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureștean Dămăroaia.
După 1990
modificareImediat după revoluția din 1989 a fost membru pentru aproape 2 luni în Consiliul Frontului Salvării Naționale, după care a demisionat. În această calitate a fost citat spunând: „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani,”, „profeție” care i-a atras porecla de Oracolul din Dămăroaia. Considera că echipa lui Ion Iliescu duce România pe un drum greșit.[11]
În 1994 fostul premier Petre Roman susținea în fața Comisiei senatoriale pentru studierea evenimentelor din decembrie 1989 că Silviu Brucan a fost cel care a insistat ca soții Ceaușescu să fie lichidați în orice fel.
A devenit analist politic și autor al mai multor cărți despre comunismul din Europa de Est. Din 1996 a fost invitat permanent al emisiunii de analiză politică „Profeții despre trecut” de la Pro TV. În vara anului 2006 a colaborat cu Institutul PRO, unde a participat la mai multe seminarii alături de echipa de analiști din cadrul Institutului.[12]
Distincții
modificare- Ordinul Muncii clasa I (18 august 1951) pentru merite în activitatea de membru al redacției ziarului „Scânteia”[13]
- Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[14]
- Ordinul „23 August” clasa a IV-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[15]
- Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (12 august 1959) „pentru contribuția activă la întărirea regimului democrat-popular”[16]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[17]
Scrieri
modificare- Generația irosită (1990)
- Îndreptar-dicționar de politologie (1993)
- Stâlpii noii puteri în România (1996)
- De la capitalism la socialism și retur (1998)
- Social Change in Russia and Eastern Europe (1998)
- România în derivă (2000)
- Profeții despre trecut și despre viitor (2004)
Declarații
modificareDespre cât de convins era în anii 1950 de idealurile comuniste, Silviu Brucan a mărturisit sec unui ziarist: „Eram așa de convins că, dacă ai fi apărut cu obraznicia de acum, atunci te împușcam imediat!” [18]
Referințe
modificare- ^ ro Profetul Brucan, incinerat
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Silviu Brucan, SNAC, accesat în
- ^ http://www.nytimes.com/2006/09/16/world/europe/16brucan.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ "A murit Silviu Brucan"[nefuncțională], Evenimentul Zilei, 15 septembrie 2006
- ^ stiri.rol.ro[nefuncțională]
- ^ a b rombel.com[nefuncțională]
- ^ Vladimir Tismaneanu. „Cine a fost Silviu Brucan? Marele maestru al mistificarilor”. Accesat în .
- ^ Cine a fost Silviu Brucan? Marele maestru al mistificarilor
- ^ A MURIT SILVIU BRUCAN !, 15 septembrie 2006, Evenimentul zilei - romanians.nl, accesat la 8 iulie 2012
- ^ stiri.ro[nefuncțională]
- ^ „Infopolitic | Legatura între lumea politică și opinia publică”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 146 din 18 august 1951 pentru acordarea Ordinului „Steaua Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 92, miercuri 22 august 1951, p. 940.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 100.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 191.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 201.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 412.
- ^ Brucan, condamnat in procesul cu Vasile Lupu, 15 februarie 2002, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
Bibliografie
modificare- „Dosarul Brucan – Documente ale Direcției a III-a Contraspionaj a Departamentului Securității Statului (1987-1989)” - coordonată de Stelian Tănase, Editura Polirom, 2008
Legături externe
modificare- Articole despre Silviu Brucan Arhivat în , la Wayback Machine., la Jurnalul Național
- Silviu Brucan e gata să-și îngroape profeția Arhivat în , la Wayback Machine., 5 Feb 2006 Mirona Hritcu, Cotidianul
- S-au împlinit profețiile lui Brucan? Arhivat în , la Wayback Machine., 4 ianuarie 2011, Lavinia Betea, Jurnalul Național
- Cazul Brucan, mărturie a distrugerilor de arhive Arhivat în , la Wayback Machine., 4 aprilie 2005, Paula Mihailov, Jurnalul Național
- Articole despre Silviu Brucan Arhivat în , la Wayback Machine., la Jurnalul Național (tag: Brucan)
- Articole despre Silviu Brucan Arhivat în , la Wayback Machine., la Jurnalul Național (tag: Silviu Brucan)
- „Tache știe ce face”, 21 iulie 2013, Magda Ursache, Revista ART-EMIS
- In memoriam Silviu Brucan (1916-2006), 18 septembrie 2006, Ziarul financiar
Articole biografice
- Brucan, viața și moartea, 16 septembrie 2006, Evenimentul zilei
- Ultimul stalinist iluminat, 16 septembrie 2006, Evenimentul zilei
- Silviu Brucan cerea să fie vânați „guzganii de presă“, 29 februarie 2008, Vlad Stoicescu, Andrei Crăciun, Evenimentul zilei
- Profetul Brucan, incinerat, 17 septembrie 2006, Evenimentul zilei
- Opinie EVZ: O viață sub semnul minciunii, Vladimir Tismăneanu, 16 septembrie 2006, Evenimentul zilei
- Silviu Brucan – osul de pește din gâtul lui Ceaușescu Arhivat în , la Wayback Machine., 10 ianuarie 2009, Lavinia Betea, Jurnalul Național
Silviu Brucan la Revoluție
- VIDEO Brucan croia o Românie supusă Moscovei, 5 martie 2010, Mihai Mincan, Adevărul
- Viorel Popescu, crainic la Radio România Actualități: „Silviu Brucan controla tot!“, 3 mai 2010, Ana-Maria Onisei, Adevărul