Simbolul armean al eternității

Semnul armean al eternității (în armeană հավերժության նշան, nshan haverzhut'yan) este un vechi simbol național armean și un simbol al identității naționale a poporului armean^[1]. Este unul dintre cele mai comune simboluri din arhitectura armeană, ^[2]^[3] sculptate pe hacikare și pe pereții bisericilor.

Evoluție și utilizare

În cultura armeană medievală, semnul eternității simboliza conceptul de viață veșnică, cerească.^[4] Încă din secolul al V-lea, a apărut pe stelele armene, iar mai târziu a devenit parte a simbolismului hacikar.^[5] În jurul secolului al VIII-lea utilizarea simbolului armean al eternității a devenit o practică iconografică națională stabilită,^[6] și își păstrează semnificația până în epoca modernă. ^[7] Pe lângă faptul că este una dintre componentele principale ale hacikarelor,^[8] poate fi găsită pe pereții bisericilor,^[9]^[10]^[11] a pietrelor funerare și a altor monumente arhitecturale.^[12]^[13]^[14]^[15]^[16] Biserici importante care conțin acest simbol sunt: Biserica Mashtots Hayrapet din Garni^[17], Mănăstirea Horomayr,^[18] Nor Varagavank,^[19], Mănăstirea Tsitsernavank.^[20]. Poate fi găsită și în manuscrise armene.

ArmSCII și UNICODE

În ArmSCII, Codul standard armean pentru schimbul de informații, un semn armean al eternității a fost codificat în codificări standard în 7-biți și 8 biți. În 2010, Institutul Național Armean de Standarde a sugerat codificarea unui semn armean al eternității în setul de caractere Unicode,^[21] și ambele semne orientate către dreapta și stânga au fost incluse în versiunea Unicode 7.0 atunci când a fost lansat în iunie 2014.^[22]

Glife

Normal

Aldin

Îngroșat

Aldin îngroșat

Galerie

Biserici

Biserica Sfânta Hripsime, Vagharshapat (secolul al VII-lea)
Semnul eternității arcuit de cinci ori pe Catedrala Maicii Domnului, Mănăstirea Harichavank, lângă Artik (secolul al XIII-lea)
Makaravank, lângă Achajur (secolul al X-lea)
18 semne ale eternității pe fresca armeană a Mănăstirii Albe copte din Egipt, secolul al XII-lea
Mănăstirea Gandzasar, secolul al XIII-lea
Geghard, secolul al XIII-lea
Decor la Mănăstirea Teghenyats
Miniatură în Evanghelie de Stepanos, 1201
Manuscrisele armene de Hovsian, 1316
Marele prinț Hasan Jalal Vahtangian, 1214-1261
Cimitirul evreiesc în Yeghegis, secolul al XIII-lea
Cimitirul Aghout în Sisian
Catedrala Sfântul Mesrob Maștoț în Oșakan

Statui moderne și sculpturi

Un hacikar modern în Erevan
Un hacikar în memoria victimelor cutremurului din 1988
Memorialul genocidului armean în Erevan, 1965
Monument din 1992 situat în Cascada Erevan dedicat adoptării creștinismului ca religie de stat în Armenia
Monument dedicat memoriei soldaților armeni uciși în Războiul din Nagorno-Karabah, Sisian
Un monument al alfabetului armean și semnul eternității pe turnul Oșakan
o placă la intrarea în muzeul lui Hovhannes Tumanyan din Dsegh
o placă ce anunțând că piața de la intrarea în Mănăstirea Haghpat a fost numită după Sayat-Nova în 2010

Logo-uri

Simbol al Bibliotecii Naționale a Armenia
Ștampilă a "Armenian Computer Center" Ltd., 1998
Monede comemorative a Armeniei, Armenia alăturându-se Consiliului Europei, 25 ianuarie 2001
Sigiliul Erevanului, adoptat ]n 2004
Emblema Centrului de Arte al Poporului din Erevan
Simbolul național japonez, Crizantema și semnul armean al eternității realizat într-un singur logo în culorile steagurilor naționale, 2011
Apa e viață - Logo-ul teledonului Armenia Fund, 2010

Referințe

^ en Armenian Eternity Sign Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine., IT Development Support Council of the Government Prime Minister of the Republic of Armenia Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine., Workgroup of Language & Culture, 2010 Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine..
From page Prehistory of the Armenian Dram and Armenian eternity signs of National institute of Standards of Republic of Armenia.
^ en Jacob G. Ghazarian (2006), The Mediterranean legacy in early Celtic Christianity: a journey from Armenia to Ireland, Bennett & Bloom, pp. 263, p. 171 "... Quite a different version of the Celtic triskelion, and perhaps the most common pre-Christian symbolism found throughout Armenian cultural tradition, is the round clockwise (occasionally counter-clockwise) whirling sun-like spiral fixed at a centre — the Armenian symbol of eternity."
^ en K. B. Mehr, M. Markow, Mormon Missionaries enter Eastern Europe, Brigham Young University Press, 2002, pp. 399, p. 252 "... She viewed a tall building with spires and circular windows along the top of the walls. It was engraved with sun stones, a typical symbol of eternity in ancient Armenian architecture."
^ Bauer-Manndorff, Elisabeth (1981). Armenia: Past and Present. Reich Verlag. p. 89. The circle, as a line returning upon itself, represented perfection. Having neither beginning, nor end, it was the symbol of eternity. The architects expressed the concept of everlasting, celestial life in the knowledge of the presence and effect of the divine power by sphere.
^ N. Sahakyan/ Armenian Highland: / RAU Press. 2006, page 150(349)
^ Jacob G. Ghazarian (2006), The Mediterranean legacy in early Celtic Christianity: a journey from Armenia to Ireland, Bennett & Bloom, pp. 263, p. 186 "The eighth, or ninth, century date of this two examples of Irish stone crosses places them chronologically well after the carving of stone crosses in Armenia and the use of the Armenian symbol of eternity had become a long established national iconographical practice."
^ Zarian, A. K. (1989). „Խաչքարերի խորհրդանշաններին և միթրայականությանը վերաբերող պատկերագրական հարցեր [Iconographical Problems Concerning Symbols of Khatchkars and Cult of Mithra]”. Patma-Banasirakan Handes (în armeană). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (1): 202–219. ISSN 0135-0536.
^ The government of Armenia, The list of non-material cultural heritage of Armenia, 2010, p. 15
^ R. Kartashyan, «Architectural complex of Khoranashat», The journal of social sciences №4, Yerevan, 1986, pp. 42—52
^ Hayden Herrera (2005), Arshile Gorky: His Life and Work, Macmillan, pp. 784
^ Károly Gink, Károly Gombos, Armenia: landscape and architecture, Corvina Press, 1974
^ Nicolas Holding (2011), Armenia, Bradt Travel Guides, pp 312, p. 130, 148
^ G. Sargsyan, U. Melkonyan, Litographical sketches - 2, Historico-phylological journal of Armenian Academy of sciences, № 3, 2012, p. 101
^ R. L. Khachatryan, Russian academy of Art, Rudolg Khachatryan: high-dimensional objects, Galart, 2002, p. 13
^ Armenia Today, vol. 5-6, Yerevan, 1982, p. 4
^ G. Karakhanyan, «Medieval domesstic reliefs of Armenia», The journal of social sciences, №8, Yerevan, 1975, pp. 31—47
^ see image of the dome
^ Manoucharian, A. A. (1979). „The Upper Complex of the Horomayr Monument”. Patma-Banasirakan Handes (în Armenian). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (4): 268. Երկու զարդեր են քանդակված կամարների ներսի կողմի վերնամասում։ Մեկը պատկերում Է հավերժության նշան, կազմված գնդաձև ուռուցիկ մակերեսին սփռված ելունդավոր գծերով։
^ Kartashian, Hrach. „The architectural ensemble of Nor Varagavank”. Patma-Banasirakan Handes (în Armenian). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (7): 65. ISSN 0320-8117. Պսակ-գոտու անմիջապես վերևով անցնում է եզան և կտցահարող թռչունների, նռնենու տեսքով կենաց ծառի, զամբյուղների, վարդյակի և հավերժության նշանի պատկերներով քանդակաշարք, որն ունի գաղափարական որոշակի իմաստ:
^ Asratyan M., Tsitsernavank, Historico-phylological journal of Armenian Academy of sciences, № 2, 1980, p. 50
^ „Armenian Eternity Sign” (PDF). Unicode. 2010. pp. 10–12.
^ „Unicode: Armenian” (PDF). Accesat în 27 iunie 2014.

[1] Armenian Eternity Sign Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine., IT Development Support Council of the Government Prime Minister of the Republic of Armenia Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine., Workgroup of Language & Culture, 2010 Arhivat în 3 d.Hr., la Wayback Machine..
From page Prehistory of the Armenian Dram and Armenian eternity signs of National institute of Standards of Republic of Armenia.

[ghazarian-2] Jacob G. Ghazarian (2006), The Mediterranean legacy in early Celtic Christianity: a journey from Armenia to Ireland, Bennett & Bloom, pp. 263, p. 171 "... Quite a different version of the Celtic triskelion, and perhaps the most common pre-Christian symbolism found throughout Armenian cultural tradition, is the round clockwise (occasionally counter-clockwise) whirling sun-like spiral fixed at a centre — the Armenian symbol of eternity."

[mehr-3] K. B. Mehr, M. Markow, Mormon Missionaries enter Eastern Europe, Brigham Young University Press, 2002, pp. 399, p. 252 "... She viewed a tall building with spires and circular windows along the top of the walls. It was engraved with sun stones, a typical symbol of eternity in ancient Armenian architecture."

[4] Bauer-Manndorff, Elisabeth (1981). Armenia: Past and Present. Reich Verlag. p. 89. The circle, as a line returning upon itself, represented perfection. Having neither beginning, nor end, it was the symbol of eternity. The architects expressed the concept of everlasting, celestial life in the knowledge of the presence and effect of the divine power by sphere.

[nelli-5] N. Sahakyan/ Armenian Highland: / RAU Press. 2006, page 150(349)

[6] Jacob G. Ghazarian (2006), The Mediterranean legacy in early Celtic Christianity: a journey from Armenia to Ireland, Bennett & Bloom, pp. 263, p. 186 "The eighth, or ninth, century date of this two examples of Irish stone crosses places them chronologically well after the carving of stone crosses in Armenia and the use of the Armenian symbol of eternity had become a long established national iconographical practice."

[7] Zarian, A. K. (1989). „Խաչքարերի խորհրդանշաններին և միթրայականությանը վերաբերող պատկերագրական հարցեր [Iconographical Problems Concerning Symbols of Khatchkars and Cult of Mithra]”. Patma-Banasirakan Handes (în armeană). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (1): 202–219. ISSN 0135-0536.

[8] The government of Armenia, The list of non-material cultural heritage of Armenia, 2010, p. 15

[9] R. Kartashyan, «Architectural complex of Khoranashat», The journal of social sciences №4, Yerevan, 1986, pp. 42—52

[10] Hayden Herrera (2005), Arshile Gorky: His Life and Work, Macmillan, pp. 784

[11] Károly Gink, Károly Gombos, Armenia: landscape and architecture, Corvina Press, 1974

[12] Nicolas Holding (2011), Armenia, Bradt Travel Guides, pp 312, p. 130, 148

[13] G. Sargsyan, U. Melkonyan, Litographical sketches - 2, Historico-phylological journal of Armenian Academy of sciences, № 3, 2012, p. 101

[14] R. L. Khachatryan, Russian academy of Art, Rudolg Khachatryan: high-dimensional objects, Galart, 2002, p. 13

[15] Armenia Today, vol. 5-6, Yerevan, 1982, p. 4

[kara-16] G. Karakhanyan, «Medieval domesstic reliefs of Armenia», The journal of social sciences, №8, Yerevan, 1975, pp. 31—47

[17] see image of the dome

[18] Manoucharian, A. A. (1979). „The Upper Complex of the Horomayr Monument”. Patma-Banasirakan Handes (în Armenian). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (4): 268. Երկու զարդեր են քանդակված կամարների ներսի կողմի վերնամասում։ Մեկը պատկերում Է հավերժության նշան, կազմված գնդաձև ուռուցիկ մակերեսին սփռված ելունդավոր գծերով։

[19] Kartashian, Hrach. „The architectural ensemble of Nor Varagavank”. Patma-Banasirakan Handes (în Armenian). Yerevan: Armenian National Academy of Sciences (7): 65. ISSN 0320-8117. Պսակ-գոտու անմիջապես վերևով անցնում է եզան և կտցահարող թռչունների, նռնենու տեսքով կենաց ծառի, զամբյուղների, վարդյակի և հավերժության նշանի պատկերներով քանդակաշարք, որն ունի գաղափարական որոշակի իմաստ:

[20] Asratyan M., Tsitsernavank, Historico-phylological journal of Armenian Academy of sciences, № 2, 1980, p. 50

[SARM-21] „Armenian Eternity Sign” (PDF). Unicode. 2010. pp. 10–12.

[22] „Unicode: Armenian” (PDF). Accesat în 27 iunie 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]