Consiliul Europei

Drapelul Europei
Imnul Europei	„Odă bucuriei” (orchestral)

Nu confundați cu Consiliul European sau Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Europei

Palais de l'Europe, Europarådets sete siden 1977

Abreviere

CoE

Înființare

Statutul Consiliului Europei

Tip

Regional organizație interguvernamentală

Sediu

Strasbourg, Franța

Locație

Apartenență

47 de state membre
5 observatori ai Consiliului
3 observatori ai Adunării

Limbi oficiale

Engleză, Franceză^[1]

Secretar general

Thorbjørn Jagland

Secretar general adjunct

Gabriella Battaini-Dragoni

Președinte Adunarea Parlamentară

Pedro Agramunt

Președinte Comitetul Miniștrilor

Edmond Panariti

Buget

446.474.200 de euro^[2]

Website

www.coe.int

Consiliul Europei (CoE; franceză Conseil de l'Europe) este o organizație internațională, interguvernamentală și regională. A luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.

Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de Adunarea Parlamentară, alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă, interguvernamentală, întruchipată de Comitetul Miniștrilor, alcătuit din miniștrii de externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei.^[3]

România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006.

ComponențaModificare

Consiliul Europei este compus din 47 de state membre la care se adaugă o serie de state cu statut de observator.

State membreModificare

Harta statelor membre în Consiliul Europei

Harta membrilor și observatorilor în Consiliul Europei

Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia și Turcia (1949)
Islanda și Germania (1950)
Austria (1956)
Cipru (1961)
Elveția (1963)
Malta (1965)
Portugalia (1976)
Spania (1977)
Liechtenstein (1978)
San Marino (1988)
Finlanda (1989)
Ungaria (1990)
Polonia (1991)
Bulgaria (1992)
Estonia, Lituania, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, România (1993)
Andorra, Belarus* (1994)
Letonia, Albania, Republica Moldova, Ucraina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (1995)
Federația Rusă și Croația (1996)
Georgia (1999)
Armenia, Azerbaidjan (2001)
Bosnia și Herțegovina (2002)
Serbia (împreună cu Muntenegru) (2003)
Monaco (2004)
Muntenegru (2007)

State cu statut de observatorModificare

Canada, Vatican, Japonia, Belarus**, SUA, Mexic și Israel

*- Belarus s-a retras in 1999.

**- S-a angajat ca stat cu statut de observator, după Înțelegerea de la Lisabona (2003).

ObiectiveModificare

Protejarea drepturilor omului
Protejarea democrației pluraliste
Protejarea supremației dreptului
Protecția copilului
Favorizarea conștientizării și încurajarea dezvoltării identității și a diversității culturale a Europei
Dezvoltarea stabilității democratice în Europa prin susținerea reformelor politice, legislative și constituționale
Căutarea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă societatea europeană:
- discriminarea minorităților
- xenofobia
- intoleranța
- protecția mediului
- Clonarea umană
- SIDA
- drogurile
- terorismul
- crima organizată

Vezi șiModificare

NoteModificare

^ „No”. assembly.coe.int. Accesat în 26 ianuarie 2016.
^ https://www.coe.int/en/web/about-us/budget Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ „Home”. Committee of Ministers.

Legături externeModificare

[1] „No”. assembly.coe.int. Accesat în 26 ianuarie 2016.

[b590fa08a03d7ff545b6c2f3cf7b5ba4-2] ttps://www.coe.int/en/web/about-us/budget Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[3] „Home”. Committee of Ministers.

[1]

[2]

[3]