Simfonia nr. 9 (Beethoven)

Oda bucuriei cunoscută și ca simfonia a 9-a este una din cele mai renumite compoziții ale lui Ludwig van Beethoven. Mai este renumită și pentru grandiosul final coral pe versurile poetului Friedrich Schiller. Această simfonie este actualul imn oficial al Uniunii Europene, având premiera în 1827. Așa cum spunea și Sergiu Celibidache , Beethoven, fiind surd atunci când a scris simfonia, a avut nevoie de o putere mare de spiritualizare pentru a fi sigur de frumusețea simfoniei lui.

O pagină din manuscrisele lui Beethoven ale Odei Bucuriei

Compoziția

Simfonia a 9 a în re minor, op. 125 (uneori cunoscută doar ca "Coral"), este ultima simfonie completă de Ludwig van Beethoven (1770-1827). Finalizată în 1824, simfonia este una dintre lucrările cele mai cunoscute din repertoriul clasic occidental. Printre critici, este considerată a fi printre cele mai mari opere ale lui Beethoven, și este considerată de unii cea mai mare bucată de muzică scrisă vreodată.

Simfonia a fost primul exemplu de compoziție majoră folosind vocile într-o simfonie (fiind astfel o simfonie corală). Cuvintele sunt cântate în timpul mișcării finale de patru soliști vocali și un cor. În 2002, a fost acordat autograful pentru simfonia a IX-a, organizat de Biblioteca de Stat din Berlin, devenind prima partitură onorată.

Istoria

Ludwig van Beethoven - 1820

Friedrich Schiller - marele poet german

Societatea Filarmonicii Londoneze a comandat simfonia în 1817. Lucrarea compoziției principale a fost terminată în toamna anului 1822 iar autograful a fost primit în 1824.Ca și în Simfonia a IX-a, forțele vocale cânte o temă cântată pentru prima dată instrumental, și această temă amintește de tema corespunzătoare din Simfonia a IX (pentru o comparație detaliată, vezi Fantezia Corală). Mergând mai departe înapoi, o versiune mai veche a temei Fantezia Corală este găsită în piesa "Gegenliebe" ("Împotriva iubirii"), pentru pian și voce înaltă, care datează dinainte de 1795. Potrivit lui Robert W. Gutman, K. 222 Ofertoriul lui Mozart în re minor, "Misericordias Domini", scris în 1775, conține o melodie care prefigurează "Oda Bucuriei".

Premiera

Beethoven a fost dornic să facă premiera la Berlin, cât mai curând posibil deoarece el crezuse că în Viena domina aerul compozitorilor italieni ca Rossini . Atunci cănd prietenii și finanțatorii săi l-au auzit, l-au îndemnat să facă premiera la Viena.

Premiera simfoniei a IX-a a avut loc la Viena, la teatrul Kärntnertor (Theatre am Kärntnertor) în anul 1824 împreună cu uvertura "Sfințirea Casei" și primele părți ale compoziției Missa Solemnis. Aceasta a fost prima apariție a lui Beethoven după 12 ani. Sala era plină. Soprana Henriette Sontag și Soprana alto Caroline Unger au apărut primele pe scenă.

Deși performanța a fost oficial regizată de Michael Umlauf, capelmaistrul teatrului, Beethoven a împărțit scena cu el.Cu toate astea, cu doi ani mai devreme, Umlauf a privit cum Beethoven a încercat o repetiție a operei Fidelio care s-a încheiat cu un dezastru, în anul acela, Umlauf i-a instruit pe muzicieni și pe cântăreți, ignorându-l pe Beethoven. La începutul fiecărei părți, Beethoven stătea lângă scenă și dădea tempo-urile, cu toate că era surd.

Există o serie de anecdote despre premiera Simfoniei a IX-a. Pe baza mărturiei participanților, există sugestii că a fost sub-repetată (au existat doar două repetiții complete). Pe de altă parte, premiera a fost un mare succes. În orice caz, Beethoven nu a fost de vină, ca violonistul Joseph Böhm a reamintit: "Beethoven a regizat piesa însuși, el stătea în fața pupitrului și gesticula furios. Uneori el creștea, alteori scădea până la pământ. Acesta s-a mutat ca și în cazul în care el ar fi vrut să cânte la toate instrumentele și să cânte pentru întregul cor. Toți muzicienii păstrau ritmul".

Publicul aplauda. Unii plângeau, alții jubilau. Toți aruncau pălăriile și/sau batistele. Cu toții erau exaltați. Unii spuseseră că au primit în dar de la Dumnezeu un erou muzical pe care-l vor respecta mereu, alții râdeau sau se bucurau printre lacrimi de fericire aplaudând apăsat. Apoi tot publicul îl ovaționa pe compozitor. Toți l-au aclamat și l-au lăudat. La final au pornit cinci salve de zgomote cauzate de faptul că mulțimea tropăia de cinci ori. Toată sala răsună de aplauze și urale. Toți ridicau mâinile și aplaudau. Contralto-ul Caroline Unger i-a spus și i-a arătat lui Beethoven mulțimea, întrucât Beethoven doar vedea gesturile publicului.

Ediții

Prima ediție germană a fost tipărită de Söhne B. Schott (Mainz), în 1826.

Breitkopf & Härtel ediție datând de la 1864 a fost utilizată pe scară largă de către orchestre. În 1997 Bärenreiter publicat o ediție de Jonathan Del Mar. Potrivit lui Del Mar, această ediție corectează aproape 3000 de greșeli în ediția Breitkopf, unele care au fost remarcabile. Profesorul David Levy, cu toate acestea, a criticat această ediție, spunând că aceasta ar putea crea tradiții "destul de probabil false". Breitkopf a publicat, de asemenea, o nouă ediție de Peter Hauschild în 2005.

Instrumente

Instrumente aerofone.

Piccolo (pentru a patra parte)

2 Fluiere

2 Oboi

2 Clarinete în la, si-bemol și do

2 Fagoturi

Contrafagot (pentru a patra parte)

Instrumente din alamă

2 Cornuri (1 și 2) în re și si-bemol

2 Cornuri (3 și 4) în si-bemol (bas), si-bemol și mi-bemol

2 Trompete în re și si-bemol

3 Tromboane (alto, tenor, și bas; pentru a doua și a patra parte)

Percuție

Timpan

Tobă bas(pentru partea a patra)

Trianglu (pentru a patra parte)

Cinele (pentru a patra parte)

Muzică vocală (pentru a patra parte)

Soprană solo

Alto solo

Tenor solo

Bariton solo

SATB - Cor

'Instrumente cordofone

Viori I, II

Viole

Violonceluri

Contrabasuri

Structură

Simfonia este formată din patru părți:

• Allegro Ma Non Troppo
• Scherzo
• Adagio Molto e Cantabile
• Finale (cor interpretând Oda bucuriei)

Prima parte

Allegro Ma Non Troppo un poco maestoso. Durata - ap. 15 minute.

Prima parte are forma unei sonate și este cântată în pianissimo. Totuși de multe ori devine o parte furtunoasă. Mulți comentatori, au sugerat că această furie, această stare furtunoasă ar fi fost sursa de inspirație a lui Beethoven. Dar din cadrul acestei "închisori" muzicale apare o temă de putere și claritate muzicală care va conduce toată mișcarea. Mai târziu, la începutul secțiunii de recapitulare se întoarce fortissimo în re-major, mai degrabă decât deschiderea în re minor. Introducerea angajează, de asemenea, utilizarea de mediant a relației tonice care denaturează continuarea tastei tonice până când aceasta este în final cântată de un fagot în cel mai mic posibil registru.

A doua parte

Scherzo: Molto vivace – Presto. Durata ap. 12 min.

A doua parte este un scherzo și trio în re minor. Uneori, în timpul piesei, ritmul este pesimist la fiecare trei timpi. Un model asemănător acestui scherzo mai este și sonata lui Beethoven pentru pian, Hammerklavier. Probabil din cauza rapidității foarte mari a piesei. Mișcarea are o direcție - Ritmo di Tre batutte (ritm de trei timpi - 3/4) și la fiecare patru timpi reiese direcția - Ritmo di Quattro batutte (ritm de patru timpi - 4/4).

Beethoven a fost criticat pentru faptul ca a aderat înainte la formularul compozițiilor sale. El a folosit această mișcare (acest scherzo) pentru a răspunde criticilor sale. În mod normal, scherzi au măsură de trei pătrimi. Beethoven a scris această mișcare în trei timpi, dar atunci când este cuplată cu viteza de metru, parcă este o măsură de patru timpi.

În timp ce aderarea la proiectarea ternar standard a unei mișcări de dans/vals (Scherzo-trio-Scherzo, sau menuet-trio-Menuet), secțiunea Scherzo are o structură internă elaborată, aceasta este o formă de sonată completă. În această formă de sonată, primul grup de expunere începe cu o fugă înainte de modulare a lui do major pentru cea de a doua parte a expoziției. Expoziția se repetă înainte de o secțiune de dezvoltare pe termen scurt. Recapitularea dezvoltă în continuare expoziția, care conține, de asemenea, timpani solo. O nouă secțiune de dezvoltare este cântată înainte de recapitulare, iar Scherzo se încheie cu o scurtă codă.

Contrastul secțiunii trio este în re minor și are timp dublu (2/4). Trio-ul este prima dată, când tromboanele cântă în mișcare. A doua apariție a trio-ului în Scherzo, este ca prima dar fără nicio repetiție. După care apare o mică repetare a trio-ului și apoi totul se încheie cu o codă abruptă.

A treia parte

Adagio molto e cantabile – Andante Moderato – Tempo Primo – Andante Moderato – Adagio – Lo Stesso Tempo. Durata - ap. 16 mins.

Această mișcare lirică în si bemol major, este totodată și lentă și este într-o formă de variație liberă. Prima variație, ca temă, are măsura de patru timpi - 4/4. A doua are măsura de 12/8. Variațiile sunt separate de măsuri de 3/4, prima variație fiind în re major, a doua în sol major. Variația finală este de două ori întreruptă de episoade în care fanfara cântă tare. Un singur corn important este atribuit celui de-al patrulea muzicant. Tromboanele sunt tăcute pe parcursul mișcării.

A patra parte (finalul coral)

Faimosul final coral este o reprezentare muzicală a lui Beethoven cu privire la fraternitatea universală. Un pianist american și autor de muzică, Charles Rosen a caracterizat finalul ca o simfonie într-o simfonie, cântată fără întrerupere. Schema simfoniei este următoarea:

• Prima "mișcare": Tema și variațiile cu introducerea lentă. Tema principală care apare pentru prima dată în violoncele si bas este mai târziu "reluată", cu voci.
• A doua "mișcare": 6/8 Scherzo în stil militar (începe cu "Alla Marcia", cuvintele "froh, Wie Seine Sonnen fliegen"), în "stil turcesc". Se încheie cu măsura de 6/8 - măsura variației temei principale cu cor.
• A doua "mișcare": meditație lentă, cu o temă nouă pe textul "Seid umschlungen, Millionen!" (începe la "Andante Maestoso")
• A patra "mișcare": Fugato final pe temele de la prima și a treia "mișcare" (începe de la "Allegro energico")

Mișcarea are o unitate tematică, în care fiecare parte poate fi dovedită fie pe tema principală, "Seid umschlungen" - temă, sau o combinație a celor două.

Prima "mișcare" în sine este organizată în secțiuni:

O introducere, care începe cu un pasaj -Presto- furtunos. Apoi citează pe scurt toate cele trei mișcări anterioare, în ordine, fiecare respinsă de violoncele și bas, care apoi cântă într-o prefigurare instrumentală a recitativului vocal.

• Tema principală constituie baza unei serii de variante pentru orchestră.
• Introducerea se repetă de la Presto, de data aceasta cu solist bas cântând recitativul sugerat anterior de violoncele și bas.
• Tema principală este supusă din nou cu variații, de data aceasta pentru soliști vocali și cor.

Părți vocale

O Freunde, nicht diese Töne!

Sondern laßt uns angenehmere anstimmen,

und freudenvollere.

Freude! (cor: Freude! )

Freude! (cor: Freude! )

Freude, schöner Götterfunken*

Tochter aus Elysium,

Wir betreten feuertrunken,

Himmlische, dein Heiligtum!

Deine Zauber binden wieder

Was die Mode streng geteilt;

Alle Menschen werden Brüder,

Wo dein sanfter Flügel weilt.

Wem der große Wurf gelungen,

Eines Freundes Freund zu sein;

Wer ein holdes Weib errungen,

Mische seinen Jubel ein!

Ja, wer auch nur eine Seele

Sein nennt auf dem Erdenrund!

Und wer's nie gekonnt, der stehle

Weinend sich aus diesem Bund!

Freude trinken alle Wesen

An den Brüsten der Natur;

Alle Guten, alle Bösen

Folgen ihrer Rosenspur.

Küsse gab sie uns und Reben,

Einen Freund, geprüft im Tod;

Wollust ward dem Wurm gegeben,

Und der Cherub steht vor Gott.

Vor Gott!

Froh, wie seine Sonnen fliegen

Durch des Himmels prächt'gen Plan,

Laufet, Brüder, eure Bahn,

Freudig, wie ein Held zum Siegen.

Seid umschlungen, Millionen!

Diesen Kuß der ganzen Welt!

Brüder, über'm Sternenzelt

Muss ein lieber Vater wohnen.

Ihr stürzt nieder, Millionen?

Ahnest du den Schöpfer, Welt?

Such' ihn über'm Sternenzelt!

Über Sternen muss er wohnen.

La final se repetă cuvintele:

Seid umschlungen, Millionen!

Diesen Kuß der ganzen Welt!

Brüder, über'm Sternenzelt

Muss ein lieber Vater wohnen.

Seid umschlungen,

Diesen Kuß der ganzen Welt!

Freude, schöner Götterfunken

Tochter aus Elysium,

Freude, schöner Götterfunken

Götterfunken!

Versuri Freude, schöner Götterfunken, Tochter aus Elisium, Wir betreten feuertrunken, Himmlische, dein Heiligthum. Deine Zauber binden wieder, Was die Mode streng getheilt, Alle Menschen werden Brüder, Wo dein sanfter Flügel weilt. Seit umschlungen Millionen! Diesen Kuß der ganzen Welt! Brüder – überm Sternenzelt Muß ein lieber Vater wohnen. Wem der große Wurf gelungen, Eines Freundes Freund zu seyn, Wer ein holdes Weib errungen, Mische seinen Jubel ein! Ja – wer auch nur eine See Sein nennt auf dem Erdenrund! Und wer’s nie gekonnt, der stehl Weinend sich aus diesem Bund! Was den großen Ring bewohnet, Huldige der Sympathie! Zu den Sternen leitet sie, Wo der Unbekannte thronet. Freude trinken alle Wesen An den Brüsten der Natur, Alle Guten, alle Bösen Folgen ihrer Rosenspur. Küsse gab sie uns und Reben, Einen Freund, geprüft im Tod, Wollust ward dem Wurm gegeben, Und der Cherub steht vor Gott. Ihr stürzt nieder, Millionen? Ahndest du den Schöpfer, Welt? Such ihn überm Sternenzelt, Ueber Sternen muß er wohnen. Freude heißt die starke Feder In der ewigen Natur. Freude, Freude treibt die Räd In der großen Weltenuhr. Blumen lockt sie aus den Keimen, Sonnen aus dem Firmament, Sphären rollt sie in den Räumen, Die des Sehers Rohr nicht kennt. Froh, wie seine Sonnen fliegen Durch des Himmels prächt’gen Plan, Laufet Brüder eure Bahn, Freudig wie ein Held zum siegen. Aus der Wahrheit Feuerspiegel Lächelt sie den Forscher an. Zu der Tugend steilem Hügel Leitet sie des Dulders Bahn. Auf des Glaubens Sonnenberge Sieht man ihre Fahnen wehn, Durch den Riß gesprengter Särge Sie im Chor der Engel stehn. Duldet muthig Millionen! Duldet für die bess’re Welt! Droben überm Sternenzelt Wird ein großer Gott belohnen. Göttern kann man nicht vergelten, Schön ist’s ihnen gleich zu seyn. Gram und Armuth soll sich melden, Mit den Frohen sich erfreun. Groll und Rache sey vergessen, Unserm Todfeind sey verziehn. Keine Thräne soll ihn pressen, Keine Reue nage ihn. Unser Schuldbuch sey vernichtet! Ausgesöhnt die ganze Welt! Brüder – überm Sternenzelt Richtet Gott – wie wir gerichtet. Freude sprudelt in Pokalen, In der Traube gold’nem Blut Trinken Sanftmuth Kannibalen, Die Verzweiflung Heldenmuth – – Brüder fliegt von euren Sitzen, Wenn der volle Römer kreist, Laßt den Schaum zum Himmel spritzen: Dieses Glas dem guten Geist! Den der Sterne Wirbel loben Den des Seraphs Hymne preist Dieses Glas dem guten Geist Ueberm Sternenzelt dort oben! Festen Muth in schwerem Leiden, Hulfe, wo die Unschuld weint, Ewigkeit geschwor’nen Eiden, Wahrheit gegen Freund und Feind, Männerstolz vor Königsthronen, – Brüder, gält es Gut und Blut – Dem Verdienste seine Kronen, Untergang der Lügenbrut. Schließt den heil’gen Zirkel dichter, Schwört bei diesem gold’nen Wein; Dem Gelübde treu zu seyn, Schwört es bei dem Sternenrichter! Performanțe Metronomul Cei mai mulți dirijori, în special Roger Norrington s-au folosit de tempo-ul recomandat de Beethoven pentru recnzii mixte. Benjamin Zander a făcut un caz pentru marcajele de pe metronomul lui Beethoven, atât în scris, cât și în spectacolele cu Orchestra Filarmonică din Boston și Orchestra Filarmonică din Londra. Metronomul lui Beethoven încă mai există, și acesta a fost testat și s-a constatat că funcționează corect. Re-orchestrații și alterații Un număr de dirijori și compozitori, au făcut modificări în instrumentele simfonice. Richard Wagner, de exemplu, a dublat numărul de instrumente de suflat. Această modificare a fost extinsă de Gustav Mahlercare a revizuit orchestrația simfoniei a 9-a pentru a o face să sune ca și o orchestrație modernă. Alterațiile cornului și ale trompetelor Scrisul lui Beethoven pentru cornuri și trompete în întreaga simfonie (cea mai mare parte pentru al doilea corn și a doua trompetă) este uneori modificat de artiști, interpreți sau executanți pentru a evita salturi mari (cele 12 salturi sau mai multe), salturile de acest fel sunt foarte dificil de efectuat pe instrumente de alamă și pot fi executate în mod constant și fără cusur numai de muzicieni extrem de competenți. Al doilea bas și fagotul de la final Indicația lui Beethoven ca al doilea fagot ar trebui să dubleze bazele măsurilor 115-164 de la final nu a fost inclusă în părțile Breitkopf, deși acesta a fost inclusă în punctajul maxim. Recepție Printre criticii de muzică, simfonia a 9-a este considerată cea mai mare capodoperă muzicală a lui Beethoven. Iar alții susțin că ar fi cea mai mare simfonie scrisă vreodată. Totuși, criticii timpurii invidioși au respins în mod excentric și criptic compoziția catalogând-o "Capodopera muzicală a unui moș surd". Întrucât, atunci când a compus "Oda Bucuriei", Beethoven era surd și era în pragul îmbâtrânirii, având peste 50 de ani atunci. Giuseppe Verdi s-a plâns de scrierea vocală, scriindu-i doamnei Clarina Maffei o scrisoare pe 20 aprilie 1878 în care spunea: ... minunat în primele trei mișcări, foarte prost stabilit în trecut. Nimeni nu va depăși niciodată sublimul primei mișcări, dar aceasta va fi o sarcină ușoară de a scrie la fel de mult pentru voci cum se face în ultima mișcare. Apoi, Gustav Leonhardt obiectat la textul în sine spune: Asta, "Oda Bucuriei" vorbesc despre vulgaritate! Și versurile! Sunt complet puerile!" Performanțe mari și recorduri Corul Filarmonicii din Londra a debutat pe 15 mai 1947 interpretând Simfonia a IX-a cu Orchestra Filarmonică din Londra, sub bagheta lui Victor de Sabata, la Royal Albert Hall. În 1951, Wilhelm Furtwängler și Orchestra Festivalului Bayreuth a redeschis Festivalul Bayreuth, cu o performanță simfonică. Semnificația politică atașată simfoniei a 9-a: Leonard Bernstein a realizat o versiune a simfoniei la Poarta Brandenburg, cu "Freiheit" ("Libertate"), înlocuind "Freude" ("Bucuria"), pentru a sărbători căderea Zidului Berlinului în timpul Crăciunului din 1989. Acest concert a fost efectuat de către o orchestră și un cor format din mai multe naționalități: din Germania, Bavaria Radio Symphony Orchestra și Corul Orchestrei Simfonice Radio din Berlin, precum și membrii ai Sächsische Staatskapelle Dresden, Philharmonischer Kinderchor Dresda, membrii orchestrei a Teatrului Kirov, din Marea Britanie, membrii ai Orchestrei Simfonice din Londra, din SUA, membri ai Filarmonicii din New York, și din Franța, membri ai Orchestre de Paris. Soliștii au fost June Anderson - soprana, Sarah Walker - mezzo-soprana, Klaus König - tenorul și Jan-Hendrik Rootering - bas. A fost ultima dată când Bernstein a mai dirijat o simfonie. A murit zece luni mai târziu. Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964 cu Filarmonica din New York, pentru Columbia Capodopere, cu soliști Martina Arroyo (soprană), Regina Safarty (mezzo-soprană), Nicholas di Virgilio (tenor), Norman Scott (bas), și Juilliard Chorus. Mai târziu a fost reeditată pe CD. Aceasta a fost prima din cele trei înregistrări complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa înregistrare a piesei cu Filarmonica din Viena pentru Deutsche Grammophon, în 1979. În această înregistrare au cântat Gwyneth Jones (soprană), Hanna Schwarz (mezzo-soprană), René Kollo, și Kurt Moll (bas), cu corul Operei de Stat din Viena. Sir Georg Solti a înregistrat simfonia a IX-a cu Orchestra Simfonică din Chicago de mai multe ori. Ultima lor de înregistrare a acestei simfonii în 1986 a câștigat premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare orchestrală. Au existat mai multe încercări de a înregistra simfonia, de a se apropia de ceea ce contemporanii lui Beethoven ar fi auzit, de exemplu, cu instrumente de epocă. Roger Norrington a încercat efectuarea simfoniei clasice; Londra a înregistrat cu instrumente de epocă pentru o versiune 1987 EMI Records (relansat în 1997 sub eticheta Virgin Classics). Benjamin Zander a făcut o înregistrare în 1992 a simfoniei a 9-a, cu Orchestra Filarmonicii din Boston și a remarcat-o pe soprana Dominique Labelle (care a cântat prima dată cu Robert Shaw). 12 ani mai târziu, după Norrington, Philippe Herreweghe a înregistrat simfonia a IX-a, cu Orchestre des Champs-Élysées și Collegium Vocale. Sir John Eliot Gardiner a înregistrat versiunea sa pentru, Simfonia a IX-a, dirijând corul lui Monteverdi și Orchestre Révolutionnaire et Romantique în 1992. Osmo Vänskä, a dirijat Orchestra Minnesota, înregistrând simfonia, ca parte a unui ciclu din toate simfoniile lui Beethoven. Lansată pe eticheta BIS, aceasta a inclus soliștii: Helena Juntunen, Katarina Karnéus, Daniel Norman și Neal Davies, precum și Corala Minnesota. Acesta a primit o receptare critică pozitivă, inclusiv o nominalizare la premiul Grammy la categoria Best Performance Orchestral. Utilizarea ca imn În timpul divizării Germaniei în timpul Războiului Rece, "Oda Bucuriei", segmentul de simfonie, a fost cântată ca imn la Jocurile Olimpice pentru echipa unită a Germaniei între 1956 și 1968. În 1972, o parte a simfoniei (fără cuvinte), a fost adoptat ca imn al Europei de către Consiliul Europei și, ulterior, de către Comunitățile Europene (în prezent Uniunea Europeană), în 1985. "Oda bucuriei" a fost folosită și ca imn național a statului Rhodesia între 1974 și 1979, cu titlul "Rise, O Voci de Rhodesia". Influențe Mulți compozitori de mai târziu ale perioadei romantice și dincolo de, au fost influențați în mod special de Simfonia a IX-a de Beethoven. O temă importantă în finalul compoziției de Johannes Brahms "Simfonia 1 în do minor" este legată de "Oda bucuriei", tema din ultima mișcare a simfonia a IX-a de Beethoven. Atunci când acest lucru a fost subliniat de Brahms, el are reputația de a replicat "Orice prost poate vedea asta!" În notele de deschidere a celei de-a treia deplasări a simfoniei sale nr. 9 ("New World"), Antonín Dvořák aduce un omagiu scherzo-ului acestei simfonii. De asemenea, Béla Bartók împrumută motivul deschiderii scherzo-ului din simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre legende este că Compact Disc a fost în mod deliberat conceput pentru a avea un timp de 74 de minute de cântec, în scopul de a adapta lungimea simfoniei a IX-a de Beethoven. Kees Schouhamer Immink, inginer șef Philips, care a dezvoltat CD-ul, reamintește că un remorcher-de-razboi comercial între partenerii de dezvoltare, Sony și Philips, a dus la o așezare într-un format neutru cu diametrul de 12 cm. Tradiția de Anul Nou în Japonia Simfonia a 9-a, cu cor de însoțire, este cântată în mod tradițional de-a lungul istoriei Japoniei în timpul sărbătorilor de Anul Nou. În decembrie 2009, de exemplu, au existat 55 de spectacole simfonice de diferite orchestre și coruri în Japonia. Introducerea simfoniei a IX-a a avut loc în Japonia datorită soldaților germani din tabăra de prizonieri de război Bando, din timpul Primului Război Mondial. Multe orchestre din Japonia, în special Orchestra Simfonică NHK, au început să cânte simfonia în 1925. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacolele simfonice, inclusiv de Anul Nou, pentru a încuraja loialitatea față naționalismului japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, deoarece Germania a fost un aliat al Japoniei. După război, orchestrele și corurile, în curs de vremuri economice dificile în timpul reconstrucției din Japonia, au promovat spectacole ale piesei în jurul Anului Nou, din cauza popularității de muzică cu publicul. În 1960, simfonia de Anul Nou a devenit mult mai răspândită. Interpretări "Oda bucuriei" a fost dirijată de mulți dirijori celebri, dintre care austriacul Herbert von Karajan și americanul Leonard Bernstein. Videoclipuri Oda Bucuriei - orchestră Symphony No. 9 for piano - Cipryen Katsaris Partituri și originale Manuscrisele lui Beethoven[nefuncțională] Allegro Ma Non Troppo un Poco Maestoso Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. Scherzo:Molto Vivace[nefuncțională] Adagio Molto e Cantabile[nefuncțională] Presto - Choral Fantasia Referințe Bibliografie Buch, Esteban,Beethoven's Ninth: A Political History Arhivat în 8 iunie 2008, la Wayback Machine., translated by Richard Miller, ISBN 0-226-07824-8 (University Of Chicago Press) Hopkins, Antony (1981) The Nine Symphonies of Beethoven. London: Heinemann. Levy, David Benjamin, "Beethoven: the Ninth Symphony", revised edition (Yale University Press, 2003). Parsons, James, "‘Deine Zauber binden wieder’: Beethoven, Schiller, and the Joyous Reconciliation of Opposites" ("Your magic binds again"), Beethoven Forum (2002) 9/1, 1–53. Sachs, Harvey (2010), The Ninth: Beethoven and the World in 1824, Faber. 'Treads warily, accurately and responsibly round the great unsleeping beast', The Daily Telegraph, 3 July 2010. Taruskin, Richard, "Resisting the Ninth", in his Text and Act: Essays on Music and Performance (Oxford University Press, 1995). Legături externe Partituri, manuscrise și versuri Schott Musik International 31st and last publisher of Beethoven & copyright holder OperaResource – RealHoffmann, A Brief History of Schott Symphony No. 9: Partituri libere la International Music Score Library Project Format:Cantorion Original manuscript (site in German) The William and Gayle Cook Music Library at the Indiana University School of Music's has posted a score for the symphony. Text/libretto, with translation, in English and German Arhivat în 25 mai 2006, la Wayback Machine. Format:MUSEDATA Analiză Beethoven Symphony No. 9 Arhivat în 5 februarie 2012, la Wayback Machine., an analysis from all-about-beethoven.com Analysis for students Arhivat în 23 septembrie 2007, la Wayback Machine. (with timings) of the final movement, at Washington State University Hinton, Stephen (1998). „Not "Which" Tones? The Crux of Beethoven's Ninth”. 19th-Century Music. 22 (1): 61–77. doi:10.1525/ncm.1998.22 January 2002a00040 . JSTOR 746792.  Signell, Karl, "The Riddle of Beethoven's Alla Marcia in his Ninth Symphony" Arhivat în 17 mai 2012, la Wayback Machine. (self-published) Beethoven 9, Benjamin Zander advocating a stricter adherence to Beethoven's metronome indications, with reference to Jonathan del Mar's research (before the Bärenreiter edition was published) and to Stravinsky's intuition about the correct tempo for the Scherzo Trio Audio Christoph Eschenbach conducting the Philadelphia Orchestra from National Public Radio Felix Weingartner conducting the Vienna Philharmonic Orchestra (1935 recording) from the Internet Archive Otto Klemperer conducting the Concertbegouw Orchestra (1956 Live Recording) from the Internet Archive Video Furtwängler on 19 March 1942 pe YouTube, Wilhelm Furtwängler conducting the Berlin Philharmonic on the eve of Hitler's 53rd birthday 1st mvt. pe YouTube, 2nd mvt. pe YouTube, 3rd mvt. pe YouTube, 4th mvt. pe YouTube, Nicholas McGegan conducting the Philharmonia Baroque Orchestra, graphical score Alte Materiale Official EU page about the anthem Program note from the Kennedy Center with information about the finale as it is and might have been Following the Ninth, Kerry Candaele's film about The Ninth Symphony Vezi și Odă bucuriei