Stadionul UMT

Nu confundați cu Stadionul Electrica.

Stadionul UMT
Amplasare	Timișoara, România
Coordonate	45°46′08.5″N 21°15′16″E ({{PAGENAME}}) / 45.769028°N 21.25444°E
Începerea construcției	Anii 1920
Deschis	1928
Renovat	2001
Demolat	2016
Proprietar	RATT
Beneficiar	ACS Poli Timișoara
Capacitate	9900 (5000 scaune)
Suprafață de joc	gazon natural
Modifică date / text

Stadionul UMT a fost arenă sportivă multifuncțională din Timișoara, România. Până în 1960 stadionul a fost cunoscut sub numele de Stadionul Electrica și a fost principalul teren de gazdă din Timișoara pentru campionatele atletism, fiind și stadionul unde campioana olimpică Iolanda Balaș a debutat.^[1] Ripensia Timișoara (până în 1948) și Electrica Timișoara (până în 1960) au folosit stadionul ca teren principal pentru meciurile fotbal.

În 1960 stadionul a intrat în posesia Uzinele Mecanice Timișoara (UMT) și în jurul lui a fost construit un complex sportiv, format dintr-un alt stadion și diverse terenuri. Noul stadion a fost numit Stadionul Electrica, iar cel vechi a fost redenumit după proprietarul complexului sportiv, Stadionul UMT.^[1] Această schimbare a numelui stadioanelor și a locației acestora, doar câteva metri unul de celălalt, au fost factori favorabili în crearea unor confuzii în timp.

Din anii 1970 Stadionul UMT a fost gazda UM Timișoara, o echipă de fotbal fondată în 1960 de aceeași Uzinele Mecanice Timișoara (UMT).^[2]

Între 2001 și 2002, acest stadion a fost terenul gazdei pentru meciurile din Liga I, dar a fost închis în 2008, când UM Timișoara a retrogradat în Liga a IV-a, fiind dizolvat de proprietarul său, UMT.^[2] După 2008, stadionul a fost închis și a ajuns în stare de abandonare înainte de a fi demolat în 2016.^[1]^[3] Stadionul UMT avea o capacitate de 9.900 de locuri.^[4]

În prezent, locul fostului stadion UMT este ocupat de un aquapark.^[5]

Vezi și

References

^ ^a ^b ^c Both, Ștefan (27 martie 2016). „Stadionul pe care Iolanda Balaș a început atletismul, dărâmat. Ruină și bălării, tot ce-a mai rămas dintr-o arenă legendară”. Adevărul. Arhivat din original la 30 decembrie 2018. Accesat în 30 decembrie 2018.
^ ^a ^b „Povestea UMT-ului. "Cenușăreasa" fotbalului timișorean”. Ripensia-sport-magazin.ro. 27 ianuarie 2016. Arhivat din original la 9 decembrie 2021. Accesat în 10 decembrie 2021.
^ „Un stadion istoric a dispărut în tăcere la Timișoara” [A historic stadium disappeared in silence in Timișoara]. druckeria.ro. 13 septembrie 2012. Arhivat din original la 21 ianuarie 2021. Accesat în 26 decembrie 2021.
^ Popa, Raluca (19 mai 2015). „Stadionul UMT, ascuns sub buruieni. Baza sportivă, unde s-au câștigat patru titluri de campioană a României, e abandonată”. Digi 24. Arhivat din original la 31 decembrie 2018. Accesat în 30 decembrie 2018.
^ Lupulescu, Diana (24 august 2022). „Aquapark cu bani europeni, la Timișoara. Proiectul aparține unei firme private”. TION.

[UMT-1] Both, Ștefan (27 martie 2016). „Stadionul pe care Iolanda Balaș a început atletismul, dărâmat. Ruină și bălării, tot ce-a mai rămas dintr-o arenă legendară”. Adevărul. Arhivat din original la 30 decembrie 2018. Accesat în 30 decembrie 2018.

[ripensia-2] „Povestea UMT-ului. "Cenușăreasa" fotbalului timișorean”. Ripensia-sport-magazin.ro. 27 ianuarie 2016. Arhivat din original la 9 decembrie 2021. Accesat în 10 decembrie 2021.

[3] „Un stadion istoric a dispărut în tăcere la Timișoara” [A historic stadium disappeared in silence in Timișoara]. druckeria.ro. 13 septembrie 2012. Arhivat din original la 21 ianuarie 2021. Accesat în 26 decembrie 2021.

[4] Popa, Raluca (19 mai 2015). „Stadionul UMT, ascuns sub buruieni. Baza sportivă, unde s-au câștigat patru titluri de campioană a României, e abandonată”. Digi 24. Arhivat din original la 31 decembrie 2018. Accesat în 30 decembrie 2018.

[5] Lupulescu, Diana (24 august 2022). „Aquapark cu bani europeni, la Timișoara. Proiectul aparține unei firme private”. TION.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]