Stela Huțan Palade
| Stela Huțan Palade | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Gura Humorului, România |
| Decedată | (89 de ani) București, România |
| Frați și surori | Viorica Elena Huțan |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | aviatoare |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Stela Huțan Palade (n. 14/27 martie 1921, Gura Humorului – d. 15 august 2010, București)[1] a fost cea mai tânără aviatoare română care a făcut parte din Escadrila Albă (Escadrila 108 Transport Ușor), campania 1943 - Crimeea, cu avioane pilotate exclusiv de femei, care transportau răniții de pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[2]
Biografie modificare
A fost sora Vioricăi Elena Huțan, prima femeie însoțitoare de bord din România.
A absolvit liceul la Cernăuți și s-a înscris la universitate în același oraș.
în anul 1940 s-a mutat cu familia la București. Fiind orfană de tată din anul 1930, iar mama fiind pensionară cu patru copii, a decis să-și susțină familia angajându-se la Societatea Franco-Română deoarece cunoștea bine limbile franceză și germană.[3] În paralel cu noul loc de muncă și încurajată de fratele ei, s-a înscris la școala de planorism și aviație. La vârsta de 19 ani a avut primul contact cu un aerodrom.
În 1941 a obținut brevetul de planorist și s-a înscris la cursurile teoretice pentru zborul cu motor, la Politehnica din București.[4]
În 1942 a luat cursuri de pilot la Roșiorii de Vede, obținând brevetul de pilot civil. La scurt timp și-a reconfigurat brevetul civil în brevet militar în cadrul Școlii Militare Ziliștea-Buzău (actuala Școală Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Aeriene „Traian Vuia“, Boboc).[3]
A fost căsătorită cu căpitanul Palade Petre.
Activitate modificare
Având doar 20 de ani, își dorea să facă parte din escadrila de avioane formată din femei-pilot în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. În urma demisionării unei colege a avut această oportunitate.
Pe data de 8 iulie 1943, cinci aviatoare, printre care și Viorica Huțan, au făcut parte din Escadrila 108 care s-a deplasat pe aerodromul Simferopol-Crimeea. Aici a ajutat la transportul răniților de pe frontul din Kuban la Simferopol, transferând într-un timp relativ scurt peste 200 de grav răniți. În perioada războiului a participat la multe misiuni de recunoaștere printre care:
- 13 iulie 1943 pe ruta: Simferopol - Sarabuz - Simferopol;
- 14 iulie 1943 pe ruta: Simferopol - Kerci - Simferopol;
- 19 iulie 1943 pe ruta: Simferopol - Kerci - Simferopol;[4]
În martie 1944 a primit repartiție la Târgu Jiu.[3]
În 1949 a obținut brevetul de instructor de zbor și a continuat să se antreneze până în 1953 obținându-și licența de zbor.[1]
A lucrat ca funcționar la Societatea de Telefon din București, ulterior la Ministerului Poștei și Telecomunicațiilor, unde a lucrat 32 de ani, încheindu-și carierea la Serviciul Relații Internaționale.[3]
După pensionare a colaborat voluntar la Federația Aeronautică Română și la Aeroclubul Aviației unde a fost aleasă ca reprezentantă a aviatoarelor române în retragere.
Împreună cu Elena Șenchea-Popescu a inițiat multe activități printre care:
- găsirea mormântului primei aviatoare române Elena Caragiani în Cimitirul Bellu și amplasarea unei elice cu fotografia acesteia ca simbol funerar;
- a ajutat la concesionarea permanentă, cu acte legale, a mormintelor primelor patru aviatoare române (Maria Adam, Jana Iliescu, Maria Voitec și Victoria Comșa) căzute cu monoplanul[5], împreună cu instructorul lor Nicolae Evghenovici, înhumate în cimitirul Ghencea Militar, de unde au fost preluate osemintele și băgate într-un osuar;
- a înființat o bibliotecă aviatică la Liga Aeriană din București;
Prin Liga Aeriană a intervenit la primăria București, la serviciul de Arhitectură și Sistematizare, pentru ca două străzi din cartierul Aviatorilor să poarte numele Elenei Caragiani, prima pilot-aviator român și respectiv al Smarandei Brăescu, prima parașutistă română de renume mondial.
A ținut legătura cu Federația Aeronautică Internațională din Paris și personal a făcut prezentări în școli pentru promovarea aviației române și mai ales a celei feminine.[3]
Note modificare
- ^ a b Marcu, George (). Femei de seama din Romania. Meronia. p. 240.
- ^ Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 384.
- ^ a b c d e „Dicționar de personalități-Aviatori”.
- ^ a b Dana și Răzvan Mateescu. „Stela Huțan, pilot de avion în cel de-al Doilea Război Mondial”.
- ^ Gheorghiu, Constantin C. Îndrăgostitele aerului. Dacia. p. 192.
Bibliografie modificare
- George Marcu, Femei de seama din Romania. De ieri și de azi, Editura Meronia, 2017
- Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, 2011