Viorica Elena Huțan
| Viorica Elena Huțan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 26 august 1923 Gura Humorului |
| Decedată | 2008 București, România  |
| Frați și surori | Stela Huțan Palade |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | stewardesă(d) |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii clasa I[*][1] |
Modifică date / text  | |
Viorica Elena Huțan (n. 26 august 1923, Gura Humorului – d. 2008)[2] a fost prima femeie însoțitoare de bord (stewardesă) din România.[3]
Biografie modificare
În 1938 a absolvit liceul la Cernăuți.
În anul 1940 s-a mutat împreună cu familia la București.[4]
În anul 1941 a realizat printre primele zboruri ca pasager, unul dintre ele fiind împreună cu sora acesteia, Stela Huțan, pe un RWD-43 până la Buzău.[5]
Între 1941 și 1942 s-a angajat ca secretară de pistă la Școala de Zbor fără Motor CFR, realizând în anul 1942 primul său zbor.[5]
Din noiembrie 1942 până în martie 1955 s-a angajat ca funcționară la Direcția Generală a Aviației Civile. Pentru că avea un fizic plăcut și cunoștea mai multe limbi străine (rusă, germană, franceză și engleză) i s-a propus înscrierea la Școala de Însoțitori de Bord, nou înființată. Pe data de 21 aprilie 1955 a susținut un examen - concurs de limbi străine, cultură generală și examen medical, obținând în final primul brevet românesc în această meserie. A urmat un curs de specializare la Bruxelles - Sebena recunoscut printr-un brevet internațional. În urma acestui curs a obținut funcția de instructor și șefă a personalului însoțitor. Din martie 1955 până în 1974 a fost însoțitoarea de bord a companiei TAROM.
Viorica Huțan a avut un fiu, Constantin Huțan, comandor (colonel) - inginer specialist în armament și instrumente de bord.[5]
Activitate modificare
Ca însoțitoare de bord a realizat 18.602 ore de zbor pe avioane: Li-2, IL-12, IL-14, IL-16, IL-18, IL-62, AN-24, 1-11 BAC.
Tot ca însoțitoare de bord a parcurs 8.602.000 km prin curse regulate în Europa, prin curse speciale guvernamentale (charter), prin curse în: Asia, China Vietnam, Pakista, India (New Dehli), Siria, Liban, Israel, Arabia-Saudită, Katar, Japonia (Tokio), Hong-Kong, Birmania, Irkutzk - Siberia, Tailanda. În Africa: Bengazi, Tripoli, Cairo, Las Palmas, Rabat. În America: Los Angeles, Hawaii - Honolulu, New York, Mexic, Mexico - City, Acapulco.[5]
În perioada 11 decembrie 1969 - 7 ianuarie 1970 a participat în cursa numită „Marele Raid”, care a însemnat parcurgerea a 51.857 km în 76,25 ore. S-au traversat trei oceane (Indian, Pacific, Atlantic), patru continente (Europa, Asia, America, Africa), 27 de țări și 5 mări. Ruta a fost: București, Istanbul, Karachi, New Dehli, Agra - Taj Mahal, Thailanda (Bangkok), Myanmar (Rangoon), Hong Kong, Malaysia, Japonia (Tokyo - Nagoya), insulele Wake, USA - Hawaii (Honolulu): Los Angeles, Ciudad de México, Acapulco, New York (Anul Nou 1970). Au urmat insulele Canare (Las Palmas), Roma, Istanbul și București.[4] Zborul a fost realizat cu o aeronavă TAROM.[2]
Evenimente modificare
Pe data de 24 februarie 1962, la 8.000 de metri deasupra Mediteranei, motoarele avionului IL-18 s-au oprit pe rând, iar zborul 214, a aterizat forțat, pe burtă, pe o plajă în Paphos, Cipru.[6] Avionul a fost pilotat de o femeie, Elena Șenchea Popescu.[4]
Distincții modificare
- Diploma de Merit pentru aviația de transport în cursa numită „Marele Raid” din 1969–1970;
- 1962 - Medalia Muncii - pentru că a reușit să treacă cu bine peste prăbușirea avionului în timpul zborului 214;[3]
- 1966 - Ordinul Muncii;
- O medalie pentru fiecare milion de kilometri;
- O medalie pentru 7 milioane de kilometri (record european). A fost felicitată de inginerul Henri Coandă.;[5]
- Diplomă de onoare pentru activitatea aviatică;[3]
- Diplomă pentru merite deosebite în aviația de transport;[3]
Note modificare
- ^ Povestea primei stewardese românce, , accesat în
- ^ a b „12 august - Aniversarea Autorității Aeronautice Civile Române” (PDF). Arhivat din original (PDF) la .
- ^ a b c d George Marcu, Rodica Ilinca (). Dicționarul personalităților feminine din România. Meronia. p. 136.
- ^ a b c Țarălungă, Ecaterina (). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 384.
- ^ a b c d e „Dicționar de personalități-Aviatori”.
- ^ „„Am fost prima stewardesă din România…"”. Arhivat din original la .
Bibliografie modificare
- Elena Șenchea-Popescu, Oameni ai înălțimilor senine, subtitlul „Între cer și apă”, Editura Militară - București, 1980
- V. Firoiu, Amazoanele cerului, Editura Albatros, 1980
- Elena Șenchea-Popescu, Femina celesta, Editura Sport-Turism, 1983
- Constantin C. Gheorghiu, Îndragostitele aerului, Editura Dacia, 1984