Sten Broman

compozitor suedez
Sten Broman
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Uppsala, Uppsala län, Suedia Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Lund, Malmöhus⁠(d), Suedia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatNorra kyrkogården i Lund[*][[Norra kyrkogården i Lund (cemetery in Lund, Sweden)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiIvar Broman[*][[Ivar Broman (Swedish embryologist and anatomist (1868–1946))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriTore Broman[*][[Tore Broman |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEivor Engelbrektsson[*][[Eivor Engelbrektsson (actriță suedeză)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Suedia Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
prezentator de televiziune
violist[*][[violist (person who plays the viola (braccio))|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba suedeză[3] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din Lund  Modificați la Wikidata
Instrument(e)violă  Modificați la Wikidata
PremiiAtterbergpriset[*][[Atterbergpriset (award)|​]] ()
Årets skåning[*][[Årets skåning |​]] ()
Medaljen för tonkonstens främjande[*][[Medaljen för tonkonstens främjande (Swedish award)|​]] ()  Modificați la Wikidata

Sten Broman (n. 25 martie 1902; d. 29 octombrie 1983) a fost un compozitor, dirijor, pedagog muzical, critic muzical, actor și violist suedez.

Mormântul lui Sten Broman

Născut la Uppsala, dar crescut la Lund în sudul Suediei, Broman își ia licența în muzică și istoria artei la Universitatea din Lund în 1925, după care va studia în Germania și Elveția istoria muzicii Evului mediu.

În Suedia va prelua în 1946 conducerea Asociației orchestrei filarmonice din Suedia de Sud din Malmö.

Ca și compozitor Broman aparține unei orientări clar moderne, în special compozițiile sale de muzică de cameră atrăgând atenția criticilor și a publicului larg.

Din 1923 până în 1967 a fost critic muzical al ziarului Sydsvenska Dagbladet, iar între 1964-1980 a fost prezentator al foarte popularului program de muzică de la Televiziunea suedeză Kontrapunkt.

În primele 4 simfonii a folosit sistemul dodecafonic. De la Simfonia a 5-a încolo a folosit tehnici mai libere, în special tehnica cluster, în Simfonia a 6-a, de ex., folosind înregistrări magnetice împreună cu orchestra.

În afară de cunoștințele sale enciclopedice cu privire la muzică, și în afară de barba sa mefistofelică, Broman a mai fost cunoscut pentru încă cel puțin două lucruri: costumele ostentative pe care le purta (pe care le crea singur) și pentru faptul că nu putea suporta muzica de acordeon.

Compoziții (selecție)

modificare
  • Sinfonia ritmica (1962)
  • Symfoni nr. 2
  • Koralfantasier för orkester op. 17 (1965)
  • Symfoni nr. 4 (1965)
  • Symfoni nr. 5 (1967)
  • Symfoni nr. 6 per organo magnetofono e orchestra, Lyndasymfonin (1969)
  • Concerto för bleck
  • Stråkkvartett nr. 3 (1970)
  • Symfoni nr. 7 (compusă la comanda Radioteleviziunii suedeze) (1972)
  • Musica Cathedralis (1973)
  • Symfoni nr. 8 (1974), pentru orchestră și aparatură electronică
  • Simfoni nr. 9 (1975)

Muzică de film

modificare
  • 1958 – Ett svårskött pastorat
  • 1951 – Greve Svensson
  • 1949 – Sven Tusan

Unele roluri

modificare
  • 1950 – Fasorna på Sir Castle (a jucat șeicul Algot el Krim)
  • 1957 – Kortknäpp (film de scurt metraj, s-a jucat pe sine însuși)
  • 1958 – Ett svårskött pastorat (a jucat rolul lui Fridolf Fernelius)
  • 1966 – Lystnaden (s-a jucat pe sine însuși)
  • 1968 - Mosevisionen (serie TV, chelner)
  1. ^ a b Sten Broman, Musicalics 
  2. ^ a b Sten Broman, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ IdRef, accesat în  

Biografii

modificare
  • Carlhåkan Larsén: Sten Broman: En man med många kostymer (ISBN 91-89442-43-1)
  • Sigge Hommerberg: Icke sa Nicke sa Sten: sju sagor om Sten Broman (ISBN 91-85998-52-4)
  • Broman, Erik/Hans Åstrand (red): Sten Broman. En man med kontrapunkter, Bonniers 1984
  • Broman, Sten: Upplevelser av 1900-talet, första kvartseklet, Bonniers 1982, (ISBN 91-0-045627-6)
  • Ohlmarks, Åke: Boken om Sten Broman, Bernces 1984, (ISBN 91-500-0421-2)

Bibliografie

modificare
  • Musikens värld, AB Kulturhistoriska Forlagen, Göteborg, 1977