Stricnină
| Stricnină | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 57-24-9 |
| ChEMBL | CHEMBL227934 |
| PubChem CID | 441071 |
| Formulă chimică | C₂₁H₂₂N₂O₂[1]  |
| Masă molară | 334,168 u.a.m.[1] |
| Proprietăți | |
| Densitate | 1,36 g/cm³ la 20 °C |
| Punct de topire | 514 Fahrenheiti |
| Solubilitate | 0,02 gram per 100 gram of solvent |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Stricnina este un alcaloid foarte toxic extras din semințele arborelui tropical Strychnos nux-vomica.
Caracteristici modificare
Stricnina se prezintă sub forma unor cristale greu solubile în apă, incolore, inodore și cu gust amar. Doza letală este de 60-100 mg la omul adult. Simptomele intoxicației apar de obicei la 60-90 de minute de la ingestie: gust amar în gură, anxietate, jenă respiratorie, hiperreflectivitate, convulsii cu extensia forțată a membrelor, iar în final moarte prin asfixie.[2] Perioadele de crize convulsive apar la intervale de 25-30 de minute și durează 3-4 minute; după 3-4 perioade survine de obicei moartea. În caz intoxicație, trebuie realizată o liniște absolută în mediul intoxicatului, și să se administreze diazepam intravenos, cloralhidrat sau paraldehidă. La șoarece, pătrunderea stricninei în sânge sau administrarea intravenoasă produce moartea în decurs de câteva secunde.
Utilizări modificare
Stricnina se folosește ca rodenticid, iar în terapeutică se utilizează sulfatul de stricnină-tot mai rar, care are efect excitant asupra măduvei spinării prin blocarea receptorilor glicinici și este un analeptic respirator și circulator.