Sulfură de mercur (II)

compus chimic
Sulfură de mercur (II)
Nume IUPACSulfură de mercur (II)
Alte denumiriSulfură mercurică
Cinabru
Identificare
Număr CAS1344-48-5
PubChem CID62402
Informații generale
Formulă chimicăHgS
Masă molară232,66 g/mol
Proprietăți
Densitate8,10 g/cm3
Punct de topire580 °C
Solubilitate în apă
insolubil
T : ToxicN : Periculos pentru mediu
Toxic, Periculos pentru mediu,
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Sulfura de mercur (II) (numită și sulfură mercurică) este un compus chimic al sulfului și mercurului, având formula chimică HgS. Este insolubilă în apă.[1]

Structura cristalină

modificare
 
Cinabru din Nevada, SUA

Sulfura de mercur este un compus dimorf, având două forme cristaline:

  • forma roșie, numită cinabru (α-HgS, trigonal, hP6, P3221), forma în care mercurul este cel mai răspândit în natură;
  • forma neagră, numită metacinabru (β-HgS), este mai puțin răspândită în natură și adoptă structura cristalină a blendei (T2d-F43m).[2]

Obținere și proprietăți chimice

modificare

β-HgS se poate obține prin precipitare, sub forma unui compus negru, foarte greu solubil, în urma reacției hidrogenului sulfurat (H2S) gazos, care se barbotează într-o soluție ce conține săruri ale mercurului divalent (de exemplu, azotat de mercur (II)):[3]

 

β-HgS reacționează doar cu acizi concentrați.[1]
Mercurul metalic se poate obține plecându-se de la cinabru, prin prăjirea mineralului în aer, iar apoi prin condensarea vaporilor.[1]

Referințe

modificare
  1. ^ a b c Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. p. 1406. ISBN 0-08-022057-6. 
  2. ^ Glazer, A. M.; Stadnicka K. (). „On the origin of optical activity in crystal structures”. J. Appl. Cryst. 19 (2): 108–122. doi:10.1107/S0021889886089823. 
  3. ^ Cotton, F. Albert; Wilkinson, Geoffrey; Murillo, Carlos A.; Bochmann, Manfred (1999), Advanced Inorganic Chemistry (ed. 6), New York: Wiley-Interscience, ISBN 0-471-19957-5