Sulfură de mercur (II)
compus chimic
Sulfură de mercur (II) | |
Nume IUPAC | Sulfură de mercur (II) |
---|---|
Alte denumiri | Sulfură mercurică Cinabru |
Identificare | |
Număr CAS | 1344-48-5 |
PubChem CID | 62402 |
Informații generale | |
Formulă chimică | HgS |
Masă molară | 232,66 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 8,10 g/cm3 |
Punct de topire | 580 °C |
Solubilitate în apă | |
insolubil | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Sulfura de mercur (II) (numită și sulfură mercurică) este un compus chimic al sulfului și mercurului, având formula chimică HgS. Este insolubilă în apă.[1]
Structura cristalină
modificareSulfura de mercur este un compus dimorf, având două forme cristaline:
- forma roșie, numită cinabru (α-HgS, trigonal, hP6, P3221), forma în care mercurul este cel mai răspândit în natură;
- forma neagră, numită metacinabru (β-HgS), este mai puțin răspândită în natură și adoptă structura cristalină a blendei (T2d-F43m).[2]
Obținere și proprietăți chimice
modificareβ-HgS se poate obține prin precipitare, sub forma unui compus negru, foarte greu solubil, în urma reacției hidrogenului sulfurat (H2S) gazos, care se barbotează într-o soluție ce conține săruri ale mercurului divalent (de exemplu, azotat de mercur (II)):[3]
β-HgS reacționează doar cu acizi concentrați.[1]
Mercurul metalic se poate obține plecându-se de la cinabru, prin prăjirea mineralului în aer, iar apoi prin condensarea vaporilor.[1]
Referințe
modificare- ^ a b c Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. p. 1406. ISBN 0-08-022057-6.
- ^ Glazer, A. M.; Stadnicka K. (). „On the origin of optical activity in crystal structures”. J. Appl. Cryst. 19 (2): 108–122. doi:10.1107/S0021889886089823.
- ^ Cotton, F. Albert; Wilkinson, Geoffrey; Murillo, Carlos A.; Bochmann, Manfred (1999), Advanced Inorganic Chemistry (ed. 6), New York: Wiley-Interscience, ISBN 0-471-19957-5