Supradoză
SpecialitateToxicologie
Clasificare și resurse externe
ICD-9960979
ICD-10T36T50
ICD-11  Modificați la Wikidata
DiseasesDB3971
MeSH IDD062787

În general, supradoza presupune administrarea unei cantități mai mari de droguri comparativ cu cea cu care este obișnuit corpul. O doză prea mare poate fi ingerată brusc (printr-o cantitate mare de substanță) sau treptat, pe măsură ce medicamentul sau drogul se acumulează în organism într-o perioadă mai lungă de timp.[1]

Supradoza se produce mai ales în cazul consumului de opiacee, barbiturice, tranchilizante, alcool sau solvenți.[2] Supradoza cauzată de stimulenți este mai rară, dar poate apărea dacă se consumă cantități foarte mari sau pe o durată mare de timp fără întreruperi.[2] Supradoza poate duce la o reacție toxică gravă sau chiar la moarte.[3]

Semne și simptome

modificare
Toxidrom[4]
Simptome TA RC FR Temp. Pupile Borborisme Diaforeză
Anticolinergic ~ ~ Midriază
Colinergic ~ ~ Neschimbată Neschimbată Mioză
Opioid Mioză
Simpatomimetic Midriază
Sedativ/Hipnotic ~

Semnele și simptomele unei supradoze variază în funcție de medicament sau de expunerea la toxine. Simptomele pot fi adesea împărțite în diferite toxidroame. Acest lucru poate ajuta la determinarea clasei de medicamente sau toxine care cauzează simptomele. Simptomele generice ale supradozei de medicamente sunt:[5]

  • lipsă de coordonare;
  • vorbire neclară;
  • respirație anormală;
  • inconștiență;
  • posibilă comă;
  • striuri roșii la nivelul sclerei;
  • miros de alcool.

Drogurile sau toxinele cel mai frecvent implicate în supradoze și deces (grupate de ICD-10) sunt:

Tratament

modificare
 
Cărbunele activ este un agent frecvent folosit pentru decontaminarea tractului gastro-intestinal în supradoze.

Tratamentul intoxicațiilor acute constă în măsuri nespecifice, care urmăresc micșorarea cantității de toxic din organism, tratament simptomatic și susținerea funcțiilor vitale, respectiv măsuri specifice care constau în folosirea medicației de tip antidot.

Un caz de supradoză trebuie imediat izolat, pentru a-i asigura un mediu calm și liniștit. Persoana este așezată pe o parte, într-o poziție similară cu cea de somn. Apoi, persoana respectivă trebuie stimulată pentru a nu intra în comă.[6] Dacă victima pare să doarmă, cu o respirație normală și un puls normal și dacă se trezește la un strigăt mai puternic sau când este zgâlțâită, nu necesită tratament imediat.[5] Dacă victima prezintă respirație anormală, este inconștientă sau se află în comă, se impune menținerea căilor respiratorii deschise.[5] Manevrele de resuscitare cardio-respiratorie sunt luate în considerare atunci când frecvența respiratorie este scăzută sau când gazele sangvine arată că persoana este hipoxică. Monitorizarea pacientului trebuie continuată înainte și în timpul tratamentului, o atenție deosebită acordându-se temperaturii, pulsului, frecvenței respiratorii, tensiunii arteriale, cantității de urină, electrocardiografiei și saturației oxigenului.[7]

De multe ori, în cazul supradozei de medicamente, când tratamentul este oprit, se instalează sevrajul.[5]

Antidoturi

modificare

Antidoturi specifice sunt disponibile pentru anumite supradoze. De exemplu, naloxona este antidotul pentru opiacee, cum ar fi heroina sau morfina. În mod similar, supradozele cu benzodiazepine pot fi efectiv inversate cu flumazenil. Cărbunele activ este recomandat frecvent ca antidot nespecific, dacă este disponibil în decurs de o oră de la ingestie și dacă ingestia a fost una semnificativă.[8] Acesta are capacitatea de a se combina cu substanțele toxice rămase neabsorbite, care vor fi eliminate în fecale odată cu bucățile de cărbune.[9] Pentru a grăbi procesul de defecație pacientului i se poate administra o soluție catabolizantă.[9] Lavajul gastric, siropul de ipecac și irigarea intestinală sunt rar folosite.[8]

  1. ^ en „Drug use first aid”. MedlinePlus. 
  2. ^ a b „Supradoză”. Romanian Harm Reduction Network. 
  3. ^ en „Stairway to Recovery: Glossary of Terms”. University of Pennsylvania Health System. 
  4. ^ en Robert S. Hoffman, Mary Ann Howland, Neal A. Lewin, Lewis S. Nelson, Lewis R. Goldfrank (). Goldfrank's Toxicologic Emergencies (ed. 10). McGraw-Hill Education/Medical. ISBN 0071801847. 
  5. ^ a b c d Oana Drăgulin. „Supradoza de medicamente - primul ajutor”. ROmedic. 
  6. ^ „Primul ajutor în supradoză”. Adevărul. . 
  7. ^ en Murray Longmore, Ian Wilkinson, Andrew Baldwin, Elizabeth Wallin (ianuarie 2014). Oxford Handbook of Clinical Medicine (ed. 9). Oxford University Press. doi:10.1093/med/9780199609628.001.0001. ISBN 9780199609628. 
  8. ^ a b en Terry L. Vanden Hoek, Laurie J. Morrison, Michael Shuster, Michael Donnino, Elizabeth Sinz, Eric J. Lavonas, Farida M. Jeejeebhoy, Andrea Gabrielli (). „Part 12: Cardiac Arrest in Special Situations”. Circulation. 122 (18, supl. 3): S829–S861. doi:10.1161/CIRCULATIONAHA.110.971069. PMID 20956228. 
  9. ^ a b „Primul ajutor în cazul supradozei de droguri”. i-MEDIC.ro. [nefuncțională]