Wikipedia

Talos

În mitologia greacă, Talos, scris și Talus (/ˈteɪlɒs/;[1] în greacă Τάλως, Tálōs) sau Talon (/ˈteɪlɒn, ən/; în greacă Τάλων, Tálōn ), a fost un Automat⁠(d) uriaș realizat din bronz pentru a o apăra pe prințesa Europa din Creta de pirați și invadatori. Acesta înconjura malurile insulei de trei ori pe zi.

„ΤΑΛΩΝ” înaripat înarmat cu o piatră. Aversul didrahmei de argint din Phaistos⁠(d), Creta (c. 300/280–270 BC). (Cabinet des Médailles, Paris)

Povestea

modificare
 
Moartea lui Talos pe un Krater⁠(d) din sec. V î.Hr., acum în Muzeul Național de Arheologie Jatta din Ruvo di Puglia

De cele mai multe ori s-a spus că Talos a fost făcut de Hefaistos la cererea lui Zeus, pentru a o proteja pe Europa de oamenii care ar fi dorit să o răpească. (după B. A. Sparkes⁠(d) (1996),[2] „cel mai detaliat text din literatură se găsește în Argonautica⁠(d) [secolul al III-lea î.Hr.] ... totuși, găsim imagini detaliate ale episodului, cu150 de ani mai devreme, datat în jur de 400 î. Hr..")[2][a]

Conform lui (pseudo-)Apollodorus⁠(d), au existat încă trei teorii cu privire la Talos:

  1. Este posibil ca Talos să fi fost un supraviețuitor din Epoca Bronzului, un descendent al rasei oamenilor de bronz (χαλκοῦ γένους) care au izvorât din Meliae⁠(d) „nimfe de frasin” conform Argonautica⁠(d) (concepția conform căreia oamenii lui Hesiod din Epoca de Bronz erau de fapt din bronz este extinsă de Lucian, ca efect umoristic, la bărbații din epoca aurului).
  2. Talos era un umanoid din alamă, care măsoară 30 de metri înălțime, care a fost forjat de zeul Hefaistos și a fost dat lui Minos pentru a proteja insula Creta împotriva invadatorilor. Insula avea 260 km lungime și Talos trebuia să parcurgă această distanță de 3 ori pe zi.
  3. Talos a fost un taur de alamă care a fost forjat de zeul Hefaistos și a fost dat lui Minos[5]

Dialogul platonician Minos raționalizează mitul interpretându-l ca pe o alegorie de prezentare de trei ori pe an, în fiecare sat, pe rând, a legilor lui Minos înscrise pe tăblițe de aramă.

Talos avea o venă, care mergea de la gât până la gleznă, legată cu un singur cui de bronz. Corabia Argo, transportând pe Iason și pe argonauți, s-a apropiat de Creta după ce aceștia au găsit Lâna de Aur. Ca gardian al insulei, Talos a ținut Argo la distanță, aruncând cu bolovani mari. Potrivit lui (pseudo-)Apollodorus,[6] Talos a fost ucis când vrăjitoarea Medeea fie l-a înnebunit cu droguri, fie l-a înșelat să creadă că ea îl va face nemuritor prin îndepărtarea cuiului. În Argonautica, Medeea l-a hipnotizat de pe Argo, înnebunindu-l cu keres (duhuri feminine ale morții) pe care ea le-a invocat, astfel încât el și-a scos cuiul, iar „icorul a curs din el ca plumbul topit”, exsanguinându-l și ucigându-l. Traducătorul Peter Green[7] notează că povestea lui Talos din Argonautica amintește oarecum de povestea călcâiului lui Ahile.[7]

Variații și interpretări

modificare
 
Talos, o sculptură de Michael Ayrton⁠(d) din Cambridge, Anglia

În dialectul cretan, talôs era echivalentul grecescului hêlios, Soarele: Lexiconul lui Hesychius din Alexandria spune pur și simplu că „Talos este Soarele”.[8] :126 În Creta, Zeus a fost adorat ca Zeus Tallaios,[9] „Zeus Solar”, absorbind zeul anterior ca epitet în secvența familiară.[b] „Zeus Tallaios” a fost discutat în Cook (1964).[11] Zeul a fost identificat cu Tallaia, un pinten al lanțului montan Ida din Creta. Pe o monedă de la Phaistos apare înaripat; în picturile de pe vazele grecești și oglinzile etrusce de bronz el nu apare înaripat.

Ideile despre Talos variază foarte mult, cu un detaliu consistent: în imaginile grecești din afara Cretei, Talos este întotdeauna învins.[c] El pare să fi fost o figură enigmatică pentru greci înșiși.[d] Talos este descris de greci în două versiuni:

  • Într-o versiune, Talos este un cadou de la Hephaestus pentru Minos, falsificat cu ajutorul ciclopilor sub forma unui taur.[6]
  • În cealaltă versiune, Talos este un cadou de la Zeus către Europa.[e]

Sau poate fi fiul lui Kres, personificarea Cretei;[f] în Argonautica, Talos a aruncat cu pietre în orice navă care se apropia pentru a-și proteja insula.[g] În enciclopedia bizantină numită Suda (secolul al X-lea), se spune că, după Simonide din Keos, când sardinii nu doreau să-i dea drumul lui Talos pentru Minos, acesta s-a încins – sărind în foc – și i-a strâns în brațe.[h]

A. B. Cook⁠(d) (1914)[17] a sugerat primul că singura venă închisă cu un cui sau un dop se referea la metoda pierdută de turnare cu ceară.[17] Robert Graves — a cărui interpretare a mitologiei grecești este controversată de mulți savanți  — sugerează că acest mit se bazează pe o interpretare greșită a unei imagini a Atenei care demonstrează procesul pierdut de turnare cu ceară a oțelului, pe care Dedal l-ar fi adus în Sardinia.[18]

În filmul Iason și Argonauții din 1963, Talos apare mult mai mare decât în mitul original. El este trezit după ce Hercule și Hylas fură o broșă gigantică dintr-un tezaur. Apoi îi atacă pe argonauți și le distruge nava. Moare când Iason își folosește sulița pentru a-i deșuruba un dop de la gleznă, făcându-l pe Talos să sângereze.[19]

Vezi și

modificare

Note de subsol

modificare
  1. ^ Două picturi în vază de la sfârșitul secolului al V-lea care descriu moartea lui Talos sunt discutate de Robertson (1977).[3] Referințele literare și artistice antice sunt adunate în Mayor (2018).[4]
  2. ^ M.P. Nilsson⁠(d) noted that "Talos is evolved out of an old Cretan god, who became identified with Zeus" and concluded that, like Cronus, Zeus Tallaios belongs certainly to the pre-Greek stratum⁠(d).[10]:{{{1}}}
  3. ^ În o notă din Bibliothēkē⁠(d), învins de o săgeată trasă de Poeas în călcâiul său vulnerabil; în Argonautica⁠(d), învins de artele magice ale lui Medeea. În picturile în vază attice și sud-italiene, Dioscuri, îi flanchează figura în cădere, dar nicio sursă literară nu le menționează în legătură cu Talos.[12]
  4. ^ Pausanias, observând genealogia neortodoxă a lui Talos dată de Cinaethon, remarcă „Legendele Greciei au, în general, forme diferite, iar acest lucru este valabil mai ales în cazul genealogiei."
  5. ^ Talos este un dar pentru Europa doar în Argonautica și în Eustathius⁠(d), potrivit lui Mirmont (1892)[13] citat în Bruce (1913).[14]
  6. ^ Potrivit unui fragment al poetului timpuriu Cinaethon din Sparta, pentru care Talos a fost „tatăl”, nu creația lui Hephaestus; remarcat de Pausanias.[15]
  7. ^ Episodul Talos este în Argonautica 4.
  8. ^ Nilsson (1923)[10] compară poveștile spuse de eleni despre Molech de bronz la Cartagina.[16]

Referințe

modificare
  1. ^ "Talos". Random House Webster's Unabridged Dictionary⁠(d).
  2. ^ a b Sparkes, Brian (). The Red and the Black: Studies in Greek pottery. Routledge. p. 124. ISBN 0-415-12661-4,  ISBN: 978-0-415-12661-8
  3. ^ Robertson, M. (). „The death of Talos”. Journal of Hellenic Studies. 97: 158–160, esp. 159. doi:10.2307/631029. JSTOR 631029. 
  4. ^ Mayor, Adrienne (). Gods and Robots : Myths, machines, and ancient dreams of technology. Princeton, NJ: Princeton University Press. pp. 7–30. doi:10.2307/j.ctvc779xn. 
  5. ^ (pseudo-)Apollodorus⁠(d). Bibliothēkē [Library].  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  6. ^ a b Apollodorus⁠(d), 1.9.26; this is the source of the later impression that Talos was an Automaton⁠(d).
  7. ^ a b Apollonius of Rhodes (). Green, Peter, ed. The Argonautika: Apollonios Rhodios. pp. 355 ff, notes to 4:1638. 
  8. ^ Hesychii, Alexandrini (). Alberti, Johannes, ed. Lexicon. Leiden. 
  9. ^ Kerenyi, Karl (). The Gods of the Greeks. p. 110. 
  10. ^ a b Nilsson, M.P. (). „Fire-festivals in ancient Greece”. The Journal of Hellenic Studies. 43 (2): 144–148, esp. 148. doi:10.2307/625803. JSTOR 625803. 
  11. ^ Cook, A.B. (iunie 1964). Zeus: God of the bright sky. A Study of Ancient Religion. I. Biblo-Moser. pp. 729 ff. ISBN 978-081960148-3. 
  12. ^ Howe, Thalia Phillies (octombrie 1957). „Sophokles, Mikon, and the Argonauts”. American Journal of Archaeology. 61 (4): 341–350, esp. 347 and notes. doi:10.2307/500602. JSTOR 500602. 
  13. ^ de Mirmont, H. de la Ville (). Apollonios de Rhodes: les Argonautiques: traduction française suivie de notes critiques. Paris, FR & Bordeaux, FR. p. 402. 
  14. ^ Bruce, J. Douglas (aprilie 1913). „Human automata in classical tradition and Mediaeval romance”. Modern Philology. 10 (4): 511–526, esp. 513 and footnote. doi:10.1086/386901. 
  15. ^ Pausanias. Description of Greece⁠(d). VIII 53.2–5. 
  16. ^ „sigma 124”. Suda.  Parametru necunoscut |section-url= ignorat (ajutor)
  17. ^ a b Cook, A.B. (). Zeus.  Parametru necunoscut |la= ignorat (ajutor)
  18. ^ Graves (1955) The Greek Myths §92.8 .
  19. ^ Frontisi-Ducroux, Françoise. "Dédale Et Talos. Mythologie Et Histoire Des Techniques". Revue Historique, vol. 243, no. 2 (494), 1970, pp. 281–296 Alexandre Marcinkowski et Jérôme Wilgaux, « Automates et créatures artificielles d’Héphaïstos : entre science et fiction », Techniques & Culture [En ligne], 43-44 | 2004
  20. ^ Newman, Heather (). „The Talos Principle underwent 15,000 hours of playtesting — but not by humans (interview)” (în engleză). VentureBeat. Accesat în . 
  21. ^ „Puzzelgame The Talos Principle 2 verschijnt op 2 november voor pc en console” (în neerlandeză). Tweakers. Accesat în . 

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Talos&oldid=16336059