Tarsila do Amaral
| Tarsila do Amaral | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][5][6][7]  Capivari, São Paulo, Brazilia |
| Decedată | (86 de ani)[1][8][5][7] São Paulo, São Paulo, Brazilia |
| Înmormântată | Cemitério da Consolação[*][9] |
| Căsătorită cu | Oswald de Andrade[*] (–)[10] |
| Cetățenie |  Brazilia[11] |
| Ocupație | pictoriță sculptoriță desenatoare[*] artistă |
| Limbi vorbite | limba portugheză |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | arte vizuale[2], Pintura no Brasil[*][2], Escultura do Brasil[*][2] |
| Studii | Academia Julian[3] |
| Opere importante | Abaporu[*][4], Workers[*] |
| Site oficial | http://www.tarsiladoamaral.com.br/ |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Tarsila do Amaral (n. , Capivari, São Paulo, Brazilia – d. , São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost o pictoriță braziliană și cofondatoare a mișcării antropofagice.
Biografie modificare
Împreună cu partenerul ei, Oswald de Andrade, al cărui prieten era Mário de Andrade, împreună cu Anita Malfatti, studentă a lui Georg Fischer-Elpons și Menotti del Picchia, aparținea grupului de artiști Grupo dos Cinco ("Grupul celor Cinci") și a fost membră a revistei culturale Semana de Arte Moderna.
Una dintre cele mai faimoase picturi intitulata Abaporu a fost creata în 1928. Abaporu înseamnă în limba populației tupí, antropofag, după care s-a numit ea însăși mișcarea-antropofagie. Pictura de 85 cm × 73 cm a fost achiziționată de către colecționarul și milionarul argentinian Eduardo Costantini în anul 1995 cu 1,5 milioane dolari și este în prezent în Museu de arte latino-americana din Buenos Aires (MALBA).
Ideea europeană de primitivitate a culturilor lor străine, combinată cu atribuirea sălbaticului nobil, uneori corespunde imaginii canibalismului. Ca mișcare artistică împotriva eurocentrismului și pentru o referință încrezătoare atât la tradițiile proprii, cât și la direcțiile europene moderne de stil, Tarsila do Amaral și Movimento antropófago au atacat stereotipuri și atribuții europene pentru a le deconstrui.
În critica postcoloniană de astăzi, există referințe destul de clare la Movimento antropófago. Luzenir Caixeta și Lucia Helena se referă, de asemenea, în legătura cu Movimento antropófago, la carnavalul brazilian în stilul său dionisiac și militant, a cărui trăsătură principală reprezintă critica la cultura dominantă europeană.
În 2007, asteroidul (4123) Tarsila a fost numit după ea.
Note modificare
- ^ a b c d Tarsila do Amaral, SNAC, accesat în
- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ https://www.moma.org/artists/49158, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Tarsila do Amaral, Autoritatea BnF
- ^ a b Tarsila, DO AMARAL, Le Delarge
- ^ a b c d Tarsila, Tarsila[*]
- ^ a b Tarsila do Amaral, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ (PDF) https://www.prefeitura.sp.gov.br/cidade/upload/cemiterio%20mapa%20baixa_1219246518.pdf, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în
Bibliografie modificare
- Lucia Helena (1983): Uma literatura antropofagica. UNI Ceara.
- Luzenir Caixeta (2004): Antropofagia ca răspuns la Hegemonia Culturală Eurocentrică sau: Cum societatea majoritară trebuie să "înghită" femeile feministe migrante. În: Hito Steyerl, Encarnación Gutiérrez Rodríguez (Ed.): Subalternul vorbeste germana? Migrație și critici postcoloniale, Editura Unrast, Münster, ISBN 3-89771-425-6.
Legături externe modificare
- Site-ul oficial al Tarsila do Amaral (portugheză)
- Tarsila do Amaral în Google Arts & Culture
- Tarsila do Amaral [1] în Enciclopédia Itaú Cultural (portugheză)
- Tarsila: Catalog Raisonné [2] (engleză, portugheză)
- Manifestul Antropófago în traducerea în limba engleză Manifestul Cannibal Februarie 2006 în Arhiva de Internet ) (în engleză)
- Thomas Sandfuhr: Só a Antropofagia nós une : Asimilarea și diferența în figura lui Anthropophagen [3] (document Word)