O taverna (în greacă ταβέρνα) este un mic restaurant grecesc⁠(d) în care se servesc preparate din bucătăria grecească⁠(d). Taverna este o parte integrantă a culturii grecești și a devenit familiară persoanelor din alte țări care vizitează Grecia, precum și persoanelor care frecventează tavernele (ταβέρνες, la plural) înființate de grecii expatriați⁠(d) în țări ca Statele Unite ale Americii și Australia.

O taverna pe insula grecească Naxos

Etimologie și istorie

modificare

Taverna (în greacă ταβέρνα) este un cuvânt preluat din latinescul taberna (la plural tabernae), care înseamnă „magazin” (vezi taberna⁠(d) romană). Cuvântul latin era derivat la rândul său din tabula, care înseamnă „masă”.

Cele mai vechi mărturii arheologice ale unui restaurant grecesc au fost descoperite în Agora din Atena⁠(d) în timpul săpăturilor efectuate de Școala Americană de Studii Clasice⁠(d) la începutul anilor 1970.[1] Cantități mari de ustensile de gătit și de mâncat, precum farfurii, castroane, caserole cu capac, rotisoare⁠(d) pentru frigerea cărnii, mojare pentru tocat și măcinat, precum și un clopot pentru un vas de gătit și o varietate de ulcioare, s-au găsit în acea taverna.[1] Au fost găsite, de asemenea, cantități mari de oase de pește și rămășițe de crustacee, ceea ce dezvăluie că meniul restaurantului era format din stridii, midii⁠(d), Murex⁠(d) și pești mari.[1] Un magazin de vinuri din apropiere, asociat posibil cu restaurantul, servea vin local din Attica, precum și o mare varietate de vinuri importate din Chios, Mende⁠(d), Corint, Samos și Lesbos.[1]

Localurile care serveau vin au fost, de asemenea, prezente în Imperiul Bizantin, așa cum demonstrează o dispoziție a autorităților din secolul al X-lea d.Hr. care stabilea o oră de închidere⁠(d) pentru a preveni „violența și revoltele” induse de consumul de alcool.[2]

Funcționare

modificare

Tavernele se deschid de obicei la prânz, iar programul de servire a cinei începe la ora 20:00 și atinge apogeul în jurul orei 22:00.[3] Pe măsură ce turismul s-a dezvoltat în Grecia, numeroase taverne au încercat să-și satisfacă vizitatorii străini cu meniuri în limba engleză, iar multe dintre ele apelează la persoane insistente („tout⁠(d)”) pentru a-i atrage înăuntru pe vizitatori. În mod similar, tavernele din zonele turistice plătesc comisioane ghizilor turistici care aduc acolo grupuri de turiști.[4]

Un meniu tipic pentru o tavernă modernă include adesea:

  • Pâine, de obicei franzele grecești, iar uneori pita⁠(d)
  • Carne de miel, porc sau vită
  • Salate precum salata grecească⁠(d)
  • Aperitive sau antreuri precum Tzatziki⁠(d) (sos de iaurt, usturoi și castraveți), Melitzanosalata⁠(d) (sos de vinete), Tirokafteri⁠(d) (brânză feta bătută, cu ardei iute și ulei de măsline), Spanakopita⁠(d) și dolmades sau dolmadakia - (amestec de orez cu ierburi proaspete precum mentă și pătrunjel și, uneori, nuci de pin - și în unele regiuni se adaugă carne tocată - strâns învelită cu frunze fragede de struguri și servit cu un sos de lămâie gros și cremos)
  • Supe precum Avgolemono⁠(d) (supă cu ou și lămâie) și fasolada (ciorbă de fasole)
  • Paste cum ar fi spaghetti napolitano, Pastitsio⁠(d) (straturi coapte de paste groase și amestec de carne tocată acoperite cu un sos bechamel gros)
  • Mâncăruri din pește și fructe de mare, cum ar fi pește proaspăt prăjit, cod sărat⁠(d) prăjit servit cu skordalia (sos de usturoi⁠(d)), calmar prăjit⁠(d) și caracatiță
  • Mâncăruri coapte (magirefta), inclusiv o mare varietate de mâncăruri de legume de sezon, cum ar fi musaca (vinete sau dovlecei, carne tocată și sos bechamel)
  • Mâncăruri la grătar, cum ar fi Souvlaki⁠(d)
  • Vin, inclusiv Retsina⁠(d), Mavrodafni⁠(d) și alte soiuri grecești de vin roșu/alb
  • Bere
  • Băuturi spirtoase precum Ouzo⁠(d), Tsipouro⁠(d) și coniac Metaxa⁠(d)
  • Fructe
  • Deserturi precum baclava, Galaktoboureko⁠(d) etc.

În literatură și artă

modificare

Personajul principal din piesa Shirley Valentine⁠(d) (1986), scrisă de Willy Russell⁠(d) și adaptată în 1989 într-un film britanic⁠(d) după scenariul dramaturgului, își părăsește soțul și familia din Liverpool pentru o vacanță în care are o aventură cu un chelner de la o tavernă și ajunge în final să lucreze acolo.[5]

  1. ^ a b c d Shear 1975, pp. 356–357.
  2. ^ Book of the Eparch 19, as quoted in Dalby 1996, "Biscuits from Byzantium", p. 196.
  3. ^ Hiestand 2003, p. 65.
  4. ^ Cox 2001, p. 97.
  5. ^ Riggs 1999, "Willy Russell".

Bibliografie

modificare
  • Cox, Anthony (). Still Life in Crete: A Singular View. Parkland, FL: Universal Publishers. ISBN 1-58112-691-3. 
  • Dalby, Andrew (). Siren Feasts: A History of Food and Gastronomy in Greece. London and New York: Routledge. ISBN 978-1-13-496985-2. 
  • Hiestand, Emily (). „Lessons from the Taverna”. În Haberger, Larry; O'Reilly, Sean; Alexander, Brian S. Travelers' Tales Greece: True Stories. Travelers Tales. pp. 65–74. ISBN 1-885211-99-6. 
  • Riggs, Thomas (). Contemporary Dramatists (ed. 6th). Detroit, MI: St. James Press. ISBN 978-1-55-862371-2. 
  • Shear, T. Leslie (). „The Athenian Agora: Excavations of 1973–1974” (PDF). Hesperia. 44 (4): 331–374. doi:10.2307/147506. JSTOR 147506. 

 

Legături externe

modificare