Teorema chinezească a resturilor

Teorema chineză a resturilor este un rezultat provenit din teoria numerelor, cu aplicații în criptografie. Teorema a fost cunoscută de matematicienii chinezi din secolul al III-lea, apărând într-o carte a matematicianului Sunzi în Sunzi Suanjing, iar apoi, în 1247, într-o altă carte a lui Qin Jiushao.

Formularea originală a lui Sun-tzu: sistemul: Are o infinitate de soluții , unde

Dacă   sunt numere întregi prime între ele două câte două, atunci, pentru orice numere întregi  , există un număr întreg   care este soluție a următorului sistem de congruențe[1]:

 

Pentru a rezolva sistemul, definim mai întâi notația  drept inversul modular al lui   în raport cu  , unde  . Dacă  , oricare ar fi  , unde  , atunci  . Pentru a verifica corectitudinea soluției propuse, se poate observa că fiecare termen   din sumă este congruent cu  , deoarece  . De asemenea, toți ceilalți termeni  , unde  , conțin elementul   care este multiplu de  , motiv pentru care se vor anula. Astfel, sistemul inițial se verifică. Mai mult, sistemul are o infinitate de soluții:  .

Să considerăm sistemul:

 

Conform formulei  , soluția se va calcula drept:  . Pornind de la această soluție, putem găsi o infinitate de alte soluții:  .

Generalizare

modificare

Relația  , unde   este validă dacă și numai dacă  ; de aceea, sistemul de congruențe poate fi rezolvat chiar dacă numerele   nu sunt prime între ele două câte două, cu condiția:

 

Toate soluțiile   vor fi atunci congruente modulo cel mai mic multiplu comun al numerelor  :

 

  1. ^ Menezes, p. 68

Bibliografie

modificare
  • Menezes, Alfred; van Oorschot, Paul; Vanstone, Scott. Handbook of Applied Cryptography.