Terorismul în Europa

Statele membre ale Uniunii Europene definesc terorismul ca o sumă de acte criminale cu scopul de a intimida populația și de a obliga statele să se supună cererilor formulate de autorii acestor acte sau/și pentru a destabiliza structurile fundamentale politice, economice, constituționale sau sociale ale unei țări sau ale unei organizații internaționale. UE continuă să servească drept zonă pentru finanțarea, oferirea de logistică, de refugiu și recrutare pentru grupările teroriste care operează în principal în afara Europei.^[2]

Terorismul islamic în Europa

Atacurile teroriste în UE după afiliere

După anul 1990, s-au înregistrat în Europa circa 40 de atacuri atribuite terorismului islamic. Atribuirea aceasta se face în urma revendicării lor de către diverse organizații (ISIS, Al-Qaida etc.) sau în urma mesajelor cu conținut religios transmise de atacatori. De pildă, multe atentate sunt precedate de strigătul „Allahu akbar”.^[3]

Circa 70% dintre atacurile teroriste din perioada 1990–aprilie 2016 s-au produs în ultimii cinci ani. Doar în anul 2015 au avut loc un sfert din numărul total de atacuri. Franța are frecvența cea mai mare a atacurilor, Rusia are cei mai mulți morți, iar Spania cei mai mulți răniți.

Strategia UE de combatere a terorismului

Statele membre ale Uniunii Europene sunt angajate pe deplin să lupte împreună împotriva terorismului și să asigure cetățenilor săi un nivel cât mai ridicat de protecție. În acest sens, Consiliul a adoptat în 2005 strategia UE de combatere a terorismului.^[4] Strategia se axează pe patru piloni principali: prevenirea, protecția, urmărirea și răspunsul.

Una dintre prioritățile UE în domeniul combaterii terorismului este identificarea și abordarea factorilor care contribuie la radicalizare și a proceselor de recrutare a persoanelor care comit acte de terorism. În acest sens, Consiliul a adoptat o strategie UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste. Având în vedere evoluțiile recente, precum fenomenul persoanelor care acționează singure și al luptătorilor străini sau potențialul tot mai mare de mobilizare și de comunicare al mijloacelor de comunicare sociale, Consiliul a adoptat o versiune revizuită a acestei strategii în iunie 2014. În decembrie 2014, miniștrii justiției și afacerilor interne au adoptat o serie de orientări pentru Strategia revizuită a UE pentru combaterea radicalizării și a recrutării.^[4] Aceste orientări stabilesc o serie de măsuri care să fie puse în aplicare de către UE și statele membre.

A doua prioritate a strategiei UE de combatere a terorismului este protecția cetățenilor și a infrastructurii și reducerea vulnerabilității la atacuri. Aceasta cuprinde protejarea frontierelor externe, îmbunătățirea securității transporturilor, protejarea țintelor strategice și reducerea vulnerabilității infrastructurilor critice. În acest domeniu, UE lucrează în prezent la elaborarea unor acte legislative prin care se reglementează utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) în scopul asigurării respectării legii.^[5]

UE depune eforturi în vederea combaterii capacității de planificare și de organizare a organizațiilor teroriste și a aducerii acestora în fața justiției. Pentru a realiza aceste obiective, UE și-a îndreptat atenția asupra mai multor aspecte: consolidarea capacităților naționale, îmbunătățirea cooperării practice și a schimbului de informații între autoritățile polițienești și judiciare (în special prin intermediul Europol și Eurojust), abordarea chestiunii finanțării terorismului și dejucarea mijloacelor de organizare a atacurilor și de comunicare ale organizațiilor teroriste.^[4] În mai 2015, Consiliul și Parlamentul European au adoptat noi norme de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului.

Cel de al patrulea obiectiv al strategiei UE de combatere a terorismului este pregătirea, în spiritul solidarității, în vederea gestionării și a reducerii la minim a consecințelor unui atac terorist. Acest lucru se realizează prin îmbunătățirea capacității de a gestiona urmările, coordonarea răspunsului și nevoile victimelor. Printre prioritățile din acest domeniu se numără elaborarea unor modalități ale UE de coordonare a situațiilor de criză, revizuirea mecanismului de protecție civilă, dezvoltarea procedurilor de evaluare a riscului sau schimbul de bune practici privind asistența acordată victimelor terorismului.

În orientările strategice privind justiția și afacerile interne, adoptate în iunie 2014, Consiliul European a solicitat instituirea unei politici eficiente de combatere a terorismului, care să integreze aspectele interne și externe. La 12 februarie 2015, șefii de stat și de guvern din UE au subliniat importanța pentru UE a unei cooperări sporite cu țările terțe în domeniul securității și combaterii terorismului. În ceea ce privește relațiile dintre UE și țările terțe, programul de combatere a terorismului se concretizează în diferite moduri, precum dialogurile politice la nivel înalt, adoptarea unor clauze și acorduri de cooperare sau proiectele specifice de consolidare a capacității și de asistență acordată unor țări strategice. UE cooperează pentru combaterea terorismului cu țări din Balcanii de Vest, Sahel, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Cornul Africii și America de Nord, precum și din Asia.^[4] Cooperarea cu SUA reprezintă o componentă fundamentală a strategiei UE. În ultimii ani au fost încheiate acorduri de cooperare în domenii precum finanțarea terorismului, transporturile și frontierele, asistența judiciară reciprocă sau extrădarea. Autoritățile SUA colaborează tot mai strâns cu Europol și Eurojust. O altă componentă importantă a dimensiunii externe a combaterii terorismului implică colaborarea strânsă cu alte organizații internaționale și regionale în vederea consolidării consensului internațional și a promovării standardelor internaționale de combatere a terorismului. Uniunea Europeană colaborează cu organizații internaționale, inclusiv cu ONU și cu Forumul mondial privind combaterea terorismului, și cu organizații regionale, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE, Liga Statelor Arabe și Organizația de Cooperare Islamică.^[4] În cadrul cooperării sale cu Organizația Națiunilor Unite, și în urma unor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, UE a adoptat anumite măsuri restrictive împotriva unor persoane sau entități care au legătură cu rețeaua Al-Qaida.^[4]

Listă de atacuri teroriste (cel puțin 10 morți)

Dată	Loc	Morți	Răniți	Autor(i)
13 decembrie 1867	Londra	12	120	Frăția Republicană Irlandeză
13 decembrie 1921	Bolgrad	100		Separatiști basarabeni
16 aprilie 1925	Sofia	213	500	Partidul Comunist Bulgar
18 iunie 1961	Vitry-le-François	24	132	Organisation armée secrète
12 octombrie 1967	Marea Mediterană, la sud-est de Rodos	66	0
12 decembrie 1969	Milano	17	88	Ordine Nuovo Carlo Digilio
21 februarie 1970	Würenlingen	47	0	Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei
9–11 august 1971	Belfast	11	0	Batalionul 1 al Regimentului Parașutiști
4 decembrie 1971	Belfast	15	17	Forța Voluntarilor din Ulster
5–6 septembrie 1972	München	17	0	Septembrie Negru
17–18 decembrie 1973	Roma	34	22	Septembrie Negru Organizația pentru Eliberarea Palestinei
4 februarie 1974	Birstall	12	38	IRA
4 august 1974	San Benedetto Val di Sambro	12	48	Ordine Nero
8 septembrie 1974	Marea Ionică, la vest de Grecia	88	0	Organizația Abu Nidal
13 septembrie 1974	Madrid	13	71	ETA
21 noiembrie 1974	Birmingham	21	182	IRA
5 ianuarie 1976	Kingsmill	10	1	IRA
1 mai 1977	Istanbul	34	136	Kontrgerilla
17 februarie 1978	Gransha	12	30	IRA
2 august 1980	Bologna	85	200	Nuclei Armati Rivoluzionari Luigi Ciavardini Valerio Fioravanti Francesca Mambro
26 septembrie 1980	München	13	211	Gundolf Köhler
20 iulie 1982	Londra	11	22	IRA Danny McNamee
6 decembrie 1982	Ballykelly	17	30	Armata Națională de Eliberare Irlandeză
23 decembrie 1984	San Benedetto Val di Sambro	16	267	Cosa Nostra Giuseppe Calò Guido Cercola Franco Di Agostino
12 aprilie 1985	Madrid	18	82	Organizația Jihadul Islamic
23 iunie 1985	Oceanul Atlantic, la sud-vest de Irlanda	329	0	Babbar Khalsa
23–24 noiembrie 1985	Luqa	60	38	Organizația Abu Nidal
27 decembrie 1985	Roma	19	100	Organizația Abu Nidal
14 iulie 1986	Madrid	12	32	ETA
19 iunie 1987	Barcelona	21	45	ETA
8 noiembrie 1987	Enniskillen	12	63	IRA
11 decembrie 1987	Zaragoza	11	88	ETA
11 iulie 1988	La sud-vest de Atena	11	98	Organizația Abu Nidal
21 decembrie 1988	Lockerbie	270	0	Abdelbaset al-Megrahi
22 septembrie 1989	Deal	11	21	IRA
23 octombrie 1993	Belfast	10	57	IRA
14–19 iunie 1995	Budionnovsk	129	415	Rebeli ceceni conduși de Shamil Basayev și Aslambek Abdulkhadzhiev
10 noiembrie 1996	Moscova	14	50	Andrei Anohin Mikhail Smurov
15 august 1998	Omagh	29	220	IRA
19 martie 1999	Vladikavkaz	52	168	Adam Tsurov Abdulrakhim Khutiyev Makhmud Temirbiyev Umar Khaniyev
4 septembrie 1999	Buinaksk	64	146	Djamaatul Islamic al Daghestanului
9 septembrie 1999	Moscova	100	690	Republica Cecenă Icikeria
13 septembrie 1999	Moscova	124	7	Republica Cecenă Icikeria
16 septembrie 1999	Volgodonsk	18	89	Republica Cecenă Icikeria
2 iulie 2000	Argun	26	81	Republica Cecenă Icikeria
16 februarie 2001	Podujevo	12	40	Extremiști albanezi din Kosovo
9 mai 2002	Kaspiisk	44	133	Rappani Khalilov
23–26 octombrie 2002	Moscova	125	700	Riyad-us Saliheen
27 decembrie 2002	Groznîi	71	640	Riyad-us Saliheen
12 mai 2003	Znamenskoe	54	199	Emiratul Caucaz
5 iulie 2003	Tușino	14	60	Emiratul Caucaz Zulikhan Elikhadzhiyeva
15 noiembrie 2003	Istanbul	28	300	Al-Qaida
20 noiembrie 2003	Istanbul	31	450	Al-Qaida
5 decembrie 2003	Stavropol	46	170	Riyad-us Saliheen
6 februarie 2004	Moscova	39	113	Anzor Izhayev
11 martie 2004	Madrid	192	2057	Al-Qaida
9 mai 2004	Groznîi	10	100
24 august 2004	Regiunile Tula și Rostov	90	0
31 august 2004	Moscova	10	50
1–3 septembrie 2004	Beslan	330	783	Riyad-us Saliheen
1 iulie 2005	Mahacikala	11	25	Emiratul Caucaz
7 iulie 2005	Londra	56	784	Hasib Hussain Mohammad Sidique Khan Germaine Lindsay Shehzad Tanweer
21 august 2006	Moscova	13	47	Spas
27 iulie 2008	Istanbul	17	154	Partidul Muncitorilor din Kurdistan
6 noiembrie 2008	Vladikavkaz	12	41	Emiratul Caucaz
17 august 2009	Nazran	25	164	Emiratul Caucaz
27 noiembrie 2009	Uglovka	26	96
29 martie 2010	Moscova	40	102	Emiratul Caucaz
31 mai 2010	Kizlear	12	23
29 august 2010	Țentaroi	18	24	Emiratul Caucaz
9 septembrie 2010	Vladikavkaz	17	161
24 ianuarie 2011	Moscova	37	173	Emiratul Caucaz
11 aprilie 2011	Minsk	15	204	Dzimitry Kanavalau Vlad Kavalyou
22 iulie 2011	Oslo și Utøya	77	319	Anders Behring Breivik
3 mai 2012	Mahacikala	14	87	Emiratul Caucaz
29 decembrie 2013	Volgograd	17	34	Emiratul Caucaz Oksana Aslanova
30 decembrie 2013	Volgograd	14	28	Emiratul Caucaz
4 decembrie 2014	Groznîi	26	36	Emiratul Caucaz
7 ianuarie 2015	Paris	12	11	Chérif Kouachi Saïd Kouachi
13 ianuarie 2015	Buhas	12	18	Republica Populară Donețk
9–10 mai 2015	Kumanovo	18	37	UÇK
13–14 noiembrie 2015	Paris	137	413	Statul Islamic
12 ianuarie 2016	Istanbul	14	9	Statul Islamic Nabil Fadli
22 martie 2016	Bruxelles	35	340	Statul Islamic Ibrahim El Bakraoui Najim Laachraoui Mohamed Abrini Khalid El Bakraoui Osama Krayem
7 iunie 2016	Istanbul	13	51	Șoimii Libertății din Kurdistan
28 iunie 2016	Istanbul	44	230	Statul Islamic Rakim Bulgarov Vadim Osmanov
14 iulie 2016	Nisa	86	458	Statul Islamic Mohamed Lahouaiej-Bouhlel
22 iulie 2016	München	10	36	David Sonboly
10 decembrie 2016	Istanbul	39	154	Șoimii Libertății din Kurdistan
19 decembrie 2016	Berlin	12	56	Statul Islamic Anis Amri
1 ianuarie 2017	Istanbul	39	70	Statul Islamic Abdulkadir Masharipov
3 aprilie 2017	Sankt Petersburg	14	64	Statul Islamic Akbarzhon Jalilov
22 mai 2017	Manchester	23	119	Statul Islamic Salman Abedi