Themis
Themis | |
![]() | |
Civilizația | mitologia greacă ![]() |
---|---|
Căsătorit cu | Zeus ![]() |
Urmași | Ore Epimeteu Prometeu Hesperide Menoetius Adrasteia[*] Eirene[*] Dike[*] Eunomia[*] Astraea Clothos[1][2] Lachesis[1][2] Atropos[1][2] Themides[*] Dysis[*] Auxo[*] Thallo[*] Arctus[*] Carpo[*] Acme[*] ![]() |
Tată | Uranus ![]() |
Mamă | Geea ![]() |
Bunic | Haos[3] ![]() Haos ![]() |
Bunică | Hemera[4] ![]() Hemera ![]() |
Frați | Rhea[5] Iapetus Cronos Hyperion Theia Oceanus Thetys ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Themis este în mitologia greacă zeița dreptății, este reprezentată de o femeie severă, legată la ochi, ținînd într-o mînă o balanță, iar în cealaltă o sabie. Eșarfa arată că dreptatea trebuie să se facă cu imparțialitate, balanța ar cântări toate probele și ar arăta în condițiile de imparțialitate unde este dreptatea, iar sabia arată executarea hotărârii rezultate în urma judecății.[6] Este fiica zeităților Uranus și Gaia, adică a cerului și a pămîntului. „Themis” înseamnă „legea naturii” și era considerată personificarea ordinii divine, a legii și a obiceiurilor.
O faptă memorabilă a titanidei Themis este că a mijlocit pe lângă Zeus, în timpul potopului, să se liniștească și să aibă milă de singurii oameni care mai supraviețuiau, Deucalion și Pyra, nepoții ei, care au curățat de buruieni și au reaprins focul sacru. De aceea, această zeiță a fost mult iubită de grecii antici.
MitologieModificare
Personificarea conceptelor abstracte este caracteristică grecilor. Abilitatea zeiței Themis de a prevedea viitorul i-a permis să devină una dintre Oracolele din Delphi.
NoteModificare
BibliografieModificare
- Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
- Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2
- George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
- N.A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2