Wikipedia

Teogonia

lucrare de Hesiod

Teogonia

Manuscris al Teogoniei din secolul XIV, cu note adăugate pe margini.
Informații generale
AutorHesiod Modificați la Wikidata
Subiectmitologia greacă
Genpoem narativ[*]​
Ediția originală
Titlu original
Θεογονία
LimbaLimba greacă eolică
Attic Greek[*][[Attic Greek (ancient Greek dialect)|​]] Modificați la Wikidata
Clasificare LCPA4009.T5
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Teogonia (în greacă Θεογονία, Theogonía) este o operă a poetului epic grec Hesiod, compusă în perioada 730-700 î.Hr.. Este un poem-catalog de natură filosofică despre genealogia zeilor. La început se descrie nașterea Cerului și a Pământului, continuându-se cu familiile de zei vechi și noi.

Lucrarea este scrisă în greaca homerică și are 1022 de versuri.

Conținut

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Lumea a început cu generarea spontană a patru ființe: mai întâi a apărut Haos (Prăpastia); apoi Gaia (Pământul), „temelia veșnică a tuturor”; „întunecatul” Tartarus, în adâncurile Pământului; și Eros (Dorința), „cel mai frumos dintre zeii fără de moarte”. Din Chaos au ieșit Erebus (Întunericul) și Nyx (Noaptea). Iar Nyx „din unirea în dragoste” cu Erebus i-a creat pe Aether (Strălucirea) și Hemera (Ziua). Din Gaia au ieșit Uranus (Cerul), Ourea (Munții) și Pontus (Marea).[1]

Primele zeități [2]
HaosGaiaTartarusEros
ErebusNyxUranusOureaPontus
AetherHemera

Uranus s-a împerecheat cu Gaia, iar aceasta a dat naștere celor 12 Titani: Oceanus, Coeus, Crius, Hyperion, Iapetus, Theia, Rhea, Themis, Mnemosyne, Febe, Tethys și Cronos; ciclopii: Brontes, Steropes și Arges; și Hecatonchirii: Cottus, Briareus și Gyges.[3]

Când Cronos l-a castrat pe Uranus, din sângele lui său împrăștiat pe pământ au ieșit Furiile, Giganții și Meliai. Cronos a aruncat organele genitale tăiate în mare, în jurul cărora s-a dezvoltat spuma din care a ieșit zeița Afrodita.[4]

Între timp, Nyx (Noaptea) a produs singură copii: Moros (Osânda), Ker (Destinul), Thanatos (Moartea), Hypnos (Somnul), Oneiroi (Visele), Momus (Vina), Oizys (Durerea), Hesperidele (Fiicele Nopții), Moirae (Sorțile), Keres (Destine), Nemesis (Răsplata), Apate (Înșelăciunea), Philotes (Iubirea), Geras (Bătrânețea) și Eris (Discordia).

Din Eris au venit Ponos (Greutăți), Lethe (Uitare), Limos (Foamete), Algea (Dureri), Hysminai (Bătălii), Makhai (Războaie), Phonoi (Crime), Androktasiai (Măceluri), Neikea (Certuri), Pseudea (Minciuni), Logoi (Povești), Amphillogiai (Dispute), Dysnomia (Anarhie), Ate (Ruină) și Horkos (Jurământ).[5]

După castrarea lui Uranus, Gaia s-a împerecheat cu fiul ei Pontus (Marea), producând o descendență formată în principal din zeități marine, nimfe și monștri hibrizi. Primul lor copil, Nereus (Bătrânul Mării), s-a căsătorit cu Doris, fiica lui Oceanus, și au produs Nereidele, cincizeci de nimfe marine, printre care se numără Amfitrita, Thetis și Psamathe. Cel de-al doilea copil al lor, Thaumas, s-a căsătorit cu Electra, o altă Oceanidă, iar urmașii lor au fost Iris (Curcubeul) și cele două Harpii: Aello și Ocypete.

Al treilea și al patrulea copil al lui Gaia și Pontus, Phorcys și Ceto, s-au căsătorit între ei și au dat naștere celor două Graie: Pemphredo și Enyo, și celor trei Gorgone: Sthenno, Euryale și Medusa. Poseidon s-a împerecheat cu Medusa și au avut doi urmași, calul înaripat Pegas și războinicul Chrysaor.

De asemenea, Gaia s-a împerecheat cu Tartarus pentru a-l produce pe Typhon, cu care Echidna s-a căsătorit, producând mai mulți descendenți monstruoși. Primii lor trei urmași au fost Orthos, Cerber și Hidra. Urmează Himera (a cărei mamă nu este clară, fie Echidna, fie Hidra). În cele din urmă Orthos (perechea sa nu este clară, fie Himera, fie Echidna) a produs doi urmași: Sfinxul și Leul din Nemeea.[6]

Titanii, Oceanus, Hyperion, Coeus și Cronos s-au căsătorit cu surorile lor Tethys, Theia, Febe și Rhea, iar Crius s-a căsătorit cu sora sa vitregă Eurybia, fiica Gaiei și a fiului ei, Pontus. De la Oceanus și Tethys au provenit cei trei mii de zei ai râurilor (printre care Nilus, Alpheus și Scamander) și cele trei mii de nimfe Oceanide (printre care Doris, Electra, Callirhoe, Styx, Clymene, Metis, Eurynome, Perseis și Eidyia). Din Hyperion și Theia au provenit Helios (Soarele), Selene (Luna) și Eos (Zorii), iar din Crius și Eurybia au provenit Astraios, Pallas și Perses. Din Eos și Astraios au venit Vânturile: Zephyrus, Boreas și Notos, Eosphoros și Stelele. De la Pallas și de la Styxul oceanic au venit Zelus (Invidia), Nike (Victoria), Kratos (Puterea) și Bia (Forța).

Din Coeus și Phoebe au ieșit Leto și Asteria, care s-a căsătorit cu Perses, producând-o pe Hecate, iar din Cronos și sora sa mai mare, Rhea, au ieșit Hestia, Demeter, Hera, Hades, Poseidon și Zeus. Titanul Iapetus s-a căsătorit cu Oceanida Clymene și i-a produs pe Atlas, Menoetius, Prometeu și Epimeteu.[7]

Zeus s-a căsătorit cu șapte nemuritoare. Prima sa soție a fost Oceanida Metis, pe care a lăsat-o însărcinată cu Atena, apoi, la sfatul Gaiei și al lui Uranus, a înghițit-o pe Metis pentru ca niciun fiu din Metis să nu-l înlocuiască, așa cum fusese prezis. A doua soție a lui Zeus a fost mătușa sa, titana Themis, care a dat naștere celor trei Horae (Anotimpuri): Eunomia (Ordinea), Dikē (Dreptatea), Eirene (Pacea); și celor trei Moirae (Soarte): Clothos, Lachesis și Atropos. Zeus s-a căsătorit apoi cu cea de-a treia soție a sa, o altă Oceanidă, Eurynome, care le-a născut pe cele trei Grații: Aglaea (Splendoarea), cu care s-a căsătorit Hefaistos, Euphrosyne (Bucuria) și Thalia (Buna dispoziție).

A patra soție a lui Zeus a fost sora sa, Demetra, care a născut-o pe Persefona. Cea de-a cincea soție a lui Zeus a fost o altă mătușă, titana Mnemosyne, din care s-au născut cele nouă muze: Clio, Euterpe, Thalia, Melpomene, Terpsichore, Erato, Polymnia, Urania și Calliope. Cea de-a șasea soție a sa a fost Titana Leto, care i-a dat naștere lui Apollo și Artemis. A șaptea și ultima soție a lui Zeus a fost sora sa, Hera, mama lui Hebe, Ares și Eileithyia.[8]

În cele din urmă, Zeus a „născut-o” el însuși pe Atena, din capul său, ceea ce a înfuriat-o atât de mult pe Hera, încât și-a născut de una singură propriul fiu, Hefaistos, zeul focului și al fierarilor.[9]

Cele șapte soții ale lui Zeus[10]
Zeus
Metis[11]
Athena[12]
Themis
EunomiaDikeEireneClothosLachesisAtropos
HoraeMoirae [13]
Eurynome[14]Demetra
AglaeaEuphrosyneThaliaPersefona
Grații
Mnemosyne
ClioThaliaTerpsichorePolyhymniaCalliope
EuterpeMelpomeneEratoUrania
Muzele
LetoHera
ApolloArtemisHebeAresEileithyiaHefaistos [15]

Din Poseidon și nereida Amfitrita s-a născut Triton, iar din Ares și Afrodita s-au născut Phobos (Frica), Deimos (Teroarea) și Harmonia (Armonia). Zeus, cu Maia, fiica lui Atlas, l-a născut pe Hermes, iar cu muritoarea Alcmene, l-a născut pe eroul Heracle, care s-a căsătorit cu Hebe. Zeus și muritoarea Semele, fiica lui Harmonia și a lui Cadmus, fondatorul și primul rege al Tebei, l-au produs pe Dionisos, care s-a căsătorit cu Ariadna, fiica lui Minos, regele Cretei. Helios și oceanida Perseis au i-au produs pe Circe și Aeetes, care a devenit rege al Colchisului și s-a căsătorit cu oceanida Idyia, producând-o pe Medeea.[16]

Zeița Demetra s-a unit cu muritorul Iasion pentru a-l naște pe Plutus. Pe lângă Semele, zeița Harmonia și muritorul Cadmus i-au mai făcut pe Ino, Agave, Autonoe și Polydorus. Eos (Zori) cu muritorul Tithonus, i-a produs pe eroul Memnon și pe Emathion, iar cu Cephalus, l-a produs pe Phaethon. Medeea cu muritorul Iason, a produs pe Medius. Nereida Psamathe cu muritorul Aeacus, l-a produs pe eroul Phocus. Nereida Thetis, cu Peleus l-a produs pe marele războinic Ahile, iar zeița Afrodita cu muritorul Anchises l-a produs pe eroul troian Aeneas. Cu eroul Odiseu, Circe îi va da naștere lui Agrius, Latinus și Telegonus, iar fiica lui Atlas, Calypso, îi va naște și ea doi fii lui Odiseu, Nausithoos și Nausinous.[17]

Note

modificare
  1. ^ Theogony 126–132 (Most, pp. 12, 13).
  2. ^ Theogony 116–132 (Most, pp. 12, 13); Caldwell, p. 5, table 3; Hard, p. 694; Gantz, p. xxvi.
  3. ^ Theogony 147–153 (Most, pp. 14, 15).
  4. ^ Theogony 173–206 (Most, pp. 16, 17).
  5. ^ Theogony 226–232 (Most, pp. 20, 21). The translations of the names used here are those given by Caldwell, p. 6, table 5.
  6. ^ The "she" at 326 is ambiguous, see Clay, p. 159, with n. 34, but probably refers to the Chimera according to Gantz, p. 23; Most, p. 29 n. 20; West 1988, p. 67 n. 326; but possibly to Echidna or less likely to Ceto.
  7. ^ Theogony 507–511 (Most, pp. 42, 43).
  8. ^ Theogony 912–923 (Most, pp. 76, 77).
  9. ^ Theogony 924–929 (Most, pp. 76, 77).
  10. ^ Theogony 886–929 (Most, pp. 74, 75); Caldwell, p. 11, table 14.
  11. ^ One of the Oceanid daughters of Oceanus and Tethys, at 358.
  12. ^ Of Zeus' children by his seven wives, Athena was the first to be conceived ( 889), but the last to be born. Zeus impregnated Metis then swallowed her, later Zeus himself gave birth to Athena "from his head" ( 924).
  13. ^ At 217 the Moirai are the daughters of Nyx.
  14. ^ One of the Oceanid daughters of Oceanus and Tethys, at 358.
  15. ^ Hephaestus is produced by Hera alone, with no father at 927–929. In the Iliad and the Odyssey, Hephaestus is apparently the son of Hera and Zeus, see Gantz, p. 74.
  16. ^ Theogony 930–962 (Most, pp. 76, 77).
  17. ^ Theogony 963–1018 (Most, pp. 78, 79). According to West 1966, p. 434 on line 1014, the line, which has Circe being the mother of Telegonus, is probably a later (Byzantine?) interpolation.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Teogonia&oldid=15833643