Alpheus (mitologie)

Alpheus
Căsătorit cu Telegone[*][[Telegone (mythical spouse of Alpheus)|​]]  Modificați la Wikidata
Urmași Orsilochus[*][[Orsilochus (mythological Greek character)|​]]
Phegeus[*][[Phegeus (mythical son of Alpheius)|​]]
Q6009377[*]
Danais[*][[Danais |​]]
Myrtoessa[*][[Myrtoessa (Arcadian nymph)|​]]  Modificați la Wikidata
TatăOceanus[1][2][3]  Modificați la Wikidata
MamăThetys[1][2][3]  Modificați la Wikidata
BunicUranus  Modificați la Wikidata
Uranus[4]  Modificați la Wikidata
BunicăGeea  Modificați la Wikidata
Geea[4]  Modificați la Wikidata


Alfeu sau Alfios este, în mitologia greacă, zeul apei cu același nume,[5] care izvora din Arcadia și se vărsa în mare. Îndrăgostit de nimfa Aretusa, Alfeu a urmărit-o până în insula Ortygia, unde fugara a fost transformată de către Artemis într-un izvor.

MitologieModificare

În mitologie greacă, Alfeu este fiul titanilor Ocean și Thetys, frate cu Nil, Eridan, Struma, Meandru și Istru (Dunărea).[6]

În ficțiuneModificare

Opera anticăModificare

Alfeu este menționat de Ibicos si mitul său este relatat de Polybios, Strabon și Pausanias. Strabon (6.270) amintește de povestea potrivit căreia o cupă aruncată în rîul Alfeu la Olimpia ar fi reaparut la Ortigia în izvorul Aretusa. Este menționat, de asemenea, în Metamorfoze, V, de Ovidiu.

AlteleModificare

Percy Bysshe Shelley s-a inspirat de versiunea din Metamorfoze pentru poezia sa Aretusa.

ReferințeModificare

  1. ^ a b RSKD / Ἀλφειός[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b IeL / Alfei[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b IeSBE / Alfei[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ a b RSKD / Tethys[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Schmitz, Leonhard (). „Alpheias”. În William Smith. Dictionary of Greek and Roman Biography and Mythology. 1. Boston: Little, Brown and Company. pp. 133–134. 
  6. ^ Hesiod, Teogonia v. 337-339 citat în Iliescu, V.; Popescu, Virgil C.; Ștefan Gheorghe (). Izvoare privind istoria României I „De la Hesiod la itinerariul lui Antoninus”. Editura Academiei Republicii Populare Române. p. Secțiunea I.