Artemis

zeița virgină a vânătorii și sălbăticiei
Artemis
Zeița vânătorii
Diane de Versailles Leochares.jpg
Zeița Artemis
(statuie din Muzeul Luvru)
Civilizațiagreacă
Simboluriarcul, săgețile, luna și căprioara
TatăZeus
MamăLeto
BunicCronos  Modificați la Wikidata
Coeus[1]  Modificați la Wikidata
FrațiApollo

Artemis (în greacă veche Ἄρτεμις) este zeița vânătorii în mitologia greacă.

Artemis se numără printre cei doisprezece zei olimpieni. A fost una dintre cele mai vechi și venerate zeități ale Greciei Antice.[2] În perioada clasică a mitologiei elene, Artemis era descrisă ca fiind fiica lui Zeus și a lui Leto, și sora geamănă a lui Apollo. Artemis mai era asimilată ca zeița pădurilor, nașterii copiilor, virginității, fertilității, a vânătorii și era reprezentată mereu cu arc și săgeți.[3] În perioadele eleniste târzii, și-a asumat rolul Eileithiei în ajutorul nașterilor.

Artemis este asociată cu zeița romană Diana.

EtimologieModificare

CaracterizareModificare

EpiteteModificare

  • Aristo - "cea mai bună";
  • Aristobule - "cea mai bună sfătuitoare";
  • Phoebe - epitet asemănător cu cel al fratelui ei geamăn, Apolo "Phoebus";
  • Delia - "din Delos";
  • Parthenia - "fecioară";
  • Soteira - "zeiță salvatoare", epitet folosit pentru mai multe divinități feminine;

AtributeModificare

Artemis este reprezentată ca fiind o tânără zveltă și purtând o tunică nu mai lungă de genunchi. Este însoțită mereu de un arc și o tolbă cu săgeți. În jurul ei se nimeresc des a fi căprioare, ursoaice și alte animale ale pădurii, loc unde aceasta își petrece cel mai mult timpul. În timp ce fratele ei geamăn, Apolo, întruchipează lumina Soarelui, Artemis reprezintă Luna.

În alte culturiModificare

Artemis a fost identificată mai târziu cu Selene,[4] o titanidă, zeița greacă a lunii, câteodată evocată cu o semilună deasupra capului. Totodată a fost corelată cu zeița romană Diana,[5] cu zeița etruscă Artume și cu zeița elenă Hecate.[6]

Artemis din EfesModificare

Artemis din Efes, divinitate de origine asiatică, pe care grecii au găsit-o în Ionia la sosirea lor acolo. Era socotită drept zeiță a fertilității, a rodirii pământului și nu avea nimic în comun cu Artemis din mitologia greacă, în afară de nume.

MituriModificare

NaștereaModificare

Zeus și Leto sunt părinții gemenilor Artemis și Apolo. Hera îi interzice lui Leto să nască pe orice formă de pământ sau așezare ca pedeapsă că a sfidat-o, iubindu-se cu Zeus. Cu toate acestea, insula Delos nu îi dă ascultare Herei și o primește pe Leto să-și nască pruncii. După unele surse, Artemis se naște prima și devine moașă, la timp pentru nașterea lui Apolo. Imediat ce nașterea ia sfârșit, Artemis zburdă la genunchii tatălui său și îi cere, printre altele:

- dreptul să rămână fecioară;

- un arc și o tolbă cu săgeți făurite de Ciclopi;

- să fie însoțită de nimfe și de fetele lui Oceanus în timpul vânătorii;

- să domnească peste munți și sălbăticiuni;

 
Vas cu Apolo și Artemis (Muzeul Louvre)

NiobeModificare

Niobe era regina Tebei și prima femeie muritoare iubită de Zeus. Avea paisprezece copii, șapte fete și șapte băieți. Tocmai din acest motiv, îi reproșează Latonei că nu ar trebui să fie cinstită, fiindcă aceasta are doar doi copii. Ofensați, Artemis și Apolo se răzbună pe regină omorându-i copiii. Artemis săgetează fetele iar Apolo băieții. La final îi cruță doar pe doi dintre aceștia. Din cauza durerii materne, Niobe se preface în stâncă.

ActeonModificare

Acteon era un vânător. Într-o zi, în timp ce era la vânătoare cu câinii săi, acesta dă în preajma unui pârâu. Fără să vrea, o vede acolo pe Artemis, goală, scăldându-se cu nimfele în apă. Artemis îl vede pe vânător și îl transformă într-un cerb, ca pedeapsă pentru imprudența sa. Cerbul este urmărit de câinii săi și sfâșiat fără milă.

Cultul lui ArtemisModificare

Răspândire geograficăModificare

Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice.

Genealogia lui ArtemisModificare

UranusGaia
Testiculele tăiate ale lui UranusIapetusOceanusTethysCronusRhea
Clymene[7]PleioneZeusHeraPoseidonHadesDemetraHestia
Atlas    a[8]
     b[9]
Maia
AresHefaistos
HermesMetis
Atena[10]
Leto
ApolloArtemis
Semele
Dionis
Dione
    a[11]     b[12]
Afrodita

NoteModificare

  1. ^ Q45187343[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Burkert 1985, p. 149
  3. ^ “Locul ei propice este pământul, în special părțile necultivate, pline de bestii
    . . . .” Hammond and Scullard (editors), The Oxford Classical Dictionary. (Oxford: Clarendon Press, 1970) 126.
  4. ^ Hammond, Oxford Classical Dictionary, 970-971.
  5. ^ Hammond, Oxford Classical Dictionary, 337-338.
  6. ^ “Artemis is very often identified with foreign goddesses of a more or less similar kind.” Hammond, Oxford Classical Dictionary, 127.
  7. ^ According to Hesiod's Theogony 507–509, Atlas' mother was the Oceanid Clymene, later accounts have the Oceanid Asia as his mother, see Apollodorus, 1.2.3.
  8. ^ According to Homer, Iliad 1.570–579, 14.338, Odyssey 8.312, Hephaestus was apparently the son of Hera and Zeus, see Gantz, p. 74.
  9. ^ According to Hesiod, Theogony 927–929, Hephaestus was produced by Hera alone, with no father, see Gantz, p. 74.
  10. ^ According to Hesiod's Theogony 886–890, of Zeus' children by his seven wives, Athena was the first to be conceived, but the last to be born; Zeus impregnated Metis then swallowed her, later Zeus himself gave birth to Athena "from his head", see Gantz, pp. 51–52, 83–84.
  11. ^ According to Hesiod, Theogony 183–200, Aphrodite was born from Uranus' severed genitals, see Gantz, pp. 99–100.
  12. ^ According to Homer, Aphrodite was the daughter of Zeus (Iliad 3.374, 20.105; Odyssey 8.308, 320) and Dione (Iliad 5.370–71), see Gantz, pp. 99–100.

BibliografieModificare

  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, Editura Lider, București, 2003, ISBN 973-629-035-2
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992, ISBN 973-9004-09-2

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
OceanusHyperionCoeusCriusIapetusMnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
RheaTethysTheiaPhoebeThemis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
HeraHestiaDemetraHadesPoseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
AresHefaistosHebeEileithyiaEnioEris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis