Ares

zeul războiului în mitologia greacă
Ares
Zeul războiului
Copie din secolul al XIX-lea a lui Ares Borghese. Fațada vestică a Cour Carrée, Palatul Louvre.
Civilizațiagreacă
Rolzeu al războiului
Simbolurisabia, sulița, scutul, casca, carul de luptă, câinele, mistrețul și vulturul
UrmașiErotes (Eros și Anteros), Phobos, Deimos, Flegias, Harmonia, Thrax (personificare a Traciei) și Amazoanele
TatăZeus  Modificați la Wikidata
MamăHera  Modificați la Wikidata
BunicCronos  Modificați la Wikidata
Cronos[1][2]  Modificați la Wikidata
BunicăRhea[3][4]  Modificați la Wikidata
Rhea[1]  Modificați la Wikidata
FrațiDiscordia[5][6]  Modificați la Wikidata

Ares (în greacă veche Ἄρης, însemnând, literalmente, „bătălie”) este zeul războiului în mitologia greacă. El este unul dintre cei doisprezece olimpieni și fiul lui Zeus și Hera. Grecii erau ambivalenți față de el. El întruchipează viteza fizică necesară pentru succesul în război, dar poate, de asemenea, să personifice brutalitatea și pofta de sânge, spre deosebire de sora sa Atena, care simbolizează strategia militară.

Deși există multe opere literare despre relațiile sale amoroase și copiii lui, Ares are un rol limitat în mitologia greacă. Când apare, este adesea umilit. Când zeul fierar Hefaistos a descoperit că soția sa Afrodita avea o aventură cu Ares, i-a prins pe cei doi iubiți într-o plasă și i-a expus la ridiculizarea de către ceilalți zei.

Deși numele lui Ares își are originea din Micene, reputația sa „sălbatică” a fost gândită de unii pentru a reflecta originile sale de zeitate tracică. În unele părți din Asia Mică, el era o zeitate oraculară și mai multe orașe de acolo organizau festivaluri anuale pentru a-l venera ca protector al orașului. Sciții ucideau pe unul din cei o sută de prizonieri de război ca ofrandă pentru un ritual dedicat zeului lor echivalent cu Ares. Spartanii îi dedicau sacrificii umane lui Ares.

Cel mai apropiat omolog al său în religia romană este Marte, căruia i s-a acordat un loc mai important și mai demn în religia romană antică. În timpul elenizării din literatura latină, miturile lui Ares au fost reinterpretate de către scriitorii romani sub numele de Marte, iar mai târziu în arta și literatura occidentală, cele două figuri au devenit indistincte.

Etimologia numelui

modificare
 
Ares Ludovisi, copie romană a unei statui grecești cu Ares

Etimologia numelui Ares este în mod tradițional legată de cuvântul grecesc ἀρή (arē), forma ionică a doricului ἀρά (ara), care semnifică„ ruină, blestem, imprecație”. [7] Walter Burkert notează că „Ares este aparent un substantiv abstract antic, care înseamnă mulțime de luptă, război.” Robert S. P. Beekes a sugerat o origine pre-greacă a numelui. [8]

Cea mai veche formă atestată a numelui este greaca miceniană a-re scrisă în scriptul silabic Liniar B. [9][10][11]

Epitetul adjectival, Areios, a fost adesea atașat la numele altor zei atunci când au luat un aspect de războinici sau când s-au implicat în război: Zeus Areios, Athena Areia, Afrodita Areia. În Iliada, cuvântul ares este folosit ca substantiv comun sinonim cu „luptă”. Atributele lui Ares sunt casca, scutul și sabia sau sulița.

Inscripțiile din timpurile miceniene și perioada clasică, atestă că Enyalios era un alt nume pentru zeul războiului.[n 1]

„Ares și-ar datora numele firii sale bărbătești (árren) și vitejiei (andreion); sau, încă, asprimii și felului său neînduplecat de a fi, ceea ce se cheamă árraton (de neînfrînt), prin urmare, numele de Ares s-ar potrivi întru totul unui zeu al războiului.”

Caracterizare

modificare
 
Statuia lui Ares
(Vila Hadriana, Italia)
  • Αατος πολεμοιο Aatos polemoio „Insațiabil de luptă și război”[15]
  • Αφνειος Aphneios „Abundent”[15]
  • Ανδρειφοντης Andreiphontês „Distrugătorul de oameni”[15]
  • Βροτολοιγος Brotoloigos „Ucigașul”[15]
  • Δεινος Deinos „Cel teribil” sau „cel înspăimântător”[15]
  • Ενχεσπαλος Enkhespalos „Care arată sulița”[15]
  • Ενυαλιος Enyalios „Cel războinic”[15]
  • Γυναικοθιονας Gynaikothoinas „Ospătat de femei”[15]
  • Ἱππιος Hippios „(Cel) al cailor”[15]
  • Χαλκεος Khalkeos „De alamă” sau „al bronzului”[15]
  • Χαλκοκορυστης Khalkokorustês „Înarmat cu bronz”[15]
  • Χρυσοπελεξ Khrysopêlêx „Cu coiful de aur”[15]
  • Λαοσσοος Laossoos „Care mobilizează bărbații”[15]
  • Μιαιφονος Miaiphonos „Însângerat”[15]
  • Οβριμος Obrimos „Cel puternic” sau „cel măreț”[15]
  • Οχυς Oxus „Ascuțit” sau „străpungător”[15]
  • Πολεμιστης ταλαυρινος Polemistês talaurinos „Care luptă sub scut”[15]
  • Ρινοτορος Rhinotoros „Care străpunge scuturi” sau „care străpunge carne”[15]
  • Τειχεσιπλητης Teikhesiplêtês „Care se aruncă asupra cetăților”[15]
  • Θηριτας Thêritas Bestial „Animalic” sau „necivilizat”[15]
  • Θοος Thoos „Cel Iute”[15]
  • Θουρος Thouros „Cel aprig”[15]

Atribute

modificare

Ares este reprezentat de obicei ca un bărbat tânăr, cu fața și corpul fără păr. Carul și torța în flăcări se numără printre simbolurile sale. Ares călărea un car tras de doi cai nemuritori care zburau și purtau frâie de aur. Printre ceilalți zei, Ares era reprezentat în armură de bronz, cu suliță, scut, coif și sabie.[16][17] Câinii și vulturii îi erau consacrați, iar în Italia, la piceni, ciocănitoarele erau și ele păsări sacre lui Ares. Potrivit Argonauticii, păsările lui Ares erau un stol de zburătoare ale căror pene puteau fi aruncate ca săgeți asupra dușmanilor. El este identificat cu berbecul prin mitul Lânii de aur (așa cum este reprezentat în semnul zodiacal Berbec).

Mitologie

modificare
 
Zeus (centru) îi separǎ pe Atena (stânga) și Ares (dreapta) în timp ce se luptă, pictură pe un vas ceramic din anii 540–510 î.Hr.

Se numără printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului și este fiul lui Zeus și al Herei. În literatura greacă el reprezintă deseori aspectul fizic, violent și neîmblânzit al războiului, în contrast cu sora sa, Atena, ale cărei funcții ca zeiță a înțelepciunii includ strategia militară și capacitatea de a administra cu succes o armată.

Grecii aveau o atitudine ambivalentă față de Ares: deși întruchipa bravura și puterea fizică, ambele indispensabile succesului în război, el era, totuși, o forță periculoasă. Cu toate acestea, era disprețuit de părinții săi și de către ceilalți zei, mai ales de către Atena, din cauza caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era simbolul forței războinice, brutale.

În războiul troian, la care participă luptând alături de Hector, el este rănit de către Diomede cu ajutorul Atenei și nevoit să fugă. Când sare în ajutorul fiului său, care avea să fie ucis de Heracles, Ares este, de asemenea, rănit de către erou și silit să se retragă. La fel, zeul trebuie să îndure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fără să poată face nimic. De numele lui Ares este legat și Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de natură religioasă. Se credea că la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindcă voia să-i necinstească fiica, pe Alcippe. Adus de către Poseidon în fața judecății zeilor, pe aceeași colină, spre a fi osândit pentru crima săvârșită, Ares a fost însă iertat.

Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre el și Aphrodita, legătură dată în vileag de către soțul acesteia, Hefaistos.

La romani, Ares era identificat cu zeul Marte.

Cultul lui Ares

modificare
 
Areopagul

În Grecia continentală și în Peloponez, doar câteva locuri sunt cunoscute ca având un templu și un cult oficial al lui Ares.[18][n 2] Pausanias (secolul al II-lea d.Hr.) notează un altar al lui Ares la Olympia,[20] și mutarea unui templu al lui Ares în agora ateniană în timpul domniei lui Augustus, în esență rededicându-l (2 d.Hr.) ca templu roman al lui Mars Ultor al lui Augustus. Areopagul („dealul lui Ares”), o stâncă naturală din Atena, la o oarecare distanță de Acropole, se presupune că a fost locul unde Ares a fost judecat și achitat de zei pentru uciderea din răzbunare a fiului lui Poseidon, Halirrhothius, care o violase pe fiica lui Ares, Alcippe. Numele său a fost folosit pentru tribunalul care se întrunea acolo, mai ales pentru a investiga și judeca eventualele cazuri de trădare.[21]

La fel ca majoritatea zeităților grecești, Ares primea sacrificii animale; în Sparta, după o bătălie, i se dădea un bou pentru o victorie prin stratagemă sau un cocoș pentru o victorie prin asalt.[22][n 3] Destinatarul obișnuit al sacrificiului înainte de luptă era Atena. Relatările despre sacrificii umane istorice pentru Ares într-un rit obscur cunoscut sub numele de Hekatomphonia reprezintă o eroare foarte veche, repetată de-a lungul mai multor secole și până în epoca modernă.[n 4] Hekatomphonia era un sacrificiu animal pentru Zeus; acesta putea fi oferit de orice războinic care a ucis personal o sută de inamici.[n 5][23]

Răspândire geografică

modificare

Cultele zeilor mitologiei grecești sunt adesea vechi și adevărata lor întindere și popularitate este greu de determinat în zilele de azi. Ce rămâne se bazează pe mărturiile celor care trăiră atunci, printre care geografi și călători precum Strabon și Pausanias, și descoperiri arheologice, după cum urmează:

Grecia de Sud:

Grecia centrală:

Grecia de Nord:

Peninsula italică:

În artă și ficțiune

modificare
Pentru reprezentări ale lui Marte, vezi Marte în artă și ficțiune

Benzi desenate și cărți

modificare
Pentru rolurile lui Marte, vezi Marte în benzi desenate și cărți

Ares apare ca personaj sau este folosit în numeroase lucrări de ficțiune. Recent, printre cele mai populare sunt reprezentările sale în universul Marvel încă din 1966 în Thor #126[25] și în propria sa bandă desenată Ares din 2006.[26] Acesta a apărut de asemenea în seriile Percy Jackson și Olimpienii și Eroii Olimpului de Rick Riordan.[27]

Film și televiziune

modificare
Pentru rolurile lui Marte, vezi Marte în film și televiziune
 
Fan costumat ca Ares din universul Marvel la concursul de costume Marvel 2012 C2E2 din Chicago

Ares a apărut de numeroase ori în film și televiziune,[28] printre care:

Jocuri video

modificare

Jocurile video în care apare Ares sunt Hercules' Hero Quest (1998, Corey Burton), God of War (2005, Steve Blum), Spartan: Total Warrior (2005, Stanley Townsend), God of War III (2010, Fred Tatasciore), DC Universe Online (2011, J.M. Specht), God of War: Ascension (2013, Steve Blum), Injustice: Gods Among Us (2013, J.G. Hertzler), Apotheon (2015, Mick Lauer) și Lego Marvel's Avengers (2016, Fred Tatasciore).[28]

  1. ^ Enyalios is thought to be attested on the KN V 52 tablet as 𐀁𐀝𐀷𐀪𐀍, e-nu-wa-ri-jo.[12][13]
  2. ^ Burkert lists temples at or near Troizen, Geronthrai and Halicarnassus. The Oxford Classical Dictionary adds Argos, Megalopolis, Therapne and Tegea in the Peloponnese, Athens and Erythrae, and Cretan sites Cnossus, Lato, Biannos and perhaps Olus.[19]
  3. ^ Hughes is citing Plutarch, Instituta Laconica (trans. Babbit) Loeb, 1931, 25, 238F; "Whenever they overcome their enemies by out-generaling them, they sacrifice a bull to Ares, but when the victory is gained in open conflict, they offer a cock, thus trying to make their leaders habitually not merely fighters but tacticians as well". In The Life of Agesilaus, 33.4: Plutarch claims that the Spartans thought victory was such ordinary work for them, they only sacrificed a rooster in recognition.
  4. ^ Among others, it has been repeated by ancient sources including Apollonius of Athens, Pausanias, Porphyry, Plutarch, Clement of Alexandria and by many modern historians; see Hughes, "Human Sacrifice", 1991, pp.119-122 & notes 145, 146.
  5. ^ In the Protrepticus, Clement of Alexandria writes: "Indeed, Aristomenes the Messenian sacrificed 300 men to Zeus of Ithome...[including] Theopompus the Lacedaemonian (Spartan) king, a noble victim." The rite was supposedly performed three times by Aristomenes: Plutarch did not find it credible that one man could have slaughtered three hundred. The Spartans claimed that Theopompus had only been wounded
  1. ^ a b RSKD / Ἥρα[*][[RSKD / Ἥρα (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ RSKD / Κρόνος[*][[RSKD / Κρόνος (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ RSKD / Ζεύς[*][[RSKD / Ζεύς (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ RSKD / Rhea[*][[RSKD / Rhea (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ RSKD / Ἔρις[*][[RSKD / Ἔρις (dictionary entry)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ IeSG / Ierida[*][[IeSG / Ierida (encyclopedic article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ ἀρή, Georg Autenrieth, A Homeric Dictionary. ἀρή. Liddell, Henry George; Scott, Robert; A Greek–English Lexicon de la Perseus Project.
  8. ^ R. S. P. Beekes, Etymological Dictionary of Greek, Brill, 2009, pp. 129–130.
  9. ^ Gulizio, Joannn. „A-re in the Linear B Tablets and the Continuity of the Cult of Ares in the Historical Period” (PDF). Journal of Prehistoric Religion. 15: 32–38. 
  10. ^ Raymoure, K.A. (). „a-re”. Minoan Linear A & Mycenaean Linear B. Deaditerranean. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „The Linear B word a-re”. Palaeolexicon, Word study tool of ancient languages. 
  12. ^ Chadwick, John (). The Mycenaean World . Cambridge, UK: Cambridge University Press. p. 88. ISBN 0-521-29037-6.  At Google Books.
  13. ^ Raymoure, K.A. „e-nu-wa-ri-jo”. Minoan Linear A & Mycenaean Linear B. Deaditerranean. Arhivat din original la . Accesat în .  „KN 52 V + 52 bis + 8285 (unknown)”. DĀMOS: Database of Mycenaean at Oslo. University of Oslo. Arhivat din original la . 
  14. ^ Platon; Simina Noica (traducător), Constantin Noica (interpretare) (). „Cratylos”. Platon: Opere Vol. III. Editura Științifică și Enciclopedică. p. 284. 
  15. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v en Cultul lui Ares, cu referințe pe theoi.com
  16. ^ Pierre Grimal: Diccionario de mitología griega y romana, p. 44, Barcelona, Paidós, 1981. ISBN 84-7509-166-0.
  17. ^ María Luisa Picklesimer, La doble función del perro Argos en la Odisea, p.405, en revista Florentia Iliberritana, n.º 8, 1997, pp. 401-419.
  18. ^ Burkert, p. 170.
  19. ^ Graf, Fritz (). „Ares”. În Hornblower & Spawforth. The Oxford Classical Dictionary (ed. Third). Oxford: Oxford University Press. p. 152. ISBN 019866172X. 
  20. ^ Pausanias, 5.15.6.
  21. ^ Berens, E.M.: Myths and Legends of Ancient Greece and Rome, page 113. Project Gutenberg, 2007.
  22. ^ Hughes, Dennis D., Human Sacrifice in Ancient Greece, Routledge, 1991, Taylor & Francis e-Library, 2003, p. 128, ISBN 0-203-03283-7
  23. ^ Hughes, "Human Sacrifice", 1991, pp.119-122 & notes 145, 146 for a clear account of the error, and how and why it might have been perpetuated
  24. ^ a b c d e f g h i j en Cultul lui Ares, cu referințe pe theoi.com
  25. ^ en Top 50 Avengers
  26. ^ Tramountanas, George A. (). „Marvel's New God On The Block - Oeming Writes "Ares". Comic Book Resources. Accesat în . 
  27. ^ „Ares (personaj)”. Accesat în . 
  28. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar Personajul Ares în film, televiziune și altele, pe IMDb

Bibliografie

modificare
  • Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, București, Albatros, 1995 Î.H.
  • Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, București, Editura Mondero, 1992, ISBN 973-9004-09-2
  • George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, București, Casa Editorială Odeon, 1992, ISBN 973-9008-28-3
  • N. A. Kun, Legendele și miturile Greciei Antice, București, Editura Lider, 2003, ISBN 973-629-035-2

Vezi și

modificare
Genealogia zeilor în mitologia greacă
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Uranus
 
Geea
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
v
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
OceanusHyperionCoeusCriusIapetusMnemosyne
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Cronos
 
RheaTethysTheiaPhoebeThemis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Zeus
 
HeraHestiaDemetraHadesPoseidon
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
AresHefaistosHebeEileithyiaEnioEris
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Metis
 
 
 
Maia
 
 
 
 
Leto
 
 
 
 
Semele
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Afrodita
 
Atena
 
 
Hermes
 
Apollo
 
Artemis
 
Dionis
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Legături externe

modificare