Constantin Noica

Constantin Noica
Date personale
Născut	12 iulie 1909 Vitănești, România
Decedat	4 decembrie 1987 (78 de ani) Sibiu, România
Părinți	Grigore Noica și Clemența Casasovici
Căsătorit cu	Wendy Muston
Copii	Alexandrina (căsătorită Alexandra-Noica Wilson), Răzvan (părintele Rafail)
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist eseist poet filozof scriitor traducător
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea din București
Activitatea literară
Activ ca scriitor	interbelică, postbelică
Mișcare/curent literar	Trăirism, fenomenologie
Operă de debut	în revista liceului „Spiru Haret”, Vlăstarul, în 1927
Opere semnificative	Devenirea întru ființă - Tratat de ontologie
Influențe Upanishade, Platon, Goethe, Hegel, Martin Heidegger, Nae Ionescu și Mihai Eminescu
A influențat pe Vasile Dem Zamfirescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin Vieru, Sorin Lavric, Andrei Cornea si Cătălin Cioabă
Membru post-mortem al Academiei Române

Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești, Teleorman, România – d. 4 decembrie 1987, Sibiu, România) a fost un filozof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). Fostul ministru țărănist Nicolae Noica este nepotul filozofului Constantin Noica (nepot de frate).

Biografie

Viață timpurie, educație

Constantin Noica s-a născut la 12 iulie (stil vechi) 1909 în comuna Vitănești, județul Vlașca (în prezent în județul Teleorman).

Începe gimnaziul în București; în perioada 1924-1928 urmează Liceul „Spiru Haret”, unde îl are ca profesor de matematică pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu (Dan Barbilian). Obține bacalaureatul în 1928.

Ca licean, debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul „Mathesis sau bucuriile simple”.

Se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere din București, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licență Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu.

Anii interbelici și ulteriori (1930 - 1949)

În perioada 1932 - 1934 frecventează societatea culturală "Criterion". Sub influența lui Nae Ionescu, prietenii lui Noica de la „Criterion” - Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade - vor deveni, mai devreme sau mai târziu, simpatizanți legionari dar Noica, fidel ideii că lupta culturală și nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, refuză uniforma și încadrarea în mișcarea legionară.

În 1933, timp de un an, urmează cursurile Facultății de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta până în primăvara anului 1939. În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”. În luna august 1940, publică într-un număr unic revista Adsum (adică „Sunt aici, sunt de față”), pe care o scrie singur și o publică din bani proprii. În această publicație, Noica se vrea un martor imparțial, dar de fapt nu fără simpatie, al „martiriului mișcării legionare” prigonită de regimul Frontului renașterii naționale condus de regele Carol al II-lea.

În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. În 1943 a fost invitat de mitropolitul Tit Simedrea, un apropiat al lui Nae Ionescu, să conferențieze și să mediteze alături de alți oameni de cultură asupra misticii creștine la Cernăuți, ca parte a activităților întreprinse de grupul Rugul Aprins. Se va întoarce în Germania unde va rămâne până în 1944, participând de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român cu operă de sertar, Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.

Conform Deutsche Welle, el a fost „rinocerizat de legionarism și pronazism”.

Anii domiciliului forțat, deținut politic (1949 - 1964)

În perioada 1949 - 1958 are domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica și-a căpătat ideea filosofică și totodată și-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai târziu. În 1958 Noica este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de „grupul Noica”.

Execută la Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964. Într-una din cărțile apărute postum, Jurnal de Idei, filozoful scrie cum după ani în care nu a mai văzut nimic tipărit, într-o zi gardianul îi aduce în celulă primul volum din operele complete nou apărute ale lui Karl Marx, pe care l-a citit cu mult interes, urmând să le citească apoi pe toate în închisoare, cu aceeași dedicare.

Anii libertății, Păltiniș (1964 - 1987)

Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu).

În 1976, Constantin Noica îl întâlnește, la o lansare de carte care a avut loc la Cluj-Napoca, pe Iustinian Chira, bun prieten al lui Ioan Alexandru și al scriitorilor în general. Invitat de acesta, Noica ajunge în scurt timp la Mănăstirea Rohia unde zăbovește 3 zile. Cadrul natural și biblioteca vastă îl impresionează deopotrivă pe marele filosof care nu ezită să îi povestească lui Nicolae Steinhardt despre cele văzute la Rohia, știind gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire.

Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu). Între 1974 și 1987 a deținut un apartament în blocul OS6, la Romancierilor în Drumul Taberei. Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în frunte cu ÎPS Mitropolit Antonie al Ardealului, Crișanei și Maramureșului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărților lui Noica.

Operă

Cabana de la Păltiniș, unde Constantin Noica și-a petrecut ultimii ani din viață

Constantin Noica
(vila 12 Păltiniș, august 1984)

Mormântul lui Constantin Noica de la Schitul Păltiniș

Opere antume

• 1934 - Mathesis sau bucuriile simple
• 1936 - Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz și Kant
• 1937 - De caelo
• 1940 - Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou
• 1943 - Două introduceri și o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării
• 1944 - Pagini despre sufletul românesc
• 1944 - Jurnal filosofic
• 1962 - Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica
• 1969 - Douăzeci și șapte de trepte ale realului
• 1969 - Platon: Lysis (cu un eseu despre înțelesul grec al dragostei de oameni si lucruri)
• 1970 - Rostirea filozofică românească
• 1973 - Creație și frumos în rostirea românească
• 1975 - Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești
• 1975 – Despărțirea de Goethe
• 1978 - Sentimentul românesc al ființei
• 1978 - Spiritul românesc la cumpătul vremii. Șase maladii ale spiritului contemporan.
• 1980 - Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului
• 1981 - Devenirea întru ființă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiționale; vol. II: Tratat de ontologie
• 1984 - Trei introduceri la devenirea întru ființă
• 1986 - Scrisori despre logica lui Hermes

Opere postume

• 1988 - De Dignitate Europae
• 1990 - Jurnal de idei
• 1990 - Rugați-vă pentru fratele Alexandru
• 1992 - Simple introduceri la bunătatea timpului nostru
• 1992 - Eseuri de duminică
• 1992 - Introducere la miracolul eminescian
• 1997 - Manuscrisele de la Cîmpulung
• 1998 - Echilibrul spiritual. Studii și eseuri (1929-1947))

Publicistică

• 1994 - Semnele Minervei, publicistică, volumul I, ediție de Marin Bucur
• 1996 - Între suflet și spirit, publicistică, volumul II, ediție de Marin Bucur
• 2003 - Moartea omului de mâine. Publicistică volumul III, ediție de Marin Bucur
• 2007 - Despre lăutărism

Bibliografie

• Andrei Cornea, De la Școala din Atena la școala de la Păltiniș, Humanitas, 2004
• Ion Dur, Noica între dandysm și mitul școlii, Editura Eminescu, București, 1994
• Ion Dur, Portretul gazetarului la tinerețe, Editura Saeculum, Sibiu, 1999
• Sorin Lavric, Ontologia lui Noica. O exegeză, Humanitas, 2005
• Sorin Lavric, Noica și mișcarea legionară, Humanitas, 2007
• Ion Dur, Noica. Vămile gazetăriei, Editura Institutul European, Iași, 2009
• Ion Dur, Constantin Noica. De la gazetărie la gîndirea speculativă, Editura Pro Universitaria, București, 2020
• Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, Humanitas, 1996
• Laura Pamfil, Noica necunoscut. De la uitarea ființei la reamintirea ei, Cluj, Biblioteca „Apostrof” & Casa Cărții de Știință, 2007 [1]
• Constantin Aslam, Constantin Noica-Spre un model neoclasic de gândire ,Editura Academiei Române, 2011 - [2]
• C. George Săndulescu, „Controversatul Noica răsare din nou! (Counterfeiting Noica!)”, Contemporary Literature Press, 2013 - [3] [4]

Lectură suplimentară

• Carmen Emanuela Biru, Constantin Noica în context european, Editura Mușatinia, Roman, 2004
• Isabela Vasiliu-Scraba, Filosofia lui Noica între fantasmă și luciditate, Editura E&B (1992)
• Lucian Nastasa-Kovács, Doctoratul lui Constantin Noica, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-umane Gheorghe Șincai”, Târgu Mureș, XIX, 2016, pp. 149–177
• Lucian Nastasa-Kovács', Un concurs universitar și trei personaje: Constantin Noica, Mircea Eliade și Ion Zamfirescu, Cluj, Editura Mega, 2019.
• Gabriel Petric, Jarul din zăpada sclipitoare. Revederi cu Noica, Cuvânt înainte de Marius Iosif, Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2009.
• Gabriel Petric, Constantin Noica față în față cu filosofia analitică, „Familia”, nr.11-12, 2014.

Vezi și

• Școala de la Păltiniș

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – N
• Laszlo Alexandru, "Noica la a doua tinerețe" Arhivat în 29 mai 2011, la Wayback Machine., în E-Leonardo, Nr.14/2009;
• An anthology of Noica's works "for the benefit of the students that Noica was never allowed to have", with the volume Brother Alexander translated into English by his wife, Katherine Muston, and an introductory essay (Atitudinea Noica) by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [5]
• Noica Anthology. Volume Two: General Philosophy, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [6]
• Noica Anthology. Volume Three: Rostirea româneascǎ de la Eminescu cetire, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [7]
• Counterfeited Noica! Controversatul Noica rǎsare din nou!, edited by C. George Sandulescu, is available for free downloading at the Contemporary Literature Press (Bucharest University) [8]
• Georgică Manole, Citind Lumină lină. Mircea Itu despre limbile străine și lecturile de filosofie recomandate de Noica, în Luceafărul, Botoșani, 2010, consultat la 28 iunie 2016. [9]
• Femeia care devine, 30 iunie 2006, Dan C. Mihailescu, Ziarul de Duminică
• GALERIE FOTO Mărturii impresionante despre ultimii ani de viață ai lui Constantin Noica, 25 aprilie 2013, Ramona Găină, Adevărul
• Valori ale culturii naționale: Constantin Noica: 22 de ani de la moarte, 4 decembrie 2009, Amos News
• Noica - un gânditor creștin? Arhivat în 5 septembrie 2014, la Wayback Machine., 9 decembrie 2012, Sorin Lavric, Ziarul Lumina
• „Misterul needitării OPERELOR COMPLETE ale filosofului Noica”, 26/03/2018, Isabela Vasiliu-Scraba.
• „Scoala Păltiniș”, 18/03/2018, Isabela Vasiliu-Scraba.
• „Noica și paradigma creștină. De la Dumnezeul Întrupat la Dumnezeul culturii“ Arhivat în 5 septembrie 2014, la Wayback Machine., 6 aprilie 2008, Tudorel Petecilă, Ziarul Lumina
• Fenomenul Păltiniș, filozofia la mare înălțime. Interviuri cu Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu despre mentorul lor, Constantin Noica, 23 noiembrie 2013, Laurențiu Ungureanu, Mihai Mincan, Adevărul
• Noica si Miscarea Legionara, 24 septembrie 2005, Sorin Lavric, HotNews.ro