Theodor Râmniceanu
| Theodor Râmniceanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 14 octombrie 1860 |
| Decedat | 1932, 72 de ani |
| Căsătorit cu | Alexandra Șuțu (1872-1952)[1] |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | conducător militar  |
| șef al Casei Militare Regale | |
| În funcție | |
| 1/14 iunie-1918 - 1921 | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Studii | Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1881 - 1883) |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1883) Locotenent (1887) Căpitan (1892) Maior (1898) Locotenent-colonel (1905) Colonel (1909) General de brigadă (1914)[3]:p. 430 General de divizie (1917) General de corp de armată (1918)[4]:p.5 |
Modifică date / text  | |
Theodor Râmniceanu (n. 14 octombrie 1860 - d. 1932, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
Nu a participat direct la acțiunile de luptă, îndeplinind funcțiile de comandant al Corpului Grănicerilor și șef al Casei Militare Regale, începând cu data de 1/13 iunie 1918.[5]:1693
Cariera militară
modificareDupă absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Theodor Râmniceanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef al Institutului Geografic al Armatei, comandant al Regimentelor 2, 19 și 15 Artilerie, comandant al Brigăzii 5 Artilerie sau comandant al Corpului Grănicerilor.[6][7][8][9]:p. 277
Împreună cu viitorul general Radu Toroceanu a făcut parte din echipa care a determinat în 1895 punctul astronomic fundamental al Observatorului Astronomic Militar din București.[10]
Grade: sublocotenent - 01.07.1883, locotenent - 01.11.1887, căpitan - 08.04.1892, maior - 08.04.1898, locotenent-colonel - 07.04.1905, colonel - 07.04.1909, general de brigadă - 15.02.1914.
Între 1910-1913, împreună cu generalul Ioan Gărdescu, a condus Serviciul Geografic al Armatei.[11]
Decorații
modificare
Ordinul „Steaua României”, în grad de ofițer (1906)
Ordinul „Coroana României”, în grad de comandor (1912)
Crucea „Meritul Sanitar” (1914)[3]:430
Note
modificare- ^ Alexandra Râmniceanu, accesat la 20 decembrie 2017
- ^ Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1920, Atelierele grafice „Socec & Comp”, București, 1921
- ^ Înalt Decret nr. 1240 din 26 mai 1918, în „Monitorul Oastei”. nr. 100 din 2 iunie 1918, Partea Ofcială
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012
- ^ Direcția Topografică Militară, Observatorul Astronomic Militar „Locotenent-colonel Constantin Căpităneanu” Arhivat în , la Wayback Machine., accesat la 20 decembrie 2017
- ^ General-maior dr. ing. Marian Rotaru, „Serviciul Topografic Militar Român”, în Magazin Istoric, 1994, nr. 10 (331) pag. 10
Bibliografie
modificare- Adrian Stroea, Marin Ghinoiu, Din elita artileriei Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2012
Vezi și
modificare
| Predecesor: General Leon Mavrocordat |
Șeful Casei Militare Regale 1/13 iunie 1918 – 1921 |
Succesor: General Paul Angelescu |
